Rusia a încercat să dea o lovitură de stat în Armenia, prin care să răstoarne de la putere guvernul pro-occidental condus de Nikol Pașinian, scrie publicația Politico.eu, citând anchetatorii de la Erevan. Puciul organizat și finanțat de regimul Putin a eșuat însă, iar acum Armenia se pregătește să ceară oficial aderarea la Uniunea Europeană. Tentativa a avut loc la începutul acestui an. În urma investigației autorităților, 7 persoane vor fi puse sub acuzare.
Ancheta a scos la iveală dovezi incontestabile ale implicării Rusiei în această tentativă de răsturnare a regimului legitim din Armenia și de instaurare a unui nou guvern, fidel Moscovei.
Potrivit datelor existente la dosar, 6 armeni au fost recrutați de ruși și antrenați 3 luni în această țară. În intervalul respectiv, armenii cooptați de ruși au fost plătiți cu 220.000 de ruble (2.380 de dolari) pe lună. În baza militară unde au fost încartiruiți, puciștii au fost învățați să folosească diverse arme de foc. În acest timp, rușii i-au verificat foarte atent și i-au pus chiar la teste cu poligraful (așa-zisul „detector de minciuni“), ca să fie siguri că armenii recrutați le sunt fideli.
Ulterior, au fost mutați în sudul Rusiei, în baza militară Arbat din Rostov-pe-Don, și mai târziu trimiși în Armenia.
Serviciile secrete de la Erevan au descoperit puciul și i-au prins pe oamenii rușilor. Miercuri, Comitetul de Investigații al Republicii Armenia a anunțat punerea sub acuzare a celor 6 și a unei a șaptea persoane pentru „pregătirea uzurpării puterii (…), utilizarea violenței și a amenințării cu violența pentru a prelua puterea în guvern“.
Din 2018, Guvernul Armeniei este condus de Nikol Pașinian, acum în vârstă de 49 de ani.
„Garanțiile” rusești au dus Armenia la dezastru
Explicațiile acestei situații sunt deosebit de complexe. După căderea Uniunii Sovietice, Armenia s-a trezit, începând cu 1991, înconjurată de inamici foarte periculoși – Turcia și Azerbaidjan, ambele țări fiind musulmane și în relații foarte apropiate. Armenii au căutat protecție la Rusia, cu care au strâns relațiile, în condițiile în care ei aveau o dispută teritorială degenerată în luptă armată cu azerii pentru regiunea Nagorno-Karabah, iar Occidentul nu era prea interesat să le garanteze securitatea.
Lucrurile s-au schimbat în ultimii ani. Constrânsă de embargoul economic impus de Occident, dar și de realitatea că Putin se înțelege mult mai bine cu dictatori precum azerul Aliev ori turcul Erdogan decât un guverne din state democratice, Rusia s-a apropiat de Azerbaidjan și Turcia. Azerii au lansat două ofensive majore asupra enclavei Nagorno-Karabah, pe care în 2023 au epurat-o etnic complet, îndepărtând populația armeană care locuise neîntrerupt regiunea în ultimele câteva mii de ani.
Rusia a asistat pasivă la această purificare etnică, iar armenii au înțeles că protecția acestui aliat nu mai este de actualitate. Relațiile s-au răcit tot mai mult între Moscova și Erevan. Poporul armean și politicienii s-au hotărât să încerce integrarea în structurile occidentale.
Armenia a strâns tot mai mult relațiile cu Uniunea Europeană și SUA, ceea ce a stârnit furia lui Putin. Acesta a încercat la Erevan exact rețeta folosită și în alte țări ex-sovietice, inclusiv în Ucraina: o lovitură de stat care să răstoarne conducerea pro-occidentală și să numească în loc o garnitură fidelă Kremlinului.
Armenia nu are însă graniță directă cu Rusia, astfel că teoretic nu se poate realiza o invazie terestră a țării fără a trece prin Georgia sau Azerbaifjan. E drept, rușii au ocupat în 2008 două regiuni din Georgia – Osetia de Sud (în sudul Munților Caucaz) și Abhazia (pe malul Mării Negre) –, drept represalii pentru că micuța țară ex-sovietică inițiase negocieri pentru aderarea la NATO și integrarea în Uniunea Europeană.
În cazul Armeniei, care nu are graniță cu Rusia, Kremlinul a fost nevoit să apeleze la soluția de compromis cu mercenari armeni, dar tentativa a eșuat, creând și mai multă animozitate între Erevan și Moscova.