Bosnia – România 3-1: Lucescu a distrus „Naționala de suflet”! Falimentul experimentului „selecționer la 80 de ani”. Care e soluția pentru barajul din martie 2026

Naționala de fotbal a Românei s-a dezintegrat în repriza a doua a partidei de la Zenica: 1-3 cu Bosnia, după 1-0 la pauză. N-a fost pierdut doar un meci, a fost distrusă coeziunea unei generații.

Mircea Lucescu a demonstrat că vârsta nu poate fi învinsă: la 80 de ani nu mai poți fi un selecționer performant! E vina sa că „Generția de suflet” a pierdut entuziasmul și încrederea câștigate în ultimii doi ani.

România nu poate merge înainte cu Lucescu I. Nici măcar la barajul din luna martie! Cariera sa fabuloasă e umbrită de neputințele vârstei sale, incompatibilă cu marea performanță. Dar director tehnic ar putea rămâne, în tandem cu Iordănescu II, Lucescu II, Hagi I, Sabău sau Dan Petrescu.

Oricât de abil ar fi în mânuirea vorbelor și în pasarea responsabilității (spre arbitri, adversari, spectatori, propriii jucători etc.), Mircea Lucescu nu va putea explica niciodată căderea abisală a echipei sale după pauză, chiar din primul minut al reprizei secunde.

Da, România a făcut o primă repriză foarte bună, în continuarea prestației de la victoria cu Austria (1-0).

Da, România putea conduce chiar și cu trei-patru goluri la pauză: și-a creat multe ocazii bune, în urma unui joc solid și generos, chiar entuziasmant pe alocuri. Doar superficialitatea la finalizare a lui Dennis Man a limitat scorul la 1-0.

Și atunci, de ce au dispărut toate acestea după pauză? Und s-au dus golurile sau măcar ratările? Unde s-a topit jocul solid? De ce am acceptat chiar din minutul 46 dominarea totală a gazdelor? Golul egalării a venit în minutul 49, dar până atunci au fost deja câteva raiduri periculoase la poarta lui Ionuț Radu, iar mingea a stat permanent în preajma careului nostru.

Și ce frumos cursese faza golului nostru, pe traseul Chipciu – Mihăilă – Bîrligea… Și ce ocazii și-a permis să rateze, cam ireponsabil, Dennis Man…

Înfiorătoarea repriză a doua

Nenorocirea e că jocul fricos al românilor a continut și la 1-1, n-a existat niciun semn că Lucescu poate chimba ceva. Și nici nu putem invoca eliminarea lui Drăguș: aceasta a venit în minutul 68, adică la jumătatea reprize secunde. Până atunci, România a fost debusolată și la 1-0, și la 1-1. Iar la 1-1 chiar trebuia să strângă rândurile, să atace și să marcheze, pentru că remiza nu ne ajuta aproape deloc, singurul rezultat rentabil era victoria. Dar cum să câștigi dacă nu marchezi? Ș cum să marchezi dacă nu mai treci de jumătatea terenului?

Ultima jumătate de repriză a fost un coșmar. Umilință totală. Nesăbuința lui Drăguș ne-a lăsat în 10, dar s-au mai văzut echipe capabile să „înghețe” un rezultat și chiar să puncteze cu un om în minus. Iar noi nu aveam în față nici Brazilia sau Argentina, nici Franța sau Germania…

Eliminarea unui jucător complică situația, dar nu e musai să aducă prăbușirea. Numai că la noi prăbușirea venise din minutul 46, cu un semnal din finalul primei reprize (bara lui Tahirovici). Cartonașul roșu al lui Drăguș doar a confirmat colapsul din jocul nostru. În 10 sau în 11, tot la eșec am fi ajuns, din cauza jocului nostru falimentar.

A fost cea mai slabă repriză făcută de naționala României de la retragerea aureliană!

Bosnia – România 3-1: Dzeko (49), Bajraktarevici (80), Tabakovici (90+3) / Bîrligea (17)

ROMÂNIA: I. Radu – Rațiu, Ghiță, Racovițan, Chipciu – I. Hagi (75 Miculescu), M. Marin, V. Dragomir (75 R. Marin) – Man (90+3 Fl. Tănase), Bîrligea (65 Drăguș), Mihăilă. Selecționer: Mircea Lucescu.

Clasamentul Grupei H

În celălalt meci de sâmbătă: Cipru – Austria 0-2 (Arnautovici 18 – din penalty, 55).

Rezultate: România – Bosnia 0-1, Cipru – San Marino 2-0; San Marino – România 1-5, Bosnia – Cipru 2-1; Austria – România 2-1, Bosnia – San Marino 1-0; România – Cipru 2-0, San Marino – Austria 0-4; Austria – Cipru 1-0, San Marino – Bosnia 0-6; Cipru – România 2-2, Bosnia – Austria 1-2; Austria – San Marino 10-0, Cipru – Bosnia 2-2; România – Austria 1-0, San Marino – Cipru 0-4; Bosnia – România 3-1, Cipru – Austria 0-2.

Mai sunt de jucat: România – San Marino, Austria – Bosnia (18 nov.).

Neexperimentatul Barbarez l-a dominat tactic pe mega-experimentatul Lucescu

Pauza unui joc este unul dintre momentele-cheie în care se vede mâna antrenorului. Sâmbătă, la Zenica, Mircea Lucescu a ratat complet acest moment. Nici nu mai contează ce le-a zis jucătorilor, ce dicurs a ținut la vestiare. Orice a făcut sau n-a făcut – a făcut rău! Rezultatul s-a văzut pe teren: o echipă dominată total din primul minut al reprizei secunde.

Cel care a folosit formidabil sfertul de oră de la vestiare a fost selecționerul gazdelor, Sergej Barbarez. Acesta a făcut două schimbări: au ieșit Malici și Bazdar, au intrat Alajbegovici și Tabakovici. Ei, și? – oricum nu ne spun nimic aceste nume, dacă nu e vorba de Dzeko. Au ieșit un jucător de la Sturm Graz și altul de la Zaragoza, au intrat unul de la Salzburg și altul de la Mönchengladbach.

Dar pentru Lucescu trebuia să fie un semnal de alarmă! Selecționerul știa, cu siguranță, că Tabakovici se află pe locul 2 printre golgheterii din Bundesliga: a marcat de 6 ori în 10 etape, fiind egalul columbianului Luis Diaz (Bayern München) și al germanului Burkardt (Frankfurt). Doar englezul Harry Kane (Bayern) e deasupra, cu 13 reușite.

Lucescu putea să mai observe că Tabakovici (31 de ani) nu-l înlocuiește pe veteranul Dzeko (39 de ani și 8 luni!), ci i se alătură acestuia în avanposturi. Barbarez schimba sistemul de joc, mergând pe două vârfuri de atac. Așadar, sporea forța ofensivă a echipei sale. Asta presupunea, automat, și o subțiere a liniei de mijloc, care putea fi speculată de ai noștri.

Dar Lucescu n-a făcut nicio mutare tactică, deși bosniacii erau tot mai viforoși, ne dădeau cu terenul în cap. N-a întărit în niciun fel defensiva. A acceptat să se apere, dar cu oameni de atac! Deși România era dominată sufocant, prima schimbare operată de Lucescu a fost „post pe post” (Drăguș în locul lui Bîrligea), și aceea făcută târziu, în minutul 65.

Chiar și dacă Drăguș n-ar fi fost eliminat, el nu putea determina schimbarea aspectului jocului, pentru că dezechilibrul se menținea între ofensiva lor și defensiva noastră. Eventual, prospețimea lui Drăguș ne putea readuce în ofensivă. Dar cum să ataci dacă toată lumea se apără, iar presingul în jumătatea adversă a dispărut total?!

Lucescu a procedat greșit la 1-0 (la pauză), la 1-1 și la 1-2, iar scorul de 1-3 a venit logic. Lipsa sa de reacție a panicat tabăra noastră și a dat curaj celei bosniace.

Extraordinar de experimentatul Mircea Lucescu (80 de ani și 5 luni) a pierdut clar duelul tactic cu neexperimentatul Sergej Barbarez (54 de ani), care s-a apucat târziu de antrenorat, după o carieră de fotbalist și una de pokerist profesionist! Când Lucescu câștiga titluri în Ucraina și meciuri în Liga Campionilor, Barbarez participa la turnee de poker, inclusiv în SUA. Și totuși, bosniacul a avut luciditatea de a lua decizii prin care și-a scos echipa din colaps și a urcat-o pe val.

În duelul tactic dintre cei doi antrenori, Lucescu a început mai bine, a făcut legea în mare parte din prima repriză (cam până prin minutul 35), apoi s-a prăbușit, fiind făcut șah-mat de Barbarez. Și asta, la doar o lună după ce-i dăduse o lecție de strategie germanului Ralf Rangnick (67 de ani), selecționerul Austriei.

2–1–3 cu Austria, Bosnia și Cipru. Golaveraj 7-8

Linia de clasament din preliminariile Euro 2024 (selecționer Edi Iordănescu), având ca adversari Elveția, Israel, Belarus, Kosovo și Andorra, a fost formidabilă: 6 victorii și 4 egaluri, golaveraj 16-5.

Linia de clasament din preliminariile World Cup 2026 (selecționer Mircea Lucescu), având ca adversari Austria, Bosnia, Cipru și San Marino, este jenantă: 3–1–3, golaveraj 12-9. Sigur, va fi 4–1–3, pentru că mai avem de jucat cu San Marino, marți, la Ploiești. Dar dacă scoatem meciurile cu San Marino, golaverajul nostru este negativ: 7-8!

6–4–0 față 4–1–3 e o diferență colosală, deși nivelul adversarilor e similar.

Dacă scoatem din ecuație liliputanele Andorra (4-0 și 2-0), respectiv San Marino (5-1 și ce-o mai fi), raportul devine de-a dreptul dramatic: de la 4–4–0 la 2–1–3. Iar golaverajul s-a prăbușit de la 10-5 la 7-8, de la +5 la –1.

Apropo: atunci am primit 5 goluri în 10 meciuri, iar acum – 9 goluri în 7 partide! De la 0,5 goluri pe meci am ajuns la 1,28. Cu Lucescu selecționer, ne-a dat gol chiar și San Marino (singura reușită a acestor amatori în cele 7 meciuri jucate).

Lucescu-40 bătea campioana mondială, Lucescu-80 pierde de două ori cu Bosnia și face egal în Cipru

Marea problemă a lui Mircea Lucescu nu este atât pierderea unui duel tactic (cu Barbarez) sau chiar a unui meci decisiv (cu Bosnia), cât pierderea spiritului care a dus România la Euro 2024 (depășind Elveția!) și a făcut-o să câștige o grupă cu Belgia, Slovacia și Ucraina.

Edi Iordănecu a câștigat o grupă preliminară cu Elveția (performanță cu care nu se pot mândri prea multe „naționale” în ultimele decenii), ba chiar cu 5 puncte avans, pentru că a creat o stare de spirit extraordinară în cadrul lotului. El a încercat – și a reușit – să compenseze limitele valorice ale fotbaliștilor noștri printr-o atmosferă de entuziasm, solidaritate, colegialitate, determinare, dăruire, generozitate în efort, spirit de sacrificiu, autodepășire. Așa s-a născut „Generația de suflet” – o echipă care a jucat mai mult cu sufletul decât cu picioarele.

Acest atu a fost pierdut de Mircea Lucescu. Și nu a făcut-o pentru că nu s-ar pricepe la așa ceva (cariera sa ne oferă numeroase contraexemple), ci pentru că vârsta nu-i mai permite să ofere o paletă atât de largă din spectrul generozității. Ceea ce a reușit Edi Iordănescu în campania pentru Euro 2024 experimenta Mircea Lucescu la Corvinul anilor 1979-1982 și în preliminariile Euro 1984, adică în urmă cu peste patru decenii!

Da, Lucescu-40-de-ani uluia Europa depășind Italia (campioana mondială la zi), Cehoslovacia, Suedia și Cipru. Lucescu-80-de-ani dezamăgește cu Bosnia (zero puncte în două partide!) și cu același Cipru (2-2, după 2-0 în minutul 18).

Același Lucescu construia o super-echipă la Dinamo, în 1988-1990, cu Răducioiu, Lupescu, Lupu, Sabău, Andone, Rednic, Mateuț, Stelea, Selymes etc. Dar avea 45 de ani! Echipa era incredibil de tânără, dar și antrenorul clocotea de energia tinereții.

Țâfna de la conferințele de presă

Când, în vara anului trecut, a acceptat să revină la echipa națională, Mircea Lucescu avea un mare avantaj: găsea o echipă bine pusă la punct de Edi Iordănescu, un lot bine structurat, o atmosferă fantastică în vestiar. Iordănescu-junior nu găsise așa ceva. El preluase o națională în derivă, subminată de haoticele schimbări de generații. Edi chiar a trebuit să construiască o echipă, „nea Mircea” trebuia doar s-o ducă mai departe. Nu mai era nevoie de o fluctuație mare de jucăori, ci doar de gestionarea corectă a celor existenți. Majoritatea oamenilor de bază erau suficient de tineri încât să mai ducă două-trei campanii, poate chiar mai multe.

Dar Mircea Lucescu n-a luat în calcul un inamic care nu iartă pe nimeni: vârsta. În prezent, el este cel mai bătrân selecționer din lume, aflat în activitate. O fi o mândrie pentru el, dar pentru echipa națională e o piatră de moară.

Nervozitatea lui Lucescu, precum și lipsa sa de răbdare, s-au manifestat tot mai frecvent și mai supărător în ultima vreme. În Bosnia a fost irascibil atât la conferința de presă dinaintea meciului (vineri), cât și la cea de după joc (sâmbătă). S-a răstit la jurnaliștii bosniaci, dar i-a repezit și pe cei români, de parcă ei pierdueră partida! Legendarul antrenor a căzut în ridicolul de a spune care întrebări sunt bune și care nu sunt bune.

Țâfna lui Lucescu a transmis o stare de nervozitate, chiar de nesiguranță, și în rândul jucătorilor. Unii au participat la conferințele de presă transformate de selecționer în răfuieli cu dușmani imaginari, alții au văzut la televizor sau au citit pe site-uri.

Cazul Răzvan Marin

Apoi, lipsa de răbdare a lui Lucescu s-a extins și în relația cu unii jucători. Emblematic este „cazul Răzvan Marin” – căpitanul și golgheterul echipei în mandatul lui Edi Iordănescu (sigur că majoritatea golurilor sale au fost din penalty, dar e nevoie și de cineva care să nu rateze de la 11 metri în momente-cheie). Excluderea fiului lui Petre Marin din nucleul de bază al „tricolorilor”, după un conflict confuz cu selecționerul, a fost o eroare majoră a celui din urmă. Altădată, Mircea Lucescu recupera miraculos jucători ce păreau eșuați; acum scoate din circuit unul aflat pe val. Încă un efect al erodării povocate de vârsta înaintată.

Pentru Mircea Lucescu, Zenica 2025 a devenit un fel de Kosice 1993 pentru fostul său coleg Cornel Dinu. Atunci, după 2-5 cu fosta Cehoslovacie (în condițiile în care jucam cu doi oameni în plus, 11-9!), mii de suporteri români scandau furioși: „Dinu, huidu-hu, / Ia-ți valiza și te du!”. Dinu a fost demis, iar în locul lui a venit Anghel Iordănescu, care ne-a dus la World Cup 1994 (tot în America!).

Sâmbătă, în fosta Iugoslavie, nimeni n-a strigat „Lucescu, huidu-hu, / Ia-ți valiza și te du!”. Într-o statuie nu dai cu pietre nici măcar când ruginește. Dar statuia trebuie să știe când e măcinată de rugină!

Lupta cu inamicii

Și după umilința de la Zenica, Lucescu și-a centrat discursul pe inamicii care i-au sabotat victoria: arbitrul englez Michael Oliver, terenul greu, publicul xenofob, accidentările din propria tabără etc. Și, punctual, are dreptate, dar un asemenea discurs e dăunător. Meciul trebuia câștigat și în aceste condiții. La pauză conduceam cu 1-0 în aceste condiții, nu în altele.

Lucescu are dreptate și că la precedenta confruntare cu bosniacii, cea de București, am fost privați de un penalty clar. Dar tot nu contează! Meciul trebuia câștigat și în acele condiții. În alte partide, arbitrajul ne favorizează – și atunci nu zicem că am câștigat cu ajutorul arbitrilor.

Apropo, anul trecut am făcut punctaj maxim în grupa din Liga Națiunilor pentru că ne-au făcut un mare cadou kosovarii: s-au retras de pe teren, la București, în minutele adiționale, la scorul de 0-0. Atunci au protestat suedezii (care au câștigat o altă grupă, cu 16 puncte din 18 și cu un golaveraj mai bun). Dar n-a contat! Oricum, la baraj vom merge împreună, neputincioși în aceste preliminarii, dar câștigători de grupe în Liga C a Ligii Națiunlor.

La 11 zile de recordul mondial al lui Otto Pfister

Dacă mai rămâne până la barajul din martie, Mircea Lucescu va deveni cel mai bătrân selecționer din istoria fotbalului mondial! Acum îl mai depășește doar germanul Otto Pfister (87 de ani), care s-a retras în 2018.

Acesta a fost un adevărat globe-trotter, conducând 11 echipe naționale de pe trei continente, într-un interval de 46 de ani (1972-2018): 7 din Africa (Rwanda, Senegal, Coasta de Fildeș, Zair, Ghana, Togo, Camerun), trei din Asia (Bangladesh, Arabia Saudită, Afganistan) și una din America (Trinidad Tobago). Fostul Zair este actuala R. D. Congo.

La ultimul său meci ca selecționer (al Afganistanului!), Pfister avea 80 de ani și 123 de zile.

Născut pe 29 iulie 1945, Mircea Lucescu va avea marți, la meciul cu San Marino (ultimul din grupa preliminară), 80 de ani și 112 zile.

De marele și vetustul record îl vor despărți doar 11 zile.

Lucescu l-ar egala pe tehnicianul german pe 29 noiembrie. Orice meci susținut ca selecționer începând din 30 noiembrie 2025 îl va face să doboare recordul mondial al lui Otto Pfister. De exemplu, dacă Federația Română de Fotbal (FRF) i-ar organiza un meci amical în decembrie, Lucescu va deveni cel mai bătrân selecționer din istoria fotbalului mondial.

Ar fi un hatâr pe care FRF ar putea să i-l facă marelui antrenor. Dar atât!

Ce ziceți de un tandem Lucescu I – Iordănescu II? Sau Lucescu I – Lucescu II? Ori, poate, o echipă cu Hagi I, Sabău sau Dan Petrescu?

Pentru barajul din luna martie (care sperăm să însemne două meciuri, nu unul singur), Federația a face bine să numească un alt selecționer, evident mai tânăr, care să poată reenergiza echipa națională. Miza este enormă: ne aflăm la doar două victorii (fie ele și în prelungiri sau la penalty-uri) de calificarea la un turneu final de Campionat Mondial, acolo unde n-am mai fost din 1998! Niciodată, în istoria ei, naționala Româiei n-a mai lipsit la 6 turnee finale consecutive, cum s-a întâmplat în ultimele aproape trei decenii (2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022). Precedente „pauze” prelungite au însemnat 5 turnee finale (1950, 1954, 1958, 1962, 1966), respectiv 4 turnee (1974, 1978, 1982, 1986).

O soluție înțeleaptă ar fi ca Mircea Lucescu să fie numit director tehnic al echipelor naționale (seniori, tineret, juniori), de la care să ia lumină selecționerii pe toate palierele. Experiența lui Lucescu-senior poate fi foarte utilă, dar e nevoie de un selecționer mult mai tânăr, cu o personalitate bine conturată. Unul cu a cărui numire Lucescu să fie de acord, pentru a exista o bună colaborare între ei.

De exemplu, Mircea Lucescu ar putea face tandem cu Edi Iordănescu (care e liber de contract, după despărțirea de Legia Varșovia). Sau cu Dan Petrescu (care nu mai antrenează de când s-a despărțit de CFR Cluj). Sau cu Gheorghe Hagi (aflat și el într-o pauză, la Farul Constanța). Sau cu cu Ioan Ovidiu Sabău (care tocmai a plecat de la U Cluj). Sau – de ce nu? – cu Răzvan Lucescu, dar această variantă e greu de realizat, dat fiind că fiul actualului selecționer (el însuși fost selecționer) e legat printr-un contract solid de PAOK Salonic.

Un tramvai numit Lucescu

În urmă cu aproape trei decenii, Mircea Lucescu îmi povestea cum și-a cunoscut soția de-o viață, într-un tramvai ce lega gara Basarab de cartierul studențesc Regie. Anterior, îi depăna marelui cronicar Ioan Chirilă amintiri din copilăria sa sărăcăcioasă, când ducea legume la piață cu un cărucior pe care-l agăța de tramvaiul de la Bucur-Obor, ca să scurteze efortul…

La capătul unei cariere fabuloase, tramvaiul Lucescu are capacitatea de a simți când trebuie să se retragă la depou. Claxonul său va continua să impună respect, dar în cabină e nevoie de un alt vatman, pe care poștașul nu-l vizitează lunar să-i aducă pensia.

Altfel, există riscul ca orice gând al său, de genul „Austria are o echipă previzibilă”, să fie urmat de replici precum cea a lu Rangnick (conaționalul lui Pfister, cel cu recordul mondial de înțepenit-pe-banca-echipei-naționale): „Mă interesează la fel de mult ca atunci când se răstoarnă un sac de orez la Beijing”.

Lucescu n-a fost niciodată irelevant, ar fi păcat să devină pe drumul de retragere în depou, când, probabil, la Beijing chiar se răstoarnă saci de orez.

Barajul din martie: semfinala în deplasare, posibila finală pe terenul stabilit prin tragere la sorți

Tragerea la sorți pentru meciurile de baraj din zona Europa va avea loc joi, 20 noiembrie, la Zürich, începând cu ora 14.00 (ora României).

Play-off-ul se va disputa în sistem semifinale (8) + finale (4), pe 26 și 31 martie 2026. Câștigătoarele celor 4 finale se vor califica la turneul final din SUA, Mexic și Canada (11 iunie – 19 iulie 2026).

La play-off-ul european vor participa 16 echipe: ocupantele locului 2 în cele 12 grupe din actualele preliminarii plus cele mai bune 4 câștigătoare de grupă din Liga Națiunilor.

România a ratat locul 1 în Grupa H a preliminariilor (calificare directă), cât și locul 2 (un culoar mai bun în play-off).

Ne vom număra totuși printre cele 16 echipe din play-off, dar în ultima urnă (a 4-a), grație câștigării unei grupe din Liga Națiunilor (Liga C). În aceeași situație se vor mai afla Suedia și alte două echipe (din Liga C sau Liga D).

Dezavantajul e că vom juca semifinala în deplasare (o singură manșă), pe terenul unei echipe din prima urnă valorică (formată, cel mai probabil, din Italia, Turcia, Polonia și Ucraina).

Dacă totuși ne vom califica, vom juca finala cu învingătoarea unei dispute între o echipă din urna a 2-a și una din urna a 3-a (ambele fiind clasate pe locul 2 în actualele preliminarii mondiale). Locul disputei (acasă sau în deplasare) va fi stabilit prin tragere la sorți. Sigur vor fi în play-off Albania și Kosovo, șanse mari să se afle în această situație au Slovacia, Scoția, Ungaria, Bosnia, Cehia și Țara Galilor.

Cele 30 de echipe (din 48) calificate deja la CM 2026

• America de Nord (3/6): SUA, Mexic, Canada (din oficiu, ca țări-gazdă)
• America de Sud (6/6): Argentina, Brazilia, Uruguay, Ecuador, Columbia, Paraguay
• Europa (3/16): Anglia, Franța, Croația
• Asia (8/8): Japonia, Iran, Uzbekistan, Coreea de Sud, Iordania, Australia, Arabia Saudită, Qatar
• Africa (9/9): Maroc, Tunisia, Algeria, Egipt, Ghana, Senegal, Coasta de Fildeș, Capul Verde, Africa de Sud
• Oceania (1/1): Noua Zeelandă.

La barajul intercontinental vor participa 6 echipe de pe 5 continente (primele două formații se vor califica la turneul final):

• din America de Sud: Bolivia
• din Oceania: Noua Caledonie
• din Asia: Emiratele Arabe Unite sau Irak (1-1 în tur)
• din Africa: Nigeria sau R. D. Congo
• din America Centrală și zona Caraibelor: două echipe din 7, mai e de jucat o etapă în cele trei grupe (Surinam/Panama + Curaçao/Jamaica + Honduras/Haiti/Costa Rica) – trei dintre acestea se vor califica direct.

Cum sunt alocate cele 48 de locuri la turneul final

Ca și în vechiul sistem, ultimele două locuri la CM 2026 vor fi alocate în urma unui play-off intercontinental. Aceste ultime două bilete vor fi disputate de 6 echipe (șanse 33,3%). La turneul programat în luna martie 2026 vor participa:

• două echipe din CONCACAF (două dintre cele trei echipe clasate pe locul 2 în cele trei grupe finale, având punctajele cele mai bune, în condițiile în care câștigătoarele grupelor se vor califica direct, pe lângă cele 3 țări organizatoare);
• una din din America de Sud (locul 7): Bolivia;
• una din Asia (a 9-a, desemnată după un play-off în a cărui finală au ajuns Emiratele Arabe Unite și Irak);
• una din Africa (a 10-a, desemnată dintre cele mai bune 4 echipe clasate pe locul 2 în cele 9 grupe; au mai rămas în cursă Nigeria și R. D. Congo, care au eliminat Gabonul și Camerunul);
• una din Oceania (locul 2): Noua Caledonie.

Primele două clasate în turneul play-off vor obține ultimele bilete la turneul final.

Singurul continent care nu va fi reprezentat la play-off-ul intercontinental este Europa.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Calculele experților: România va juca barajul-semifinală pentru CM 2026 în deplasare, cu unul dintre ce mai puternici 4 adversari

* Colaps la FCSB: 1-2 cu ultima clasată! Un singur punct din 9 în partidele cu echipele nou-promovate. Becali e disperat: „Nu mai am echipă! Fotbaliștii au devenit nefotbaliști!”