Un gând pios lui Vodă Cuza. Odiseea osemintelor domnitorului îngropat de patru ori

După abdicarea din noaptea de 10/11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a plecat cu o diligenţă pe traseul impus, Predeal – Deva – Timişoara, de unde a luat trenul spre Viena.

Din capitala imperială a Austriei, Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) s-a deplasat la Paris, unde a locuit un an şi jumătate.

În toamna anului 1867 s-a mutat aproape de Viena, pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, la finele căreia, în 1870, a preferat Florenţa.

Bolnav de plămâni, în 1871 a urmat un tratament într-o staţiune din Austria. În căutare de medici de profil, la începutul lui mai 1873 poposeşte la Heidelberg, pentru câteva zile, deoarece la 15 mai survine decesul domnitorului, la vârsta de 53 de ani (data nașterii: 1 aprilie 1820).

În dimineaţa zilei de 27 mai, trenul în care se afla sicriul a intrat în ţară pe la Iţcani, la periferia de nord a Sucevei, unde se afla frontiera. Trupele austro-ungare au prezentat armele pentru onor şi au tras trei salve în amintirea importantului voievod dispărut.

În continuare, trenul a fost întâmpinat cu flori în staţiile Burdujeni, Dolhasca şi Paşcani, la toate fiind arborate steaguri negre.

La sosire, în gara Ruginoasa, toată îmbrăcată în negru, pe peron se aflau Vasile Alecsandri, Costache Negri, Mihail Kogălniceanu şi alti oficiali. Soldaţii Regimentului 13 Infanterie – Iaşi au tras 21 de salve de tun.

De la gară până la biserică, dricul (carul mortuar) a fost însoţit de patru colonei. Sicriul, care avea capacul din sticlă, a stat trei zile în biserica din Ruginoasa pentru pelerinaj, după care a fost îngropat în curtea învecinată. La coborârea sicriului în mormânt, Garda Militară a tras trei salve de carabină.

În anul 1907, Elena, soţia domnitorului, a mutat importantele oseminte în cripta din interiorul bisericii.

                                                            * * *

Ziua de 22 martie 1944 a adus o veste tristă: a sosit ordinul de evacuare în faţa înaintării Armatei sovietice. În aceste condiţii, sâmbătă, 8 aprilie, la ora 11 noaptea, osemintele domnitorului Unirii au fost rapid introduse într-un sac de iută, pentru a fi salvate în acel iureş de panică infernală şi adăpostite undeva în sudul ţării.

A doua zi, în Duminica Floriilor, la ora 9 dimineaţa, sovieticii au distrus cu tunurile ce aveau pe listă: biserica şi Palatul voievodal din Ruginoasa. Adică, lichidarea religiei – „o farsă a şarlataniei” – şi palatele „îndestulaţilor nedemni”.

Prima oprire a căruţelor în care se aflau valorile bisericii a avut loc la Mănăstirea Agapia, într-o zonă montană. Frontul fiind aproape, s-au încercat alte locuri salvatoare şi de îngropăciune în doua comune şi o mănăstire din vecinătatea oraşului Roman. Drumurile erau pline de văduve şi bătrâni în derivă, care căutau să-şi salveze animalele pe fondul disperării: scapă cine poate!

Trecând prin acel perimetru al paroxismului, un convoi al Corpului V al Armatei Române, aflată în retragere, a luat acele valori, inclusiv osemintete domnitorului, care au fost predate Mănăstirii Curtea de Argeş, la data de 25 mai 1944. Distanţa de 350 de kilometri a fost plină de imagini triste şi clipe imprevizibile.

                                                             * * *

După război, pe fondul multor polemici şi revendicări, s-a stabilit unde să fie reînhumat Cuza. Pe 3 aprilie 1947, osemintele domnești, introduse într-un sicriu nou, au fost îngropate în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, lângă mormântul lui Dimitrie Cantemir.

 Detalii pentru cei interesaţi 

• Cei Trei Ierarhi au fost Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur.
• În Heidelberg, o stradă poartă numele domnitorului – Cuza Ring.
• Pe zidul Hotelului Europa (locul decesului) se află o placă memorială.
• În grădina hotelului, la data de 3 iulie 2011 a fost amplasat bustul domnitorului, lucrare realizată de artistul Constantintin Ionescu din Ploieşti.
• La sfârşitul lui noiembrie 1991, în Heidelberg, profesorul Iosif Herlo a înfiinţat Societatea Culturală Germano-Română A. I. Cuza.
• În anul 1873, oraşul Heidelberg avea 24.000 de locuitori.
• Construit în perioada 1847-1855, Palatul de la Ruginoasa a fost cumpărat de Alexandru Ioan Cuza în anul 1862, împreună cu moşia învecinată.
• Reconstrucția Palatului (distrus în 1944) a avut loc între anii 1969 şi 1979, în mandatele Guvernelor Ion Gheorghe Maurer III şi Manea Mănescu I şi II. Preşedinţi ai Consiliului Culturii erau Dumitru Popescu, respectiv Miu Dobrescu.
• Inaugurarea Palatului Memorial A. I. Cuza, de la Ruginoasa, a avut loc în 1982.
• Semnatarul acestor rânduri atenţionează cititorul că, în biografiile existente, o parte dintre autorii grăbiţi au sărit câte o etapă, două sau trei din cronologia evenimentelor. Spre exemplu, la Ruginoasa a existat o singură înhumare, după care osemintele Domnitorului Unirii Principatelor au ajuns direct la Iaşi.