ZIARIŞTII, jurnal de drum. De la Bucureşti la Gorj. Primiţi cu colindul „online”? Sărbători fericite!

Ca de fiecare dată de Sărbători, eu şi Grigore ne facem bagajele şi plecăm spre Gorjul natal. Ne leagă amintirile, familiile, locurile şi farmecul Crăciunului din satele noastre dragi.

Ne-am pus „coada pe spinare” încă de marţi dimineaţă, convinşi că putem împăca şi capra, şi varza. Adică şi slalomul printre nămeţi, cu „hârbul” rezistent al caravanei noastre, şi scrisul la drumul mare, ca slujbaşi pentru ziaristii.com.

După ce ne-am convins că merită riscul să plecăm la drum înzăpezit cu duba noastră goală (goală de penali), am încărcat sarsanalele şi calc-o, frateee! Dar cum să stai liniştit, când ţara arde?! Stop la primul OMV (ce coincidenţă, tocmai la „multinaţională” – spaima Ciumei!), pe autostradă.

Ne-am făcut „plinul” de ştiri la minut, am „înfulecat” repede-un ceai (el) şi-o cafea (eu), şi hai din nou la drum. „Ăştia-s criminali, bă, nene, băăă!”, urlă tovarăşul din dreapta. „Ce-ai păţit, frate?”, mă uit mirat la el. Şi-mi arată direcţia dreapta-faţă. Păzeaaa! Era cât pe-aici să dăm într-un ditamai crater din asfalt. Şi abia-ncepuserăm să ne bucurăm de mantaua albă de margine, ce peisaj de neratat, mai ales la drum spre Sărbători!

Jale! Salbă de gropi în halul ăsta n-am mai văzut amândoi din anii ’90. Îţi poţi face maşina praf, dacă nu eşti atent. Şi nu poţi ocoli cum vrei, că trebuie să fii cu un ochi şi la bolizii ce vin tare din spate, pe banda doi. Cum să ai o aşa autostradă, în anul de graţie 2018, ţară UE?! N-avem de ales, asta-i ţara. Toacă bani pe datorie, să dea salarii şi pensii mai bune pe hârtie, ca să poată face praf statul alde Dragnea, Tăriceanu, Vâlcov, Dăncilă, Olguţa, Nicolicea etc.

Ajungem la Râmnicu Vâlcea. Alt popas, alt OMV (unde-om mai opri, când îşi vor fi luat ăştia tălpăşiţa?). Ne aşteaptă Nicu Dulca, prietenul nostru #rezistent, amic din Facebook, cu un ceai (Grigore) şi-o ciocolată caldă (eu).

Scriem şi-aici, pe fugă. Plecăm. Şi ajungem la Gorj, în sfârşit! Cu întârziere. Emisiunea colegului Eugen Măruţă,de la Tele 3 Media, începuse deja. Omul ne aştepta cumsecade şi gata să ne provoace curiozitatea cu întrebări ţintite. A fost prima legătură directă cu gorjenii dornici să stea cu ochii pe ziaristii.com.

E noapte. Şi mai rece. Miezul nopţii. Plecăm spre Brădiceni, lipiţi de Hobiţa lui Brâncuşi. Rămân la Grigore peste noapte, acolo unde „mama Mia”, alintul din copilărie al numelui celei ce sfinţeşte curtea casei părinteşti de peste 80 de ani, ne aştepta cu masa pusă. Ce merge-un vin fiert, zic eu! Şi nişte nuci, provoacă el. Başca mâncarea caldă. Şi dă-i, şi luptă! Ne-a trecut oboseala. Şi supărarea cu bombardamentul de pe autostradă A1. (De ce i-o mai spune A1, adică prima, când ea ar trebui să se numească fără A; nu poţi batjocori ideea de autostradă în halul ăsta!)

Gata, la somn! Nu înainte să mai scriem iar ceva. Şi ca torcătoarea Cleo, pisica-vindecătoare a casei Cartianu, să nu se urce pe mine, să-mi identifice zonele cu energie blocată, să-mi facă masajul de rigoare şi să-mi taie miraculos durerea. Ce doctor cu pernuţe moi!

A doua zi, miercuri, ajungem la Universitatea „Constantin Brâncuşi”, din Târgu-Jiul nostru liceean. Conferinţă despre Revoluţie. Organizare impecabilă, e bun Adrian Gorun. Grigore e maestrul de ceremonii, autorul din el de cărţi despre originile Ciumei Roşii din decembrie ’89. Sală superbă, auditoriu implicat, tineri, profesori, oameni de bună-credinţă. E loc şi de-o gustare. Schimbăm impresii despre trecut, dar şi viitor, ne mai facem puţin mendrele prin oraş şi plecăm iar la culcuşul nostru ţărănesc. Încă nu ne-am revenit, după drum, gropi, scris pe fugă şi alte cele. Bine că avem pisicuța „încălţată” cu remedii subtile. Darul ei de Sărbători pentru colicile mele biliare.

E joi. Revenim la Târgu-Jiu, pentru înregistrarea emisiunii (ce va fi difuzată sâmbătă, 22 decembrie) de la TV Sud, cu părintele Nicolae. Plăcut om, simpatică faţă bisericească. M-a surprins să-l văd atât de revoltat pe păcatele politicii noastre, pe ne-omenia „social-democrată”, pe lipsa civismului, pe slăbiciunile societăţii noastre de azi. Aproape că-mi venea să-l cert că vorbeşte mai mult decât noi, dar cum să nu te laşi furat de harul său?!

Gata şi emisiunea cu părintele! Trecem şi pe la biserica lui, chiar în Piaţa Prefecturii. Un loc minunat, nu-l rataţi! Aprindem lumânări pentru viii şi morţii famililor noastre, apoi plecăm la drum prin oraş.

Dar poţi? E nebunie la guvern. A dat Iohannis buzna peste Dăncilă (Doamne-ajută!). Hai, fuga, să găsim o cafenea! Şi dă-i, şi scrie! Asta-i viaţa de ziarist „online”. Scrii de dai în gropi. În gropile A1, ale lui Dăncilă, ale Gorjului însuşi (am dat roată oraşului de „n” ori până să găsesc un loc de parcare).

Dar nu ne plângem. Suntem acasă. Şi pe pământ, şi pe internet. Pe ziaristii.com. Care există cu dăruirea noastră şi cu ajutorul vostru, al celor ce ne urmăriţi paşii peste tot. Şi e abia începutul. Promitem să nu vă lăsăm în pană de ştiri şi povestiri, fie că suntem pe drum, la marginea şoselei sau printre gropile călătoriei noastre „roşii”. Ţinem un ochi pe tot şi pe toate, dar nu uităm să ne bucurăm de lumea noastră, cu bune şi cu mai puţin bune. Nu de alta, dar vine Crăciunul şi nu merităm să ni-l strice alţii.

Sărbători fericite!