Tatăl meu a fost un luptător pentru identitatea noastră românească. Şi-a iubit neamul, limba şi istoria, spunându-i României – Acasă.
Însă dragostea lui pentru neamul acesta şi pentru tot ce înseamnă românesc a pornit încă din copilărie, atunci când a găsit în podul casei bunicului său cărţi româneşti.
Dacă nu ar fi găsit acele cărţi, care l-au ajutat să-şi descopere adevărata ţară şi identitate, probabil că nu ar fi devenit un mare scriitor şi mare patriot, ci un ţăran oarecare.
Dar acele cărţi l-au format şi i-au dictat comportamentul de mai târziu.
Pentru că în ele l-a întâlnit pe Eminescu. A descoperit că noi am fost o ţară mult mai mare şi ţara asta a fost vândută fără să fie întrebată.
A aflat că limba noastră e limba română şi ni s-a răpit dreptul de-a fi noi înşine, adică români. Acolo, printre file, i-a descoperit pe Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu.
Şi a înţeles că Prutul suspină româneşte, fiindcă dincolo de el sunt fraţii noştri. Cei cu care împărtăşim aceleaşi istorie şi credinţă.
Iar noi, românii basarabeni, din acest motiv ne naştem cu inima rănită. Pentru că suntem departe de ei şi departe de casă.
De aceea, toată viaţa, tata m-a îndemnat şi pe mine să citesc. Să citesc mult. Să citesc cărţi bune. Fiindcă acestea ne formează şi ne ajută nu doar să descoperim adevărul, ci şi să ne găsim pe noi înşine.
Ar trebui să fie subiect frecvent la bac literatura din Basarabia.
Basarabia, istoria si cultura ei, ar trebui sa fie un capitol distinct in programa scolara din Romania.
Foarte frumos!
Dela Nistru pân la Tisa.Asta e România,vândută,siluită,jefuită de mafia criminala rusă venită după marea trădare națională din 23 august 1944 și decembrie 1989 când s-au instalat rușii la putere. Citiți, învățați PSD securitate,militarii,magistrații sunt marii trădători ai poporului român după 1990,milionari,miliardari din jefuirea României
Marea problemă este justiția.
Polițiștii și procurorii își fac treaba, percheziții și arestări aproape zilnic dar totul se împotmolește în justiție, amânări peste amânări până se ajunge la prescripție.
Culmea este că toți borfașii scăpați prin prescripție sau condamnări cu suspendare zilnic ne dau lecții de morală.
„Justitia” din Romania este o caricatura.
Iar in ultima vreme acest caracter i s-a accentuat, a devenit de netagaduit. Nu doar penibila cramponare de avantajelle pe care si le-au luat hoteste, dar depune o ravna mult mai mare ca spalatoreasa de hoti si de corupti.
Eu aș căuta mai în profunzime.
Nu cumva legile îi permit judecătorului să se comporte așa.