Am mers zilele trecute să iau 10 borcane de miere de la un om care are stupi. Ne știm de multă vreme, ne-am tot ajutat reciproc.
Acum, în semn de mulțumire, am primit și un borcan de brânză de burduf, o roată de caș afumat și o bucată de telemea. Iar unul dintre băieții lui, un puști de școală, mi-a oferit o icoană pe care a pictat-o pe sticlă.
Omul despre care vă povestesc are o condiție modestă. Locuiește într-o gospodărie… mult sub media europeană. Nu are serviciu. Însă este foarte harnic și trăiește din stupi și din ceea ce numim agricultură de subzistență.
Posedă probabil cea mai acută înclinație spre economisire pe care am văzut-o la cineva; chivernisește fiecare bănuț pentru a lăsa un dram de avere celor 4 copii: o fată și trei băieți. Într-o altă parte a satului a construit singur o casă, a bocănit la ea vreo 10 ani și tot nu cred că a terminat-o, în fiecare an a mai adăugat ceva – ba tâmplărie, ba izolație, ba o gresie.
Acum era amărât, poliția tocmai îi reținuse talonul dubei cu care cară stupi și alte mărfuri. O rablă, evident. Nu prea are bani să cumpere altă mașină, fiindcă s-a înțeles cu cineva dintr-un sat din sudul țării, unde merge cu stupii, să cumpere pentru câteva mii de euro o gospodărie, cu ceva teren și o casă bătrânească locuibilă, „să aibă și fata ceva”.
M-a întrebat: „Nu-i așa, domnu’ Bogdan, că acum cresc taxele pe mașinile astea? Nu mai îmi vine să cumpăr una la fel (Euro 3), fiindcă cred că o să plătesc foarte mult”.
În paranteză fie spus, în mediul rural din România există o piață a mașinilor astea de 500-1.000 de euro, cu care îți faci treaba, de exemplu faci naveta de acasă până la serviciul din cel mai apropiat oraș sau până la pensiunea turistică unde te-ai angajat și de unde nu poți să vii noaptea pe jos acasă.
În țara asta există un simț acut al sufocării. Dacă ești sărac, plătești taxe fiindcă ești sărac și poluezi. Dacă muncești, plătești taxe fiindcă muncești, mai multe taxe decât dacă nu muncești, când, nu-i așa, nu ai de ce să plătești taxe fiindcă nu muncești.
Există o Românie care are acces la capital, o Românie înfiptă la banii statului, care primește fonduri europene, primește credite cu garanții de stat, care primește subvenții. Care poate să trăiască pe datorie. Care risipește banii și care își dă singură salarii.
Și mai există o Românie a celor care se chinuie să acumuleze propriul capital, plătind taxe și suportând piedici peste piedici. Care în curând nu vor mai putea suna nici la 112 dacă au datorii la stat.
România nu are instituții incluzive, ci extractive. Despre ele ne spune știința că ar trebui schimbate.
REFORMA COMPANIILOR DE STAT ESTE TERMINATA.
PARTIDUL SI SECURITATEA AU FACUT O CE LULA CONDUSA DE neacsu marian.
GATA ! S-A TERMINAT !
VENISERA CONSILIERI PRIVATI CARE URMAREAU SA FALIMENTEZE CAPUSELE PARTIDULUI SI SECURITATII !
DOAR NU ERA SA STRICE SURSELE AVERILOR CLANULUI stanescu SI A ALTOR CLANURI
ASTIA NU SE SE LASA PANA NU NE BAGA IN FALIMENT!
CA PE EI II DOAR-N PIELEA NOASTRA. I-ATI AUZIT: DUBAI, OFSHAOARE SI PANAMALE
PARTIDUL SI SECURITATEA ISI CONTINUA „politica”: SA-I FACEM PE ASTIA!
Adica pe creditori, agentiile de rating, maica ?
Iar domnul acesta foarte harnic ia pensie, probabil s-a pensionat la 55 de ani si voteaza stanga?
Roman liber (de taxe, daca excludem rabla din batatura) versus dac liber (puternic aditivat … adica subventionat) posesor de motor 4.0 L V8.
Dezastrele alegerilor din Romania se datoreaza imaturitatii electoratului romanesc, pervertit de anii prelungiti de comunismul real si de cel criptat , respectiv de 80 de ani in care initiativa si spiritul independent au fost inhibate pana la disparitie, fiind inlocuite cu mentalitatea si deprinderile de sluga. Esecul educatiei sociale – intentionat directionate inspre colectivism si national socialism – este ilustrat de apetenta pentru partidele national comuniste, si admiratia fata de regimul dictatorial comunist. Se pare ca mai exista o cauza si anume o rea credinta intrinseca a romanului care-l determine sa admire viciul in defavoarea virtutii.
Comunismul si tranzitia iliesciana a compromis si devalorizat ideea de munca fizica considerata rusinoasa, dezvoltand in schimb o stare de fudulie si tendinte de parvenire pe plan socio profesional.
Stuparul descris este urmasul lui Moromete, om demn de toata admiratia, preocupat de prosperitatea familiei prin munca independenta si grija permanenta si asumata pentru ziua de maine. Acest respect pentru munca grea de regaseste in pachetul de valori morale ale acestor oameni alesi, care desi se afla la limita precaritatii materiale, au resurse de altruism care ii indeamna sa faca cate un mic cadou partenerului. El este modelul de admirat al ceea ce ar trebui sa fie germenii clasei de mijloc. Romania va fi prospera doar cand va avea o clasa de mijloc consistenta capabila sa echilibreze spectrul politic si sa determine implicit schimbarea mentalitatii colective in directia respectarii muncii si a evolutiei individuale.
Just!