Ruina credinței strămoșești (III): în plină criză financiară și morală a țării, BOR își mărește numărul de episcopi, iar pedofilul Onilă rămâne călugăr!

În aceste zile, când statul român se prăbușește într-o aproape mortală criză politică, financiară și morală, Sinodul BOR face dovada că refuză ieșirea din „autismul” duhovnicesc care afectează – de aproape un secol – viața celui mai mare cult religios din România.

Întrunit recent în ședință de lucru, Sinodul BOR a ales doi noi episcopi-vicari în structura episcopală de elită a celui mai mare cult religios din România. Arhimandritul Samuel Cristea a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, iar arhimandritul Teofil Anăstăsoaie a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Total nepotrivi contextul social-economic și politic în care Sinodul BOR decide să-și mărească numărul de episcopi: Guvernul Bolojan se chinuie să facă reduceri masive la cheltuielile bugetare, impune taxe și impozite mărite și dureroase pentru populație, presa descoperă cum foștii guvernanți PSD-PNL au jefuit rezervele financiare ale statului etc.

„Bomboana pe colivă” în lista deciziilor adoptate de Sinodul BOR a fost caterisirea prin readucerea la statutul de monah a fostului episcop de Huși, pedofilul și – în prezent – pușcăriașul Corneliu Onilă. Acesta a fost proclamat „monah penitent în Penitenciarul Bacău”. O decizie care conduce la o concluzie macabră… dar să nu anticipăm.

Așadar, Sinodul BOR, absolut autist la zbaterile statului și ale societății românești, crește cheltuielile de personal operate de Biserica Ortodoxă din bugetul statului, prin alegerea a doi noi episcopi vicari.

Gruparea conservatoare din BOR câștigă un nou membru: PS Samuel Cristea, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului

Primul dintre aceștia este arhimandritul Samuel Cristea, în vârstă de 61 de ani (născut la 25 decembrie 1963, în comuna Ciuruleasa, județul Alba), ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Noul episcop-vicar a fost preocupat încă din tinerețe de problema relației cu celelalte culte religioase din Transilvania (Biserica Romano-Catolică și Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma). A obținut licența în Teologie Ortodoxă în 1990, la Institutul Teologic din Sibiu, cu lucrarea „Problema intercomuniunii și implicațiile ei canonice”.

Samuel Cristea a fost hirotonit diacon celib și preot celib în zilele 5-6 august 1990, ca slujitor al Catedralei Episcopale din Alba Iulia. Tot în 1990, când abia împlinea vârsta de 27 de ani, Samuel Cristea era ales eclesiarh al Catedralei din Alba Iulia, funcție pe care a deținut-o până în 2012. Vreme de aproximativ doi ani (1995-1996), a urmat un curs de limba germană în Elveția, la Theologische Hochschule in der Benediktinerabtei Einsiedeln. Din 1991 până în 2012, Samuel Cristea a activat și ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Alba Iulia.

În ziua de 3 noiembrie 1996, la vârsta de 33 de ani, a fost tuns în monahism la Catedrala Episcopală din Alba Iulia, primind numele Samuel, naș de călugărie fiindu-i ieromonahul Rafail Noica.

Din 1997 până în 2000, Samuel Cristea a fost exarh al mănăstirilor din Eparhia Alba Iuliei, iar în perioada 2012–2013 a fost duhovnic la Mănăstirea „Sfânta Elisabeta” din Cluj-Napoca.

Noul episcop-vicar Samuel Cristea a avut o viață de monah împărțită între rugăciunea chiliei (deși nu este prea limpede cât timp a dedicat chiliei) și funcții importante în administrația bisericească, dobândite de la o vârstă destul de tânără, dovadă fie a unei precocități duhovnicești (de altfel, destul de rară printre membri Sinodului BOR), fie a unei discrete purtări de grijă din partea unui membru sau grup de membri din Sinodul BOR.

Episcopul-vicar Samuel Cristea este cunoscut pentru atitudinea rezervată pe care o are față de greco-catolicii și catolicii din Transilvania. Totodată, predicile lui exprimă o viziune conservatoare asupra creștinismului ortodox, pe alocuri marcată de critici severe la adresa societății actuale și a Occidentului.

O temă preferată în predicile noului episcop-vicar este aceea că adevărata credință nu are nevoie de „aggiornamento”, de modernizare, ceea ce, în opinia PS Samuel Cristea, s-ar încerca în zilele noastre cu creștinismul.

Samuel Cristea induce ideea că „se duc campanii ca noi ortodocșii să ne simțim complexați de identitatea noastră, suntem presați să acceptăm curente ideologice anticreștine, imorale, pentru a fi în pas cu evoluția, de fapt, căderea de la Dumnezeu, de a fi cât mai corecți politic”.

Samuel Cristea consideră că națiunile și țările au căzut de la creștinism din cauza corectitudinii politice care, din perspectiva credinței creștine, ar însemna apostazie, lepădare de credință. Din acest motiv, crede noul episcop-vicar, în Europa de Vest sunt demolate biserici și în locul lor se construiesc blocuri, benzinării, restaurante sau sunt preluate de musulmani și transformate în moschei. Totodată, dispariția creștinismului din viața publică duce în societatea occidentală la impunerea de constrângeri inacceptabile, ca ideologia de gen. (Sursa: predica rostită în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, 21 octombrie 2021).

Observăm în predicile PS Samuel Cristea aceeași teorie a „cetății asediate” întâlnită și în insalubre medii politice naționalist-suveraniste: creștinii sunt sub asediu, sunt prigoniți de societatea occidentală (capitalistă și democratică), credința lor este atacată de corectitudinea politică și de societatea deschisă, musulmanii cuceresc bisericile creștine abandonate și le transformă în moschei etc.

O a doua temă abordată în predicile sale de către PS Samuel Cristea este legată de nepotrivirea creștinilor cu timpurile în care trăiesc. Pornind de la îndemnul Apostolului Pavel, „Și să nu vă potriviți cu acest veac…”, PS Samuel Cristea insistă asupra nonconformismului în sensul că creștinii nu trebuie să accepte cele ale acestei lumi în mod docil, neprincipial, printr-o atitudine oportunistă și din dorința de a fi pe placul lumii, de a evita marginalizarea. (Sursa: predica rostită în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, 12 noiembrie 2020)

Probabil că lectura citatului complet din Epistola către Romani a Sf. Apostol Pavel (XII, 2) ar ajuta la o înțelegere corectă a îndemnului la nepotrivire cu acest veac: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit”.

Înnoirea minții în Hristos se face oare prin izolare, prin enclavizare în „cetatea asediată”, prin refuzul dialogului specific societăților deschise, democratice?

Nu în ultimul rând, ne întrebăm cum a primit noul episcop-vicar Samuel Cristea hotărârea Sinodului BOR de a păstra calitatea de călugăr pentru fostul episcop de Huși, pedofilul și actualul pușcăriaș Corneliu Onilă, adoptată în aceeași ședință în care el însuși a fost ales ca nou membru al Sinodului: prin conformare sau din convingere?

Nu insistăm, pentru că nu este în intenția noastră să începem un dialog teologic cu noul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Consemnăm doar că gruparea conservatoare din Sinodul BOR (suspectată a fi afectată de filetism și de simpatii pro-Rusia) a dobândit un nou membru.

PS Teofil Anăstăsoaie, un călugăr care combate antisemitismul, a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

PS Teofil Anăstăsoaie e mai tânăr, are 46 de ani: s-a născut pe 16 ianuarie 1979, la Hunedoara, în familia unui preot ortodox, fiind primul dintre cei șase copii.

În 2000 a intrat în obștea Mănăstirii Radu Vodă, unde a fost tuns în monahism în 2001 (la vârsta de 22 de ani) și hirotonit ieromonah.

În 2001 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și și-a continuat studiile de masterat în Teologie-Pastorație și Viață Liturgică.

Tânărul călugăr a îndeplinit diferite ascultări primite de la superiorii din ierarhia BOR: profesor de liturgică, exarh al mânăstirilor Arhiepiscopiei Bucureștilor, stareț la Schitul Darvari, culminând cu obținerea titlului de doctor în Teologie (în 2011, cu o lucrare despre Sfântul și Marele Mir) și cu numirea ca Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, în 2014.

În 2015, la tânăra vârstă de 36 de ani, actualul episcop-vicar Teofil Anăstăsoaie a fost numit superior al Așezămintelor românești din Ierusalim, Iordan și Ierihon și reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte.

PS Teofil Anăstăsoaie a avut o bogată activitate, caracterizată prin ceva mai puțină ascultare în chilia de mânăstire și mult mai multă implicare administrativ-bisericească în lucrarea BOR. Toate au fost împlinite de la o vârstă tânără, fapt care induce aceeași întrebare: întâlnim și aici o precocitate duhovnicească sau o protecție primită din partea vreunui membru, grup de membri ai Sinodului ori chiar din partea PF Daniel, Patriarhul BOR?

Spre deosebire de PS Samuel Cristea, colegul ales ca episcop-vicar în aceeași ședință a BOR și posibil adept al conservatorismului anti-occidental, PS Teofil Anăstăsoaie pare a fi orientat spre gruparea moderată, pro-europeană (minoritară) din Sinodul BOR.

Un călugăr și, de acum, episcop al BOR care să condamne public antisemitismul și să-și asume o relație oficială corectă cu comunitatea evreiască și cu statul Israel reprezintă o raritate în ortodoxia românească.

În iarna anului 2022, Comitetul Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (ASILR) i-a acordat Premiul „Omul Anului 2022” Preacuviosului Arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, superior al Aşezămintelor româneşti din Ierusalim, Iordan şi Ierihon şi reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte. Totodată, pentru lupta sa împotriva antisemitismului şi a xenofobiei, pentru eforturile constante de dezvoltare a relaţiilor interetnice şi interconfesionale, arhimandritul Teofil Anăstăsoaie a primit din partea ASILR şi medalia de recunoştinţă evreiască „JERUSALEM – Terra Santa”.

În cuvântul rostit cu ocazia ceremoniei de decernare a premiului și medaliei, actualul episcop-vicar Teofil Anăstăsoaie a făcut o declarație cu valoare de adevăr suprem pentru definirea relației dintre creștini și evrei: „Crezul meu este că un creştin adevărat nu poate să fie antisemit! Poporul lui Israel este poporul cu care Dumnezeu a făcut Legământul Sfânt, iar Iisus a fost evreu! Devierile de la înţelegerea adevărată a credinţei au adus doar suferinţe oamenilor, deci oamenii înţelepţi şi credincioşi trebuie să le evite!”.

Dacă-și va menține convingerile creștine echilibrate, noul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, PS Teofil Anăstăsoaie, poate fi un câștig pentru gruparea pro-europeană din Sinodul BOR. Timpul ne va spune…

PF Daniel împacă și capra, și varza, dar ajută „lupul” pedofil

Alegerea unor episcopi-vicari cu viziuni radical diferite reprezintă o nouă încercare a PF Daniel, Patriarhul BOR, de a oferi câte o ofrandă pe „altarele” celor două grupări din Sinod care luptă pentru obținerea controlului absolut asupra Ortodoxiei românești: gruparea conservatoare, naționalist-filetistă și pro-Rusia, respectiv gruparea moderată, reformatoare și pro-europeană.

Aparent, ambele tabere sunt mulțumite. Aceasta nu înseamnă însă că au renunțat la propriile obiective. Cea mai puternică și agresivă grupare rămâne cea conservatoare și cu siguranță își va continua ofensiva pentru controlul asupra BOR. Contactele unor ierarhi ai acestei grupări cu partide și politicieni din curentul naționalist și anti-european (precum AUR, George Simion, Călin Georgescu) se vor dezvolta și foarte probabil se vor concretiza în acțiuni fățișe antidemocratice și filetiste, în cazul în care reformele începute de Guvernul Bolojan și președintele Nicușor Dan vor eșua.

Gruparea pro-europeană din Sinod, minoritară și timorată, mizează pe Patriarhul Daniel, însă acesta este preocupat de finalizarea „pe repede-nainte” a proiectului faraonic numit (cu iz filetist) Catedrala Mântuirii Neamului. Un proiect pentru al cărui succes este dispus la orice compromis…

La recenta ședință a Sinodului BOR, PF Daniel a ajutat însă „lupul”, prin adoptarea hotărârii de caterisire prin readucerea la statutul de monah a fostului episcop de Huși, pedofilul și – în prezent – pușcăriașul Corneliu Onilă, proclamat ca „monah penitent în Penitenciarul Bacău”.

Este o decizie care conduce la o concluzie macabră: Sinodul BOR a decis să-l protejeze în continuare pe fostul episcop pedofil Onilă și între zidurile pușcăriei!

Păstrarea ca monah a pușcăriașului Corneliu Onilă – o aberație dezonorantă pentru Sinodul BOR

Pentru început, câteva chestiuni tehnice.

În 2017, Sinodul BOR a evitat să-l judece pe fostul episcop pedofil și a luat act de solicitarea acestuia de retragere din funcția de episcop al Hușilor. S-a zvonit, la acea vreme, despre discuții foarte tensionate între sinodali, despre amenințări și șantaj care ar fi vizat demascarea opțiunilor homosexuale ale unora dintre membri Sinodului, toată mașinațiunea având ca rezultat evitarea judecării lui Onilă de către Sinod. Nu știm cât de adevărate au fost aceste zvonuri, dar este limpede că ele sunt rezultatul lașității refuzului Sinodului de a-l judeca pe episcopul pedofil.

După aproximativ 8 ani de la acel eveniment sinistru și la mai mult de două luni de la condamnarea lui Corneliu Onilă la pedeapsa de 8 ani de închisoare pentru abuzuri sexuale împotriva elevilor seminariști, Sinodul BOR vine cu o altă „jmecherie popească” contrară prevederilor statutare ale Bisericii Ortodoxe. Concret: adoptă o hotărâre de caterisire prin readucerea la statutul de monah a fostului episcop de Huși, pedofilul și pușcăriașul Corneliu Onilă, pe care-l proclamă „monah penitent în Penitenciarul Bacău”.

De ce „jmecherie popească”?

În primul rând, pentru că, în conformitate cu Statutul BOR modificat și publicat în Monitorul Oficial din 10 februarie 2020, Corneliu Onilă trebuia judecat acum în Consistoriul Arhieresc Prim, instanță de judecare în fond a cauzelor ierarhilor. Aceasta pentru că speța nu a fost judecată, până acum, pe fond, nici de către Sinodul BOR, conform vechilor reglementări, nici de această nouă instanță de judecată, Consistoriul Arhieresc Prim, dedicată cazurilor în care sunt implicați ierarhii BOR.

Altfel spus, Sinodul BOR a încălcat Statutul BOR prin hotărârea de caterisire și de readucere la statutul de monah a fostului episcop pedofil, în contextul în care speța era de competența Consistoriului Arhieresc Prim.

O altă consecință efectiv macabră a acestei hotărâri este aceea că Onilă a fost, până la acest moment, posesor al demnității de episcop retras, dacă abia acum este caterisit din demnitatea de episcop. (Atenție: nu există, în prealabil, o hotărâre de caterisire din această demnitate și trecerea pe treapta de cleric călugăr, pentru a se susține că acum a fost caterisit din slujirea de cleric!).

Nu în ultimul rând, readucerea la statutul de monah reprezintă o grețoasă clemență care se acordă fostului episcop pedofil de către colegii săi din Sinodul BOR.

Conform prevederilor privind judecarea comportamentelor neconforme cu morala, dogmele și canoanele Bisericii comise de călugări, existau suficiente argumente pentru ca Onilă să fie exclus din monahism și să i se interzică purtarea de haină monahală.

Faptele de viol și agresiune sexuală comise de Onilă, în calitate de episcop al Hușilor, se circumscriu unor prevederi clare din regulamentele BOR. Astfel, aceste fapte au fost săvârșite:

• împreună cu mai multe persoane (complicitatea directă cu fostul arhimandrit Sebastian Jitaru și complicitatea indirectă a celor care știau de aceste abuzuri cumplite, dar din lașitate, au tăcut!);
• în mod voit, responsabil și asumat;
• în interes personal și în dauna Bisericii;
• prin prejudicierea imaginii Bisericii;
• prin dauna vieții bisericești în eparhie.

Totodată, faptele comise de fostul episcop al Hușilor, dincolo de caracterul lor penal, sunt condamnate și de morala creștină, fiind sodomie și păcate trupești contra firii.

Altfel spus, existau toate elementele necesare și suficiente pentru ca Sinodul BOR, în ședința de la începutul lunii iulie 2025, să decidă convocarea Consistoriului Arhieresc Prim care să propună și apoi, prin votul Sinodului, să obțină excluderea din monahism şi interdicţia de a purta haina monahală pentru fostul episcop pedofil, Corneliu Onilă.

Hotărârea Sinodului BOR de a-l proclama pe Onilă ca fiind „monah penitent în Penitenciarul Bacău” reprezintă un mesaj subtil transmis autorității statului: Onilă este încă al nostru!

Foarte probabil, rezultatele așteptate de la acest mesaj sunt, pe de o parte, oferirea de protecție pentru Onilă în fața provocărilor dure ale vieții în pușcărie (unde pedofilii au parte de „judecata pușcăriașilor”, mult mai chinuitoare decât justiția statului!), iar pe de altă parte, obținerea unei eventuale reduceri a executării pedepsei, atunci când va veni vremea și lumea va uita de faptele sinistre comise de fostul episcop pedofil…

Sinodul BOR – tot mai străin de problemele Bisericii și ale cetății românești

Ce se mai poate spune?

Ierarhii BOR insistă să rămână străini de problemele cu care se confruntă membrii BOR – milioanele de români credincioși mireni, zecile de mii de clerici și sutele de comunități monahale – și continuă să se manifeste ca și când ar trăi într-un univers paralel, într-un „turn de fildeș”. Unul în care viața curge frumos și tihnit, cu cete de slujitori, cu splendide palate episcopale, cu autoturisme de lux, cu agape îmbelșugate la mânăstiri de protocol și, tot mai des, cu afaceri bănoase făcute cu complicitatea dregătorilor Cetății.

Sinodul este incapabil să reacționeze în numele BOR, ca principală autoritate morală a țării, împotriva naționalismului filetist, a amestecului Rusiei lui Putin în viața țării și a Bisericii.

Sinodul nu are puterea să reacționeze pastoral și catehetic împotriva corupției endemice care a cuprins aproape toate categoriile de dregători ai Cetății românești.

Sinodul se află în afara oricărui mecanism de dialog cu guvernanții, indiferent de culoarea lor politică, pentru a obține de la aceștia un echilibru moral benefic națiunii noastre în exercitarea guvernării și, implicit, pentru a genera prosperitatea dorită de români.

Poate cel mai grav aspect este acela că membrii Sinodului BOR nu înțeleg că prăbușirea morală, politică și financiară în care se află societatea și statul român este și rezultatul eșecului pastorației pe care BOR a făcut-o (sau mai degrabă, nu a făcut-o) asupra a aproximativ două treimi dintre cetățenii români, membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

Acest „autism” duhovnicesc al ierarhilor din Sinod poate fi mortal pentru Biserica Ortodoxă Română.

DE ACELAȘI AUTOR: