Ar fi fost bine să crească salariul minim net, nu salariul minim brut.
Salariul net este ce încasăm efectiv. Cât ne intră în cont, după ce firma a reținut toate taxele și impozitele pe care o obligă statul să le țină. Salariul brut este doar o noțiune contabilă pe baza căreia se calculează impozitele.
Creșterea salariului minim brut înseamnă mai mult șomaj și mai puține beneficii extra-salariale. Pentru că nimeni nu este obligat să plătească acel salariu. Poate foarte bine să nu angajeze sau să reducă beneficii non-salariale.
Pentru un om care nu e foarte productiv din varii motive, creșterea salariului minim riscă să-l facă total neangajabil.
Așadar, cine câștigă din asta? Statul și clasa politică. Odată cu creșterea salariului minim brut, cresc și încasările statului. Cresc și salariile finale pe grila de la stat, pentru că toate se raportează la o grilă salarială exprimată în multipli din salariul minim. Iar clasa politică se poate lăuda că „a făcut ceva”.
Dacă chiar le-ar fi păsat de oameni, ar fi crescut salariul minim net fără să crească salariul minim brut. Cum? Foarte simplu. Prin reducerea taxării.
Dar atunci ar fi trebuit clasa politică să strângă cureaua. Iar asta nu o va face. În niciun caz acum, că au crescut taxele și cuțitul nu mai este la os.
Ca să înțelegem unde suntem cu aceste taxe. România este pe locul 1 în UE la taxarea salariilor mici. Dar asta nu e niciodată un argument pentru exponenții clasei politice. Ei mai degrabă ne spun unde sunt impozitele mici, ca să le crească și pe acelea. De aceea cresc taxele pe proprietăți cu 80% de anul viitor. Pentru că sunt mici la noi și mari în alte părți. Bizar cum politicienii nu văd că taxele sunt mari pe muncă la noi și mai mici în alte părți. Acolo, clasa politică se face că nu vede.
