După patru ani de război, refugiații ucraineni din România sunt mai discreți. Știu și ei că simpatia românilor din 2022 aproape s-a topit. Au fost numiți paraziți, cerșetori sau profitori. Partidele Rusiei fac din ei nutreț propagandistic pentru hăbăucii care cer capitularea Ucrainei.
Ieri, câțiva ucraineni s-au strâns la Ambasada Ucrainei de la București. Își strigau durerea, într-un miting ce comemora patru ani de crime rusești și suferință a inocenților. Durerea i-a devorat în așa hal, încât abia mai pot să vorbească. Plâng și agită mesaje pe carton.
Am întâlnit fetițe și băieței care de mult nu se mai joacă cu păpuși și mașinuțe. Rusia lui Putin le-a furat copilăria și le-a dat în schimb bombe și spaime. Le-a ucis părinții. Abia au scăpat cu viață, agățați de mâna mamei sau a bunicii. Așa au ajuns pe străzile Bucureștiului.
La întâlnire au fost puțini ucraineni, dar și mai puțini români. În afară de cei din presă, aproape nimeni. Românii noștri treceau pe lângă, se holbau și plecau mai departe. Am văzut și zâmbete în colțul gurii. Așa e când bombele nu dărâmă casa ta și nu ucid copilul tău.
Nu știu cât a ajutat sceneta de pantomimă atât de emoționant jucată de ucrainenii refugiați. A fost atâta durere acolo, că nu a mai trebuit traducere. Fiecare a înțeles perfect cine pe cine ucide, cine și de ce cade secerat la pământ.
Au vorbit ambasadorul Ucrainei și cel al Canadei la București. Întotdeauna, Canada s-a poziționat excepțional în dimensiunea morală a istoriei. De la începutul războiului din Ucraina, a delimitat corect victima de agresor, aspect îngroșat și în discursul de ieri.
De la Ambasada Ucrainei, am plecat spre Ambasada Rusiei. Pâlcul de ucraineni striga „Rusia, stat terorist!”. Din trafic, claxoane de simpatie sau priviri aruncate cu dispreț de după volan. O mână de ucraineni urmați ciorchine de cameramani și fotografi. La asta s-a rezumat cortegiul nostru colorat în albastru-galben.
La Ambasada Rusiei s-a stat mai puțin. Vreo 20 de minute. Grea treabă să-ți privești în ochi ucigașii!
Și aici, aceeași scandare. Clădirea imensă era învăluită în deplină liniște. Nicio reacție de la cei care priveau de după perdelele ferestrelor. Pe acoperiș, steagul Rusiei flutura viguros. De după un jandarm, ne zâmbeau Putin și Lavrov.
Intrăm în anul 5.
