Într-un foarte scurt (și defel lămuritor) comunicat de presă intitulat „Biserica Ortodoxă Română își reafirmă neutralitatea în alegerile prezidențiale”, Patriarhia Română informează:
„Biserica Ortodoxă Română își reafirmă clar neutralitatea în timpul campaniilor electorale, prin delimitarea de orice act de politică partinică și prin evitarea implicării în susținerea publică a vreunuia dintre candidații care participă la competiția electorală prezidențială. Respectăm votul fiecărei persoane, deoarece acesta reflectă credinţa, convingerile şi opţiunea acesteia, fiind o manifestare a unui drept democratic consfințit prin lege. Aşadar, îi îndemnăm pe toți cetățenii români să-și exercite în mod liber, pașnic și responsabil dreptul la vot, pentru binele poporului român.”
În aceste foarte periculoase vremuri, când Biserica Ortodoxă Română se află sub asediul ereziei filetiste manifestat sub forma extremismului naționalist-filetist, Patriarhul Daniel găsește de cuviință să arunce, prin slujitorii Biroului de Presă al Patriarhiei, trei vorbe goale și bălmăjite despre „neutralitatea în timpul campaniilor electorale”.
Reacția Patriarhului Daniel este deopotrivă penibilă, ipocrită și lașă. Totodată, exprimă neputința duhovnicească a Patriarhului BOR de a înțelege corect vremurile tulburi în care România începe să se scufunde.
Contextul este foarte clar!
Simion forțează pe teren alăturarea lui cu BOR, așa cum a făcut sâmbătă, când s-a infiltrat, fără să fie invitat, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Londra, unde a avut loc întronizarea primului Arhiepiscop Ortodox Român al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Adepții și aliații lui Simion din BOR acționează tot mai intens pentru susținerea lui în campania electorală, așa cum a făcut Teodosie „Mache” Tomitanul, care a mers ieri să sfințească sediul AUR din Constanța și să încurajeze AUR pentru obținerea unui „rezultat bun și sănătos” la alegerile prezidențiale de duminică, 18 mai 2025.
Ce este filetismul
Erezia Filetismului (numită și Etnofiletism) exprimă, pe scurt, aplicarea principiului politic al naționalităților la domeniul ecleziastic sau, mai simplu spus, înseamnă să așezi Națiunea deasupra lui Hristos, să cauți în evoluția Creștinismului, în istoria și prezentul unei națiuni, elemente care să argumenteze glorificarea absurdă a națiunii și eventual a unui lider „mesia politic”, transformându-L astfel pe Hristos în „agent de propagandă politică” și argument pentru afirmația că națiunea ta este „popor ales de Dumnezeu”.
Cuvântul „filetism” provine din limba greacă: ἔθνος – ethnos, „națiune”; φυλετισμός – phyletismos, „tribalism”.
Efectul ereziei filetiste asupra unei Biserici autocefale locale (așa cum este și Biserica Ortodoxă Română) ar fi acela că Biserica respectivă nu se definește pe un criteriu local (eclesial – Biserică locală care mărturisește pe Hristos într-un anumit teritoriu, dar rămâne parte a Bisericii Universale a lui Hristos), ci pe un criteriu etnofileist, național(ist), lingvistic (politic – Biserica locală devine anexă în devenirea istorică, relativă și efemeră a unei națiuni, a unui stat).
Filetismul așează națiunea deasupra umanității (de unde predilecția filetismului spre enclavizarea politică, economică, religioasă promovată de naționalism), iar dezideratele politice ale națiunii sunt așezate deasupra Învățăturii lui Hristos, a rânduielilor Bisericii, transformând Biserica într-un instrument politic pentru realizarea intereselor națiunii.
Erorile sinistre comise de Patriarhul Daniel în fața ofensivei filetiste din BOR
Prima mare eroare comisă de Patriarhul Daniel: nu a avut curajul să pună în discuția Sfântului Sinod chestiunea ereziei filetiste.
Această erezie s-a stecurat treptat, de mulți ani, în predicile unor ierarhi, ale unor călugări, preoți, în textele unor articole din presa bisericească, inclusiv în cursurile de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române, pe care le studiază viitorii preoți în facultățile de teologie ortodoxă.
Discursul public al BOR a fost marcat de ideea națională/naționalistă și a refuzat să-și asume dimensiunea universală a Creștinismului, în contextul în care, după 2007, românii au început să emigreze și să înființeze comunități în diaspora.
Naționalismul de grotă deversat în societatea românească de extemistul George Simion și de șarlatanul Călin Georgescu a găsit deci un teren gata pregătit de insistența absurdă a BOR de a se prezenta românilor ca „mama neamului românesc”.
A doua eroare comisă de Patriarhul Daniel: măsurile fals disciplinare (ne)aplicate ierarhilor, călugărilor și preoților care au promovat și susținut public naționalismul (filetismul) extremistului George Simion.
Sinodul BOR, sub coordonarea Patriarhului Daniel, a fost incapabil (ori, mai degrabă, a refuzat) să adopte măsuri disciplinare cu efecte concrete și imediate asupra ierarhilor, călugărilor și preoților care l-au susținut public pe Simion și implicit au promovat idei eretice filetiste.
Această neputință poate fi înțeleasă și ca un semn că Patriarhul Daniel nu mai are susținere în Sinod și că între el și gruparea filetistă din Sinod există un armistițiu tacit: „Voi mă susțineți în proiectul Catedrala Mântuirii Neamului, eu păstrez neutralitatea față de rătăcirea voastră”.
A treia eroare comisă de Patriarhul Daniel: introducerea în rândul Sfinților canonizați în Anul Centenarului Patriarhiei Române a celor trei clerici cu activitate legionară și de susținere a dictaturilor din România (Ilarion Felea, Ilie Lăcătușu, pr. prof. Dumitru Stăniloae).
Patriarhul Daniel a insistat ca pr. prof. Dumitru Stăniloae să fie canonizat. Evlavia exagerată pe care o are pentru fostul lui coordonator de doctorat i-a orbit rațiunea și l-a făcut pe Patriarhul Daniel să ignore că în biografia lui Stăniloae există numeroase și clare dovezi despre colaboraționismul acestuia cu diferitele forme de dictatură din România sec. XX (Dictatura Regală, Dictatura Legionară, Dictatura Fascistă a Mareșalului Antonescu și Dictatura Comunistă), precum și despre viziunea naționalist-filetistă pe care Stăniloae și-a exprimat-o în diferite scrieri teologice și în zeci de articole de presă.
Foarte probabil că gruparea filetistă din Sinod a profitat de această slăbiciune a Patriarhului și a obținut canonizarea unor preoți (Ilarion Felea și Ilie Lăcătușu) a căror colaborare cu Mișcarea Legionară (naționalist-filetistă și fascistă) este evident dovedită.
Aceste trei nefericite canonizări au introdus în Calendarul Creștin Ortodox al BOR trei importante repere și deopotrivă justificări ale ideologiei naționalist-filetiste pe care o promovează în aceste vremuri tulburi extremiștii lui George Simion, neolegionarii și așa-zis suveraniștii.
A patra eroare comisă de Patriarhul Daniel: pseudo-pastorația filetistă a comunităților românești din diaspora.
Deși în diaspora românească au fost înființate numeroase biserici, iar Patriarhia Română își face un titlu de laudă din pastorația „românilor din afara granițelor țării”, în realitate, aceste comunități bisericești s-au transformat în ultimii ani într-un fel de „școli ale naționalismului”.
Patriarhia Română a eșuat să-i ajute pe românii din diaspora să se adapteze noilor condiții de viață din țările unde aceștia au decis să-și continuea traiul, să nască și să crească copii. Discursurile ierarhilor și preoților BOR din diaspora au promovat imaginea unui trecut de legendă al poporului român, au insistat pe tradițiile populare românești, au manifestat aproape o obsesie pentru „păstrarea limbii și obiceiurilor”. Toate acestea nu i-au ajutat însă pe români să înțeleagă un adevăr simplu și deopotrivă dureros: pentru a obține prosperitate și succes profesional printre străini, nu este suficient să-ți păstrezi „apartenența la neamul românesc”, ci este nevoie de muncă, de seriozitate, de pregătire profesională, de efort constant.
Altfel spus, pastorația BOR în diaspora este cumva „autistă”, incapabilă să răspundă problemelor reale cu care se confruntă românii de acolo. Foarte probabil că există o relație de cauzalitate și între acest eșec al BOR și votul „din răzbunare” pe care l-au dat românii din diaspora lui George Simion.
Patriarhul Daniel a comis multe alte erori, poate ceva mai puțin evidente. Concluzia este clară: după eșecul „simfoniei bizantine” (colaborarea frățească între Biserică și stat pentru prosperitatea națiunii), Patriarhul Daniel își pune semnătura și pe eșecul BOR în a combate erezia filetistă din Biserică și din comunitatea creștin-ortodoxă românească.
Quo vadis, BOR?
Patriarhul Daniel și ierarhii BOR nu simt Istoria, așa cum nici Patriarhul Teoctist nu a simțit-o (în Decembrie 1989, a refuzat să se alăture protestatarilor care erau asasinați pe străzi; în schimb, a trimis telegramă de felicitare dictatorului Ceaușescu!).
Orbit de obsesia lui de a finaliza lucrările Catedralei Mântuirii Neamului (eretică, filetistă denumire!), Patriarhul Daniel speră că viclenia și lașitatea pe care le-a folosit până acum, pentru a se poziționa față de marile și gravele probleme din societatea românească, îi vor fi de folos pentru a supraviețui momentului.
Patriarhul Daniel nu înțelege că victoria în alegeri a ereticului filetist și extremistului naționalist George Simion va fi sfârșitul mandatului său de Patriarh al BOR. Sunt semne evidente că ierarhi din Sinodul BOR își doresc colaborarea cu Simion, iar unii chiar speră să devină „Patriarhul de AUR”, după exemplul lui Kiril al Moscovei, sinistrul „Patriarh al lui Putin”. Teodosie „Mache” Tomitanul este doar partea văzută a hoardei de ierarhi filetiști din Sinod.
Dacă cumva Patriarhul Daniel își închipuie că „neutralitatea” pe care o proclamă acum îi va folosi ca monedă de schimb în eventuale negocieri cu președintele naționalist George Simion (Doamne ferește!), atunci înseamnă că e total depășit de situație și nu-și mai merită locul de Patriarh!
Patriarhul Daniel nu înțelege că nu e vorba de a implica fățiș BOR în lupta politică (oricum, BOR a fost mereu implicată în această luptă, mai ales în susținerea PSD la schimb cu sume imense primite de la bugetul de stat!), ci este vorba de a condamna, la nivelul Sinodului BOR, o erezie care s-a infiltrat în Sinod, în Biserică, în viața politică și în sufletele a milioane de români creștini ortodocși.
Despre a lupta cu o erezie este vorba, Preafericite, nu despre politică!
Biserica Ortodoxă Română se află în același pericol mortal ca democrația din România, o democrație care a hrănit BOR cu sute de milioane de euro din banii publici și din fondurile europene, o democrație pe care ierarhii BOR dau evidente semne că o vor trăda.
Biserica Ortodoxă Română – cu zecile ei de mii de ierarhi, preoți, diaconi, călugări, profesori de religie și cu milioanele ei de credincioși – are de ales între a fi transformată într-o anexă de tip putinist a unui eventual regim de dictatură iliberală condus de derbedeul de George Simion și a fi cu adevărat o Biserică Creștină vie, mărturisitoare și parte activă a Bisericii Universale a lui Hristos.
Românilor creștini ortodocși, părinților ierarhi și preoți, părinte Patriarh Daniel, alegerea vă aparține!
