Azi, Nicolae Ceaușescu ar fi lăcrimat, duios. Casa Poporului aproape a reintrat în posesia proprietarului de drept, Poporul. La fel, ruși flămânzi și desculți, instigați de bolșevici, au asaltat Palatul de Iarnă al Țarului, în 1917. Au distrus totul, fără să știe ce pun în loc. Peste ani, ei înșiși au fost suprimați de aceiași binefăcători, Lenin și Stalin.
În ziua comemorării eroilor Revoluție Române, am asistat la o revoluție de carton, cu protagoniști ce par desprinși din tablourile Goya, care s-a străduit să ne arate că și urâtul are frumusețea sa. Figuri livrești, chinuite de spaima unei dictaturi închipuite, dar apăsat clamată, fluturau steaguri și icoane la gardul Parlamentului.
La chemarea AUR, mii de oameni au venit din toate colțurile țării, pentru a sta în stradă, la minus 2 grade, în fața celei de a doua clădiri din lume ca mărime. Prost îmbrăcați, știrbi și agramați, dar îndârjiți, mulți dintre ei aminteau de proletarii anilor 50, ce preferau bâta în locul argumentului. Azi, Nicolae Ceaușescu ar fi lăcrimat, duios. Casa Poporului aproape a reintrat în posesia proprietarului de drept, Poporul.
Printre protestatari se prelingea Diana Șoșoacă, „Doamna de Fier a României”, înfofolită într-o generoasă haină cu guler de blană. Alături, George Simion. Amândoi erau în live, pe Facebook, cu sutele de mii de fani care nu au reușit să ajungă la protestul grandios, anunțat de AUR cu surle și trâmbițe, cu zile bune înainte.
Ajunsă la poarta Parlamentului, senatoarea Șoșoacă își încuraja adepții, promițând Legea Antiromânismului, care-i va azvârli în pușcărie pe cei ce vor răul țării. Sute de guri încleștate de ger au slobozit urale intense și imediate. Steaguri fluturau spornic, iar cruci și icoane desenau în aer forme geometrice. Detașamentele de patrioți erau gata de asaltul final.
În câteva minute, protestatarii erau deja pe treptele de la intrarea în Senat. Spectacolul a fost unul pe măsura actorilor, dar și a regizorilor. Scandate cu sârg, revendicările fiecărui protestatar vizau altceva: Certificatul Verde, Pandemia, Vaccinul, Sinodul din Creta, Patriarhul Daniel, Sinodul BOR, Iohannis, NATO și UE. De fapt, nimeni nu știa precis ce caută acolo.
Nu au lipsit actele de vandalism. În urma trecerii purtătorilor de steaguri și icoane, mașinile corpului diplomatic al SUA și Japoniei au devenit de neutilizat. Ciudat, Jandarmeria Română a făcut o palidă opoziție sutelor de protestatari ce au spart poarta în fața căreia protestau.
La peste trei decenii de la Revoluția Română, personaje sulfuroase, Simion, Târziu, Șoșoacă, se cațără pe necazul și ignoranța celor mai oropsiți dintre români, pe care-i aruncă în lupta cu probleme inexistente. Sunt mulți, chinuiți, mereu umiliți de politicienii care le-au promis și i-au mințit. Suferința lor a devenit ură, cea mai puternică și letală armă, dacă mâini nepotrivite o confiscă. Se pare, asta se întâmplă.
E aceeași tactică bolșevico-comunistă. Am trăit-o și după 1944, când de la conducerea României a plecat creierul și a venit pumnul. Cine s-a opus a fost măturat de valul maselor proletare, ce au descătușat tot ce e mai rău în om.
Departe de a fi învățat din greșelile istoriei, România pare să se înscrie iar pe calea fanatismului devenit partid politic. La ce duce, știm. Asasinarea prim-ministrului Gheorghe Duca pe peronul gării Sinaia e doar un episod din grotescul serial al violenței devenită argument.
Da, așa e!!😪😡
Din păcate, și jurnaliștii sunt de vină pentru tot ce se întâmplă!!😪😡