În județul Alba, de unde vin, se produc multe bunuri care se vând în toată țara: laptele Zuzu și alte produse lactate (Alba Iulia), PAL pentru mobilă (Sebeș), șosete (Sebeș), pavele din piatră (Petrești), carne de pui (Transavia), vinul de Jidvei etc.
Nu atâtea pe câte cumpără însă județul din alte județe. Sau de la București. Județul este într-un deficit comercial cu celelalte județe. Cred că destul de mare.
Dacă aș fi în locul președintelui de Consiliu Județean, aș propune de urgență bariere și taxe vamale cu toate celelalte județe din țară. Pe modelul „economic” trumpist. Se produc prea puține lucruri în Alba. Ar trebui, de exemplu, să producem mașini, nu să le aducem din Argeș. Nu este corect să nu se facă în județ la noi. Județul s-ar dezvolta imens cu aceste taxe aplicate bunurilor produse în alte județe și vândute în județul Alba. Bani la bugetul local, impulsionarea producției județene, oamenii nu ar mai pleca din județ pe capete, ar avea loc de muncă acasă la ei.
După o perioadă, ar trebui chiar taxe și bariere la intrarea fiecărui oraș din județ. Când va ajunge să producă județul tot ce are el nevoie, va fi momentul orașelor mari să fie protejate. Să producă fiecare din ele totul, nu să aducă brânza de la mocani, de exemplu. Să se facă în Alba Iulia. Și, mai apoi, la final, desigur vine și rândul cartierelor din orașe și al satelor din cadrul comunelor să fie și ele protejate ca să se dezvolte. Să producă tot ce au nevoie, nu să aducă de la alții. În câțiva ani, vă garantez eu, județul Alba va deveni cea mai bogată, cea mai independentă și mai suverană regiune din Univers!
Dezvoltare prin taxare și protecționism!
MAGA, mă!
***
Copiii de bani gata
Când rămân fără bani, cei mai mulți copii dau instant fuga la părinți. Le cer bani. Îi taxează în plus. Aleg calea cea mai ușoară de rezolvare a problemei lor financiare. Cu părinți slabi, adesea îi primesc. Fără ca părinții să protesteze, să comenteze. Să întrebe pe ce se duc banii lor, să controleze puțin situația. Bagă mâna în buzunar și scot supuși banii. Nu pun condiții, nu se gândesc la consecințe. Nu crâcnesc, nu cer socoteală copiilor lor. Se fac luntre și punte și își scot odrasla cheltuitoare din impas. Din deficit.
Taparea părinților de bani este cea mai la îndemână acțiune. Copiii de bani gata nu-și pun problema să reducă cheltuielile, să taie din cele inutile, să recupereze datoriile de la prieteni, să-și caute un loc de muncă temporar (dacă vârsta le permite), să ajute la treburile casei etc. E mai simplu să dai buzna peste părinți să le ceri bani în plus. Chiar amenințător, dacă se poate. Cu agresiune în spate, succesul este garantat!
Cu părinți supuși și slabi, povestea va fi mereu despre bani mai mulți scoși din buzunare.
După alegeri, pregătiți-vă să scoateți mai mulți bani din buzunare! Modelul de guvernanță nu trece de nivelul rudimentar al unor copiii de bani gata. De decenii…
MRGA, mă!
