Expert român decorat de Zelenski: „Incendiul de la Cugir arată ca un sabotaj rusesc”

Radu Hossu, voluntarul decorat de Volodimir Zelenski pentru acţiunile umanitare în sprijinul ucrainenilor, avertizează instituțiile statului român: incendiul de la Uzina Mecanică din Cugir are toate datele unui sabotaj rusesc!

Un incendiu puternic a izbucnit în noaptea de vineri spre sâmbătă, în jurul orei 1.00, la Uzina Mecanică din Cugir, județul Alba, care aparține companiei de stat Romarm. Incendiul a fost urmat de mai multe explozii.

Incendiul a fost stins în jurul orei 8.00, după șapte ore de luptă teribilă cu flăcările și pericolul.

Uzina din Cugir a fost înființată în 1799, în timpul Imperiului Habsburgic, sub denumirea de Fabrica de Fier și Oțel. În 2004, societatea s-a împărțit în două entități: UM Cugir și Fabrica de Arme.

La UM Cugir se fabrică armament de diverse calibre, pistoale automate și semiautomate de calibru 9 mm, accesorii.

În hala UM Cugir afectată de incendiu și de explozii erau depozitate aproximativ 400.000 de cartușe, calibrul 14,5 mm (14,5 x 114 mm), în valoare de 5 milioane de euro, pregătite pentru a fi livrate – probabil către Ucraina. Există posibilitatea ca întreaga cantitate să fi fost compromisă, a transmis Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Alba.

„Vom afla că un băiat a pus focul, băiat care a fost recrutat pe Telegram, plătit prin criptomonede…”

Într-o analiză publicată sâmbătă pe pagina sa de Facebook, Radu Hossu (38 de ani), activist pro-Ucraina decorat de președintele Volodimir Zelenski, a explicat: „Incendiul de la Uzina Mecanică din Cugir este încă un eveniment care vine cu toate indiciile unui act de sabotaj. Până în acest moment nu există nicio atribuire, însă sper că nu ne-am tâmpit să credem că a fost un accident. Incendiul a distrus produse care urmau să fie livrate, după cum spune Ministrul Economiei, Radu Miruţă. Nu spune unde urmau să fie livrate, însă noi ştim că de la Cugir s-a livrat muniţie în Ucraina”.

Activistul pro-Ucraina a detaliat: „În cazul actelor de sabotaj, cum îl consider pe acesta, atribuirea finală se face foarte greu. De la începutul războiului din Ucraina, în Europa au fost înregistrate peste 100 de acte de sabotaj care au avut ca ţintă obiective ale infrastructurii de apărare sau infrastructurii critice. 66 de astfel de acte de sabotaj au fost atribuite cel puţin parţial, de către autorităţile statelor europene, Rusiei. Atribuirea acestor acte este îngreunată de modul de operare al Rusiei din ultimii ani. Parte a războiului hibrid, Rusia foloseşte pentru sabotaj/intimidare/atacuri asimetrice, pe teritoriul Europei, indivizi sau grupări criminale/extremiste locale şi foarte rar foloseşte asset-uri proprii GRU, SVR sau FSB. Prin urmare, probabil că și în România vom afla că un băiat a pus focul, băiat care a fost recrutat pe Telegram, plătit prin criptomonede sau ceva asemănător”.

Ce fel de „băiat”? Radu Hossu anticipează: „un autor cu probleme financiare sau de sănătate mintală, probleme cu vicii ca drogurile, jocurile de noroc – tiparul cel mai întâlnit între autorii sabotajelor din Europa; ținte vulnerabile, recrutate online, plătite anonim”.

Analiza completă a lui Radu Hossu

„De ce incendiul de la Cugir arată ca un sabotaj rusesc?”

„Incendiul de la Uzina Mecanică din Cugir este încă un eveniment care vine cu toate indiciile unui act de sabotaj. Până în acest moment nu există nicio atribuire, însă sper că nu ne-am tâmpit să credem că a fost un accident.

Incendiul a distrus produse care urmau să fie livrate, după cum spune Ministrul Economiei, Radu Miruță. Nu spune unde urmau să fie livrate, însă noi știm că de la Cugir s-a livrat muniție în Ucraina. Putem presupune că nu era pentru Ucraina. Paguba este de aproximativ 5 milioane de euro în muniție și infrastructură distrusă și doar datorită intervenției rapide și excepționale a ISU Alba, Mureș, Hunedoara și Brașov a fost evitată o catastrofă de proporții.

În opinia mea, acesta este un act criminal premeditat și operaționalizat. În cazul actelor de sabotaj, cum îl consider pe acesta, atribuirea finală se face foarte greu.

De la începutul războiului din Ucraina, în Europa au fost înregistrate peste 100 de acte de sabotaj care au avut ca țintă obiective ale infrastructurii de apărare sau infrastructurii critice. 66 astfel de acte de sabotaj au fost atribuite cel puțin parțial, de către autoritățile statelor europene, Rusiei. Atribuirea acestor acte este îngreunată de modul de operare al Rusiei din ultimii ani.

Parte a războiului hibrid, Rusia folosește pentru sabotaj/intimidare/atacuri asimetrice, pe teritoriul Europei, indivizi sau grupări criminale/extremiste locale și foarte rar folosește asset-uri proprii GRU, SVR sau FSB. Prin urmare, probabil că și în România vom afla că un băiat a pus focul, băiat care a fost recrutat pe Telegram, plătit prin criptomonede sau ceva asemănător.

Cel mai probabil, Poliția Română – care a deschis un dosar penal pentru distrugere din culpă – va găsi la finalul investigației că vorbim despre un autor cu probleme financiare sau de sănătate mintală, probleme cu vicii ca drogurile, jocurile de noroc. Tiparul descris de mine aici este cel mai întâlnit între autorii sabotajelor din Europa – ținte vulnerabile, recrutate online, plătite anonim. Cunoaștem deja toate aceste informații din cazurile precedente.

În cazul în care ne imaginăm că așa se întâmplă prin Europa, să mai ia foc câte o fabrică de armament, mai sunt tăiate niște linii de cale ferată, mai sunt incendiate hub-uri logistice, să aflați că până la începutul invaziei din 2022, aproape niciun fel de astfel de incident nu s-a înregistrat în Europa pe o perioadă îndelungată, iar ulterior, actele de sabotaj au fost într-o creștere aproape verticală ca număr:

– 6 în 2022

– 13 în 2023

– 44 în 2024.

Acestea sunt doar cele pe care Prevail Partners (companie de securitate și colectare informații din UK) le-a identificat și a găsit o atribuire directă sau indirectă, completă sau parțială către Rusia. Însă în 2025 avem deja mai multe cazuri asemănătoare cu cel de la Cugir, cum ar fi – cel mai cunoscut caz – o uzină de producție de armament Rheinmetall din Spania, provocat de o explozie.

Am convingerea că România a fost azi noapte (vineri spre sâmbătă – n. red.) ținta sabotajului rusesc, luând în considerare toate aceste informații pe care le avem deja despre modul de operare, tehnici, tactici, proceduri și obiective ale Rusiei, unele fiind exprimate chiar public de către înalții criminali de război ai Rusiei în decursul acestor ani.

Acest sabotaj are mai multe obiective, pe două planuri diferite. Primul plan este cel fizic, unde obiectivele sunt destul de simplu de presupus: blocarea cel puțin temporar a funcționării fabricii, care va duce la scăderea muniției disponibile pentru soldații ucraineni, generarea de pierderi materiale atât prin actul de sabotaj în sine, cât și (maximal) pierderea contractelor pe care le are compania din subordinea Romarm.

Al doilea plan, care este poate mai important decât primul, este cel psihologic. Aici nu doar că putem intui, dar știm că rușii au câteva obiective clare: instrumentalizarea fricii, demonstrarea anvergurii prin afectarea complexul militar-industrial european (deci o modificare de percepție cu privire la postura Rusiei), iar la final, scăderea încrederii în instituțiile care ar trebui să ne protejeze, creșterea fricii cu privire la capacitățile Rusiei și, la nivel instituțional, canalizarea eforturilor de combatere a Rusiei (pe plan comunicațional și fizic) înspre zone intenționate de ruși.

Începând cu 2022, am spus în mod repetat că România este supusă războiului hibrid, folosindu-se măsuri active împotriva societății și instituțiilor noastre. Am fost luat în derâdere sau criticat ca fiind alarmist. Mă bucură să văd că oameni ca Armand Gosu, Cosmin Popa (istorici, profesori universitari și experți în spațiul ex-sovietic), Remus Ioan Stefureac (sociolog, directorul INSCOP, PhD în Măsuri Active), Victor Ilie (jurnalist de investigații care a demonstrat în mai multe anchete pentru Snoop și RISE Project implicarea rușilor în destabilizarea României și legăturile directe dintre Călin Georgescu și GRU) vorbesc răspicat, cu o expertiză și experiență de necontestat, de exact același lucru: Rusia poartă un război împotriva României. Este important că înțelegem și acceptăm realitatea, pentru a putea acționa coerent și eficient.

Incendiul de la UM Cugir face parte din acest război hibrid, are implicații în plan material și implicații în plan cognitiv. Asta pentru că avem de-a face cu un război cald în Ucraina, care se ramifică kinetic și în România (dronele căzute „accidental”, în an electoral, în Dobrogea; sabotaje cum este incendiul de la Cugir) și un război care este pentru mințile noastre.

Întrebarea mea este dacă ne permitem să lăsăm Rusia să ne cucerească minte cu minte, folosind vulnerabilitățile noastre, fricile și frustrările noastre legitime cu privire la politica internă, sau „ne înrolăm” și pe acest plan, începem să ne protejăm, construind linii de apărare și ulterior chiar de contraatac?

Întrebarea este atât pentru instituții, cât și pentru fiecare dintre noi. Căci fiecare dintre noi este o țintă, dar și un potențial soldat în războiul informațional împotriva asalturilor rusești. Abia asta i-ar deranja pe ruși.”

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* „Specialii” ne fac „campionii lenei” în UE: românii – cea mai scurtă viață profesională