Treceam sâmbătă pe Podul Prieteniei, spre România. Dunărea are un debit mic, iar insulele din nisip sunt tot mai dese.
În porturile dunărene din România, deja navele cu gabarit mare nu pot intra, din cauza nivelului scăzut al apei.
Pentru al treilea an consecutiv, culturile de porumb și de floarea soarelui vor fi calamitate în procent de 80%-100%, dacă nu există irigații. Plus alte culturi, precum soia, cartof, lucernă și sorg. Dar au scăpat culturile de rapiță și grâu în acest an.
Avem al cincilea an consecutiv în care deficitul de apă se simte puternic. În multe județe din sudul țării încep să sece iarăși lacurile, cam ca anul trecut. Și probabil ca iar vor fi probleme de alimentare cu apă potabilă pentru mai multe zone.
Progonoza europeană ne arată că România va fi în prima linie a schimbărilor climatice, împreună cu Italia, Grecia, Bulgaria și Spania.
Agricultura nu va mai fi un domeniu de interes în viitor, iar culturile de toamnă vor fi singurele care vor supraviețui valurilor succesive de caniculă din primăvară – vară. Asta înseamnă o schimbare majoră a zootehniei, a industriei de uleiuri, a industriei de produse alimentare. Și implicit, o schimbare majoră pentru viața celor 9 milioane de români care trăiesc la sat, unde agricultura e principala sursă de venit.
Noi nu avem un plan. Nici pentru rezervă de apă, schimbarea agriculturii sau sursele de venit pentru acești oameni. O vom lua din “zbor”, pe măsură ce o nouă secetă se va instala. Problema majoră e că fără un plan de investiții pentru a ne adapta și a reduce efectele, vom plăti tot mai mult în fiecare an. Degeaba tratezi efectul dacă nu ameliorezi cauza.
Soluții ar fi :
- păduri în zona de câmpie;
- investiții în rețeaua de apă potabilă și canal la sat;
- lacuri de acumulare care să preia apa din râuri când avem perioade cu precipitații; am preveni astfel și inundațiile, am avea și rezervă de apă;
- folosirea sistemelor de irigații eficiente, care să reducă cât mai mult pierderile, și culturi care consumă mai puțină apă;
- perdele forestiere în jurul localităților;
- reutilizarea apei menajere – investiții în stații locale – pentru a fi utilizată în industrie și agricultură;
- program național de prevenire a risipei de apă;
- program educațional pentru tineri privind consumul eficient al apei;
- investiții în cercetare, pentru a ne adapta condițiilor locale cu soluții locale;
- o lege a apei freatice pentru a stabili clar zonele, domeniile și consumul permis.
Alții deja trăiesc în aceste condiții. Și reușesc să facă și agricultură, dar și să se susțină cu un consum mai mic de apă.
Nu putem ignora la nesfârșit realitatea. Deja este anul cu numărul 5! Și până acum am avansat 0%! Dacă vor mai trece alți 5 ani degeaba, vom avea probleme economice și sociale greu de gestionat.
P. S. Sistemul antigrindină e oprit. Și atunci, de ce se usucă culturile pe camp? Parcă aici era cauza secetei, nu?
