Mie îmi place de oamenii ăștia care se lasă plecați greu. Care, în orgoliul lor, cred că merită și că, orice ar fi făcut, ei sunt curați ca lacrima. Altcineva este de vină, cineva are ceva ceva cu ei.
Anastasiu i-a plătit pe unii la negru. Nu puțini. Vreo 8 ani. Nu există acte pe contribuții aferente salariilor (mascate în diurne). Adică, vreo 50% din cheltuielile cu salariile le-a băgat în buzunar, prin prețurile practicate. Adică, la fel de mari ca ale celor care plăteau toate contribuțiile.
A dat șpagă ca cineva de la fisc să-l protejeze, să nu vadă ce face. În formă continuată. Mai mult, o ilegalitate a acoperit-o prin altă ilegalitate, plătind consultanță celei care-l controla. Consultanță care nu a fost livrată niciodată. Tot în formă continuată.
Când lucrurile s-au împuțit rău, omul a devenit brusc denunțător. Nu după prima faptă sau după primul euro plătit pe „consultanță”. După 8 ani în care suveica a mers șnur, iar conturile s-au umplut.
Omul acesta nu doar că nu are ce căuta în fruntea Guvernului. Nu are ce căuta nici în fruntea patronatelor. Nu este un model de urmat. Nimic nu te inspiră din ce a făcut.
De aia și-a dat greu demisia. Avea sistemul în spatele lui. Se credea invincibil. Puternic! Și pe cai mari…
Era printre cei mai vocali din jurul primului-ministru că taxele trebuie crescute urgent și consistent. Mă și miram, venea de la patronate. De fapt, pe el taxele mai mari îl suflau de praf. Era deja cu mâinile în buzunar, număra șpaga „defensivă”. Vorba aia, era păcat de „zecile alea de mii de clienți” ai lui…
Cam multe bocete și jale. Ducă-se!
Neacșu nu era un motiv să închidem ochii la asta. După cum nici Anastasiu nu e un motiv ca Neacșu să mai rămână în Guvernul României.
Vrem curățenie generală!
***
Hai să-l ajut puțin pe Atanasiu cu un text mai vechi despre corupția defensivă.
Cu o singură observație: 8 ani și 150.000 de euro numai corupție defensivă nu este!
Despre corupția defensivă
Corupția problematică este cea în cazul proprietății publice. Pe proprietatea publică avem probleme de natură diferită.
Corupția este asociată în general unui lucru rău. Este văzută ca exploatare a unei poziții de forță în fața celuilalt, ca posibilitate de a cere ceva pentru a fi dispus să faci ceva. Este un folos necuvenit impus de cel care are puterea să-l impună. Corupția, chiar dacă poate fi întâlnită și în sectorul privat, este, mai degrabă, un atribut al sectorului public.
Corupția din sectorul privat ține de faptul că și entitățile private pot ajunge birocratice. Și ele suferă de probleme de agenție. Antreprenorii deleagă adesea atribuții legate de afacere unor angajați care devin agenții lor. În sectorul privat, coruptibili sunt doar agenții (angajații), și nu antreprenorii-proprietari (principalii). Aceștia din urmă sunt mereu cu ochii în patru și vigilenți. Gestionează situația prin intermediul contractelor și prin intermediul auditului independent periodic. Când în afacere intervin și finanțatori/creditori, hazardul moral se reduce drastic. Dacă există și limitări contractuale asumate de manageri cu privire la utilizarea fluxurilor de numerar (cazul parteneriatului public-privat), hazardul moral scade, de asemenea.
Concluzia e că cei coruptibili din sectorul privat nu apucă să facă mare rău, iar răul lor este limitat la proprietatea privată pe care o afectează direct. Iar faptul că un proprietar (acționarii, de exemplu) închide ochii la corupția angajatului său (managerii în acest caz) este problema exclusivă a proprietarului și ține de modul în care acesta acceptă voluntar să-și utilizeze/irosească propriile resurse. Corupția, în acest caz, devine gestionabilă și controlabilă într-o manieră eficientă, care ține de claritatea proprietății asupra resurselor implicate într-o afacere privată.
Corupția problematică este cea în cazul proprietății publice. Pe proprietatea publică avem probleme de natură diferită. Bunul public se gestionează și el similar resurselor private, prin delegare de competențe. Votăm reprezentanți care apoi numesc administratori pe aceste resurse publice. Aceiași reprezentanți îi controlează, le stabilesc criterii de performanță și veghează ca resursele să fie alocate eficient și corect.
Problema e că proprietarii de drept (contribuabilii) nu au niciodată acces direct la proprietatea lor publică așa cum au la proprietatea privată. Acest lucru face dificil controlul direct al agentului (cel numit să gestioneze resursele publice) de către principal (contribuabilul). Întotdeauna controlul va fi decis de către un agent (politicianul ales prin vot) care va controla un alt agent (cel desemnat de politician să administreze bunurile publice). Controlul indirect și foarte limitat al proprietarilor explică derapajele imense când vorbim de corupția pe domeniul public.
În plus, bunurile publice nu sunt create și distribuite în baza unor contracte explicite. Există un contract cadru vag numit pompos contractul social.
Corupția îl incriminează, mai ales, pe cel care cere un favor material pentru a-și exercita puterea cu care este învestit în relație cu terții. Incriminat este însă, mai nou, și cel care corupe. Cel care dă ceva pentru a obține un anumit tratament sau favor este văzut, mai degrabă, ca parte a problemei și nicidecum ca parte a soluției. O bună parte a fenomenului de corupție este eronat explicată cauzal prin faptul că există oameni dispuși să corupă.
Totuși, merită făcută o distincție importantă în materie de corupție. Corupția poate fi împărțită în două categorii: cea „agresivă“ și cea „defensivă“.
Un exemplu de corupție agresivă: cineva dă mită unui funcționar ca acesta să elimine de pe o anumită piață toți competitorii respectivului corupător (prin controale excesive din partea autorităților fiscale, de exemplu). Această formă de corupție permite obținerea unui avantaj material clar și îi pune de aceeași parte a baricadei pe corupător și corupt în agresarea unor terți. Agresiunea se petrece cu ajutorul forței statului.
Câteva exemple de corupție defensivă: dau mită unui medic dintr-un spital public ca să fie mai atent când mă operează; dau mită unui agent fiscal să nu fie atent la toate detaliile, în noianul de reglementări fiscale din România este imposibil să nu faci o greșeală amendabilă rapid de cei ce au creat acest haos legislativ; sau dau mită ca asistenta din spitalul public să fie mai atentă cu mine.
Între un sistem legislativ și instituțional foarte strict și foarte alambicat, aplicat într-o manieră incoruptibilă, și unul în care poți corupe pentru a te salva, al doilea este de preferat. În multe țări (mai ales totalitare), această corupție defensivă a fost o șansă pentru supraviețuire. Cum bine spune Rothbard: „Un guvern corupt nu este, cu necesitate, un lucru rău. În comparație cu unul «incoruptibil» în care birocrații pun în aplicare legea cu severitate, corupția ar permite cel puțin parțial desfășurarea tranzacțiilor și acțiunilor voluntare într-o societate“. (1982, 185).
Fără reforme consistente legate de modul în care statul intervine în plan economic (alterează utilizarea proprietății noastre, pretinde o parte din resursele rezultate în urma unui act economic, alterează contractele bilaterale etc.), lupta împotriva corupției rămâne sterilă și fără performanțe notabile pe termen lung. Corupții din sistem vor reacționa și vor genera mereu soluții și instrumente care să anuleze eforturile notabile inițiale.
PSD si-a batut joc de guvern. Numirile au fost la misto Neacsu, Oprea, Barbu, Rogobete, Serban. Toti niste papagali care nu au ce cauta in posturi de ministru. Prosti gramada. Apoi Predoiu vai steaua lui. Asta sta ca ministru de atata timp si nu are niciun rezultat, ba la Justitie, ba la Politie. Rezultate zero. Voi ati vazut ce mutre si tunsori aveau cei doi politisti agresati in Caras-Severin? Aia doi erau niste idioti gramada, dar erau imbracati in uniforma Politiei. Cum ma sa permiti tunsori rase in parti si ciuf inalt in partea capului? Nu mai exista regulamentul intern care traseaza cum te tunzi? Ce este politistul, discotecar imbracat in hainele statului?
Despre Anastasiu duca-se. Comisarul.ro l-a gasit cu doua dosare de amenda pentru viteza, urmarire cu politia si minciuni cat cuprinde. Concubina are contracte cu statul la greu. Cata nesimtire se bat cu caramida in piept ca austeritate, taxe marite, iar ei li se rupe in paispe. Pensiile militare, nu s-au mai actualizat din 2015. Cunosc caz de vaduva, care ia 3200 de lei pensie de urmas dupa un colonel care are vechime pe bune de 57 de ani, cu conditii grele, plecat de acasa cu lunile. A ramas cu pensie din 2015, iar un plutonier iese la 48 de ani si are 9000 lei pensie. Este o rusine cum si-a batut de un om iesit la pensie in 1992 cu functie de comanda. Iar niste partzari de magistrati care freaca 20 de dosare pe sezon ies cu pensii mai mari ca salarii. Asa bataie de joc nu am mai vazut. Eu din mila o ajut pe aceasta doamna cu cumparaturile ca mai are un baiat de 67 de ani plecat in Canada. Este singura si umilita, acum ii mai iau si 20 lei CASS, i-am spus ca ii platesc eu cat o trai sa nu mai fie suparata. Are nevoie de operatie de cataracta si este 3000 de lei, nu poate sa stranga, daca nu-i da fiul sau o ajut eu. Guvernul si-a batut joc de astfel de oameni care literalmente sunt plini de cultura, bun-simt si au indurat prea multe.
Cu vaduva de colonel… lasati-o mai usurel!
Iar 20 de lei, la CASS, nu-s asa… mare necaz!
Celelalte-s mult mai grave si cand vor fi rezolvate
Poate va fi-n tara asta… mult mai multa echitate!
Alta maciuca intr-un car de oale. Nu va mai trece mult si guvernul Bolojan va pica.
Intr-un interviu dat luni, pentru G4Media.ro, Bolojan a declarat: ”Probabilitatea ca acest guvern să termine prost este foarte mare, dar nu asta este problema. Problema este ca în timpul în care va rămâne pe poziție să facă ceea ce trebuie pentru România”
Cand sa mai faca? Nu are sanse. Se gasesc greu colaboratori priceputi si de buna credinta si, cand ii gaseste, li se cauta motive de a fi inlaturati.
Mafia privilegiatilor nu renunta, loveste din toate pozitiile. Iar Bolojan nu stie unde sa gaseasca ajutor. A ostilizat multimea alegand sa spere in intelegerea ei. Iar elita, nu depaseste nivelul de carcoteli.
A ar cam trebui revizuita si notiunea de elita.