Tot felul de personaje absolut sulfuroase, afine abject ale intereselor Moscovei, tot flutură de cel puțin 10 ani încoace narațiunea odioasă conform căreia aspirațiile legitime ale fostelor țări comuniste de a ieși definitiv de sub amenințarea Moscovei NU contează și NU au nicio valoare, NU sunt de luat în considerare și NU sunt nicidecum absolut fundamentale ca bază argumentativă a lărgirii NATO.
Personajele fac parte dintr-o cohortă de propagandiști rusofili scârboși din România, din Europa și din SUA, care încearcă să acrediteze ideea că voința popoarelor devastate de bolșevism NU a contat și nici NU trebuie să conteze. Și că Organizația Tratatului Atlanticului de Nord ar fi trebuit să rămână surdă, mută și indiferentă la strigătul de ajutor și la cererile de protecție militară ale acestora.
Realitatea irefutabilă este evidentă, însă, pentru orice idiot. Fie și pentru unul util intereselor Kremlinului. Anume, aceea că NATO nu s-a extins către Vest, pentru simplul motiv că… țările care au cerut cu disperare aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord se aflau în Centrul și Estul Europei! Nicidecum, în Vestul Europei.
Așadar, dacă mai era vreun dubiu, aceste țări foste comuniste NU au vrut sub nicio formă să adere nici la CSI și nici la cine știe ce „sistem de securitate” post-sovietic aflat sub cizma Rusiei. Ele nu au știut cum să se pună mai repede la adăpost de pericolul rusesc, cerând să adere și, apoi, aderând la NATO. Slavă Cerului!
Atât și nimic mai mult.
Dar, pentru asemenea propagandiști maligni, care populează anumite spații argumentative îmbibate de rusofilie, realitatea obiectivă – legată de voința și de aspirațiile de libertate și securitate ale popoarelor ieșite de sub cizma rusească – nu are absolut nicio valoare.
Pentru ei, evident, doar propaganda Moscovei violatoare militar are valoare de adevăr…
