1. Cea mai proastă măsură care se poate lua, în contextul actual, este raționalizarea carburanților; mai exact, raționalizarea FORȚATĂ, POLITICĂ, impusă de guvern tuturor cetățenilor. Așa cum se făcea pe timpul lui Ceaușescu.
Asta, fiindcă prețul raționalizează oricum alocarea carburanților în mod NATURAL, VOLUNTAR. Este foarte simplu de înțeles: cine plătește, primește; cine nu plătește, nu primește. În acest fel, piața și competiția separă automat și în mod eficient nevoile intense de nevoile mai puțin intense.
În schimb, raționalizarea prin planificare centrală este ineficientă și imorală. Guvernul poate decreta ca cetățenii să circule pe rând cu mașina, așa cum a decis recent guvernul din Coreea de Sud, însă măsura este arbitrară. Șoferii au situații și nevoi diverse:
- unii au mașini care consumă puțin, alții au mașini care consumă mult;
- unii au familie și copii pe care trebuie să-i ducă la școală, alții sunt solo;
- unii au serviciul la distanță mare de casă și fac naveta, alții au serviciul aproape;
- unii au mai multe slujbe/obligații/interese și pentru ei e mai important decât pentru alții să circule;
- unii preferă să nu plece în weekend la vila de la munte, dar să-și folosească mașina pentru a-și satisface nevoile din cursul săptămânii;
- unii preferă să-și reducă cererea pentru alte bunuri și, în schimb, să continue să folosească mașina la fel de mult;
- unii au mai mult de o mașină în familie și vor fi relativ puțin afectați de măsură, alții au o singură mașină;
Etc.
Și n-aș vrea să uit de băieții deștepți care și-au luat mașini electrice pe pomană de la stat, adică pe banii țării, și care acum ar putea circula nestingheriți, în vreme ce iobagii care au plătit prin biruri programele stupide și ruinătoare de subvenționat industria chineză și altele ar fi forțați acum să meargă cu autobuzul sau pe jos.
Pe scurt, raționalizarea de stat este o măsură anti-științifică, contrară bunăstării sociale, care generează discriminări tocmai pretinzând că-i tratează egal pe oameni (dar oamenii nu sunt egali niciodată). Să lăsăm mai bine piața să raționalizeze, așa cum o face întotdeauna, prin mecanismul prețurilor libere.
2. O măsură tot proastă, dar mai puțin proastă, care chiar se poate dovedi bună în contexte cu totul particulare, este plafonarea cantității de carburanți pe care poate s-o cumpere un șofer.
Evident, defectele ei vin tot din faptul că guvernul îi încalță pe toți cetățenii cu pantofi de o singură mărime, în timp ce oamenii sunt diferiți, așa cum am explicat mai sus.
Măsura ar avea un avantaj în combaterea panicii – desigur, atunci când observăm panica, nu tot timpul. Panica este întotdeauna contraproductivă și înrăutățește inutil lucrurile pe termen scurt; pe termen lung, panica este irelevantă, nu schimbă cu nimic situația.
De exemplu, dacă observă că unii cetățeni vin cu canistre să-și facă rezerve, statul ar putea limita vânzarea carburanților la volumul unui rezervor de mașină. Observați că aceasta ar fi o măsură aproape complet neintruzivă, fiindcă în 99,99999% din cazuri nimeni nu merge la benzinărie pentru a cumpăra mai mult carburant decât îi încape în rezervor. Deci, măsura nu ar afecta, practic, pe nimeni, dar ar avea meritul de a stopa panica.
Mai mult, tocmai fiindcă este benignă, nu este nevoie ca acest gen de măsură să fie impusă de guvern. Vânzătorii de carburanți o pot impune ei înșiși, voluntar.
3. O măsură mai degrabă bună este ca statul să limiteze deplasările propriilor autovehicule. Sau chiar ar putea decreta munca de la domiciliu, așa cum s-a întâmplat în pandemie. În acest fel, consumul de carburanți ar scădea.
Spun că măsura este mai degrabă bună deoarece ea nu reprezintă un exemplu de politizare a economiei, o inginerie socială. Măsura poate fi luată de orice organizație, atât privată cât și publică. Orice firmă, de exemplu, gândindu-se la binele angajaților săi, poate decide să scurteze prezența, acolo unde acest lucru nu impune costuri suplimentare. În unele companii, unii angajați oricum lucrează vinerea de acasă.
***
Am auzit de diverse aberații, unele rostite pe la adunări simandicoase, referitoare – de exemplu – la scăderea limitei de viteză, care ar duce la economisirea carburantului etc.
Toate aceste aberații, pe care mintea socialiștilor planetei le scornește, trebuie aruncate direct la coș, ele nu fac decât să înrăutățească viața oamenilor.
Trebuie înțeles foarte bine: statul nu poate inventa benzină și motorină, nu poate tipări carburanți așa cum poate tipări bani. Indiferent ce măsură adoptă, important este să nu facă mai mult rău decât bine. Iar planificarea centrală, adică măsurile arbitrare care-i încalță pe oameni cu pantofi one size fits all nu fac decât să-i desconsidere pe oameni, nu fac decât să-i trateze ca pe animalele de la Zoo, sunt anti-umane, anti-economice.
