Ar fi fost bine să crească salariul minim net, nu salariul minim brut.
Salariul net este ce încasăm efectiv. Cât ne intră în cont, după ce firma a reținut toate taxele și impozitele pe care o obligă statul să le țină. Salariul brut este doar o noțiune contabilă pe baza căreia se calculează impozitele.
Creșterea salariului minim brut înseamnă mai mult șomaj și mai puține beneficii extra-salariale. Pentru că nimeni nu este obligat să plătească acel salariu. Poate foarte bine să nu angajeze sau să reducă beneficii non-salariale.
Pentru un om care nu e foarte productiv din varii motive, creșterea salariului minim riscă să-l facă total neangajabil.
Așadar, cine câștigă din asta? Statul și clasa politică. Odată cu creșterea salariului minim brut, cresc și încasările statului. Cresc și salariile finale pe grila de la stat, pentru că toate se raportează la o grilă salarială exprimată în multipli din salariul minim. Iar clasa politică se poate lăuda că „a făcut ceva”.
Dacă chiar le-ar fi păsat de oameni, ar fi crescut salariul minim net fără să crească salariul minim brut. Cum? Foarte simplu. Prin reducerea taxării.
Dar atunci ar fi trebuit clasa politică să strângă cureaua. Iar asta nu o va face. În niciun caz acum, că au crescut taxele și cuțitul nu mai este la os.
Ca să înțelegem unde suntem cu aceste taxe. România este pe locul 1 în UE la taxarea salariilor mici. Dar asta nu e niciodată un argument pentru exponenții clasei politice. Ei mai degrabă ne spun unde sunt impozitele mici, ca să le crească și pe acelea. De aceea cresc taxele pe proprietăți cu 80% de anul viitor. Pentru că sunt mici la noi și mari în alte părți. Bizar cum politicienii nu văd că taxele sunt mari pe muncă la noi și mai mici în alte părți. Acolo, clasa politică se face că nu vede.
Domnul Năsui explică ABC-ul economiei capitaliste pe înțelesul tuturor. Ca un profesor ce are metodă de predare. Dar cine să-nțeleagă? Clasa proștilor de comuniști din Guvern? Ivan, Oprea, Bolojan, Neacșu? Acum și Miruță!?
Ce face clasa asta? Repetă greșelile populiste ale tovarășului Ceașcă.
Nu e Miruta. E Ambrozie-Irineu Darău, cel pe care l-a vrut ND.
Citeam undeva ca un rabin care a tradus nitel diferit niste cuvinte, asa cum se intampla ca sensul vorbelor dupa milenii sa se piarda, a venit cu ipoteza ca izgonirea din Eden este de fapt descoperirea de catre om a mecanismului de pedeapsa si rasplata.
Sa zicem ca asta e mecanismul dupa care au aparut societatile, adunarile de indivizi.
Trag concluzia, dat fiind articolul domnului economist, ca in piramida socialista, pedeapsa se aplica de la baza piramidei iar rasplata coboara de sus in jos. Pare sa fie o axioma socialista pedepsirea oropsitului si rasplatirea loialului.
Pe la “clasa de mijloc” pare sa fie un goldilloc. Insa, ceea ce se intampla in ultimii multi ani (de socialism generalizat pe planeta) e disparitia mijlocului, imbogatirea varfului si prabusirea bazei piramidei. Momentan suntem in cadere dar urmeaza sa faca bufff, pentru ca levitatia nu este posibila, oricati guru s-ar inventa.
Cam pierdere de vreme să explici unora cum funcționează economia.
Din păcate asistăm la trecerea de la „noi vă dăm, noi vă mărim” la himera suveranistă, un rahat livrat într-o cutie cu sclipici.
Prima lecție de economie am primit-o cu peste 65 de ani în urmă de la tatăl meu, un om cu patru clase.
Într-o zi l-am întrebat de ce nu-i mărește și lui leafa la fabrică să ne cumpărăm și noi ce vrem.
Mi-a răspuns că dacă fiecare ar cumpăra ce vrea într-o zi magazinele s-ar goli și nu am mai avea ce să cumpărăm.
Nu am înțeles eu mare lucru atunci.
Peste ani de zile am înțeles că banii sunt tot un produs, produsul muncii.
Am avut si inca am incredere in Ilie Bolojan. L-am crezut Omul Dreptatii si il mai cred inca. Dar, au inceput indoielile.
Este mai mult decat evident ca e nevoit sa actioneze intr-o atmosfera extrem de toxica. Sa colaboreze cu niste indivizi agresivi, necinstiti, cu caractere mizerabile, sau cu altii cinstiti, avand curaj. dar nu si putere. Sa ceara intelegere de la un popor care nu mai are incredere in politicieni, dar se lasa pacalit de mincinosii care pozeaza in salvatori.
El intelege si isi asuma situatia, face compromisuri cu „aliatii”, dar atat de multe, incat nu se mai zareste aproape nimic din dreptatea lui.
De ce face asta? Este atat de mare pericolul, atat de grava situatia pe care trebuie sa o previna?
Desi nu imi este clar daca sunteti un critic al masurilor guvernului Bolojan, sau sunteti suparat pe USR, v-as ruga, d-le Nasui, sa raspundeti cinstit: era aceasta nedreapta impartire a sacrificiilor singura solutie salvatoare, in cotextul politic si economic existent?