Dacă ar mai fi fost necesară o confirmare a ticăloșiei, egolatriei și narcisismului celor doi dictatori ai Rusiei imperialiste și Chinei comuniste, discuția dintre cei doi siniștri, surprinsă fără voie de un microfon rămas deschis pe subiectul posibilității de a obține „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, ar fi argumentul suprem că orice comentariu politic despre acești dictatori trebuie să pornească de la premize din domeniul patologiei psihiatrice.
În plimbarea ritualică spre tribuna amenajată în Piața Tienanmen – unde sângele vărsat de luptătorii pentru Libertate și Democrație în vara anului 1989 încă își cere la Dumnezeu împlinirea dreptății –, cei doi dictatori discutau despre cum să-și prelungească viața folosind biotehnologia.
Spusele lui Putin către Xi au fost auzite în traducerea făcută de translator: „Biotehnologia este în continuă dezvoltare. (…) Organele umane pot fi transplantate continuu. Cu cât trăieşti mai mult, cu atât devii mai tânăr şi poţi chiar să obţii nemurirea”.
Politicos, Xi, celălalt dictator, răspunde: „Unii prevăd că în acest secol oamenii ar putea trăi până la 150 de ani”.
Dictatorul Coreei de Nord zâmbea politicos, ca martor la sinistra discuție, prea tânăr încă pentru a se gândi să caute „elixirul tinereții veșnice”.
Ăștia sunt Vladimir Putin și Xi Jinping – așa-ziși „Salvatori ai Omenirii”, cum îi prezintă propaganda lor… niște derbedei care au ajuns la ultima parte a vieții și, căutați fiind de Îngerul Morții, sunt disperați să găsească soluția vieții veșnice în lumea asta.
Acesta este „Marele Cruciat” Vladimir Putin, pe care neterminații și ticăloșii mioritici l-au proclamat „salvatorul Ortodoxiei și al Civilizației Europene” – un scelerat căruia îi este frică de moarte și caută să trăiască veșnic aici, fără niciun gând la mântuirea în Hristos!
Acest dialog, care dă fiori oricărui om normal, este esența recentelor evenimente festive din China comunistă! Lumea Liberă se confruntă cu două mari imperii aliate cu un „imperiu de buzunar”, toate trei cu capacități nucleare și conduse de niște demenți.
Însă oamenii din Lumea Liberă au memoria precară și uită repede prin ce se definește Răul din această Novus Axis Malum – Noua Axă a Răului.
Să ne reamintim!
Crimele și abuzurile politice comise de China comunistă
Mioriticii se umezesc privind la propaganda colportată de Partidul Comunist Chinez pe rețelele de socializare și mai ales pe TikTok, controlat de guvernul Chinei comuniste. Zeci de mii de comentarii, share-uri, like-uri etc. prin care trepanații noștri se minunează: „Vaaai, ce civilizație au chinezii, ce realizări economice, ce orașe, ce armată, bla, bla, bla!”
Tehnici de manipulare excelent instrumentate de aparatul de propagandă al guvernului comunist de la Beijingh au reușit să convingă pe mulți dintre români că dictatura comunistă chineză ar fi un paradis, o societate prosperă, fără nedreptăți și plină de oportunități pentru cetățenii săi.
Nimic mai fals!
China comunistă este o dictatură, un sistem politic abuziv și criminal, care a avut totuși viclenia să-și asume, fără să pună în pericol puterea politică a Partidului Comunist Chinez, utilizarea anumitor mecanisme ale economiei de piață. S-a folosit, totodată, de nesăbuința și lăcomia Occidentului, care a investit în China comunistă resurse financiare și de tehnologie imense, hrănind acest monstru. Mecanisme economice liberale care au îmbogățit la cote fantastice o elită de partid și de stat obedientă Partidului Comunist Chinez și absolut disprețuitoare și abuzivă în relația cu majoritatea celor peste 1,4 miliarde de chinezi.
Să recapitulăm crimele și abuzurile politice comise de China comunistă!
Politicile abuzive și represive împotriva minorității uigure și a celor turcice, precum și a altor minorități din Tibet și Mongolia interioară
Aceste minorități sunt foarte dificil de asimilat cultural, politic și religios prin politicile oficiale implementate de Partidul Comunist Chinez. În consecință, China comunistă a lansat împotriva lor un întreg arsenal de represiune: campanii de detenție în masă în „centre de reeducare” (estimarea este de cel puțin un milion de persoane încarcerate), muncă forțată, monitorizare biometrică, sterilizare forțată și violență sexuală. Organizații internaționale de monitorizare a Drepturilor Omului au concluzionat că aceste abuzuri pot fi considerate crime împotriva umanității.
Restrângerea drastică a drepturilor și libertăților cetățenești în Hong Kong și anularea autonomiei locale
Prin adoptarea Legii Securității Naționale, în 2020, guvernul comunist chinez și-a creat instrumentul legal de anihilare a Opoziției politice și a mișcării civice pro-democrație din Hong Kong (fostă posesiune britanică, transferată în autoritatea Chinei comuniste în 1997, după 100 de ani).
În temeiul acestei legi abuzive, în Hong Kong au avut loc arestări în masă, au fost închise entități de presă care promovau democrația, au fost impuse interdicții pentru politicienii locali pro-democrație și au fost desființate forțat organizații civice de apărare a drepturilor și libertăților cetățenești.
Condamnarea deținuților politici la muncă forțată în industrii de interes național
Anchetele realizate de organizații internaționale au dezvăluit că guvernul comunist chinez folosește masiv pedeapsa cu muncă forțată împotriva opozanților politici, prin alocarea acestora pentru executarea pedepsei în industrii importante pentru economia Chinei.
Prelevarea forțată de organe de la deținuții politici
Raportul Kilgour-Mata, redactat ca urmare a investigației relizate de fostul secretar de stat canadian David Kilgour și de avocatul pentru drepturile omului David Matas (publicat în iulie 2006), a concluzionat: „Guvernul Chinei și agențiile sale din numeroase părți ale țării, în special spitalele, dar și centrele de detenție și «tribunalele poporului», începând cu anul 1999, au condamnat la moarte un număr mare, dar necunoscut, de prizonieri de conștiință Falun Gong”.
Falung Gong este o mișcare spirituală și de arte marțiale foarte răspândită în China și care promovează principii morale care intră în contradicție cu ideologie Partidului Comunist Chinez.
Raportul a atras atenția asupra timpului extrem de scurt de așteptare pentru organele din China: o săptămână, maximum două, comparativ cu aproximativ trei ani în Canada. De asemenea, a menționat că acest fapt, coroborat cu numărul foarte mare de execuții și decese suspecte în rândul deținuților politici, reprezintă un puternic argument în favoarea tezei că organele sunt procurate la cerere, prin prelevare de la deținuții politici (cu precădere Falun Gong, la acel moment) asasinați în sistemul de detenție organizat de statul comunist chinez.
Militarizarea și acțiunile agresive în regiune, cu precădere în Marea Chinei de Sud
China comunistă a lansat ample proiecte de construire a unor insule artificiale în Marea Chinei de Sd și de militarizare a unor recifuri și teritorii contestate în regiune. Totodată, China comunistă lansează periodic provocări militare împotriva Taiwanului și are ca obiectiv politic declarat ocuparea insulei, pe care o consideră o provincie rebelă.
Gestionarea catastrofală a pandemiei Covid-19 și lipsa totală de transparență
Guvernul comunist de la Beijing nu a comunicat în timp util comunității internaționale că la Wuhan există un focar de infectare cu Covid-19. Dimpotrivă, China comunistă a secretizat toate informațiile privind debutul pandemiei, a comis abuzuri (arestări preventive, hărțuire etc.) împotriva medicilor și a jurnaliștilor care au încercat să avertizeze despre debutul pandemiei și a restricționat vreme de mai multe luni accesul instituțiilor medicale internaționale la informațiile privind pandemia.
Să ne reamintim faptul că și prima pandemie de SARS (varianta CoV-1) s-a declanșat tot în China, în anul 2022, în orașul Foshan (provincia Guangdong). Reacția autorităților comuniste chineze la acel moment a fost la fel de lipsită de transparență și responsabilitate.
Supravegherea în masă a cetățenilor chinezi și utilizarea de tehnologii de represiune individuală și în masă
În China comunistă este deja generalizată, mai ales în marile centre urbane, utilizarea camerelor video stradale cu recunoaștere facială. Totodată, atât guvernul comunist chinez, cât și Armata chineză administrează aplicații de supraveghere și baze de date biometrice care stochează informații despre sute de milioane de cetățeni chinezi.
Nu în ultimul rând, autoritățile guvernamentale ale Chinei comuniste au elaborat și utilizează așa-numiți „algoritmi ai represiunii”.
China lui Xi Jinping – Noul Imperiu Comunist, consolidat cu ajutorul inteligenței artificiale
Pentru a înțelege cât de gravă este degradarea drepturilor și libertăților cetățenești în China comunistă, să analizăm mecanismul de control al populației prin utilizarea „algoritmilor represiunii”, mecanism folosit de guvernul comunist de la Beijing.
Noțiunea de „algoritmi ai represiunii” face referire la sistemele de AI (inteligență artificială) și BIG DATA pe care Partidul Comunist Chinez le folosește pentru a realiza controlul celor peste 1,4 miliarde locuitori ai țării, pentru a preveni disidențele și pentru a reprima minoritățile care nu pot fi asimilate politicilor dictatoriale implementate de guvernul comunist.
Algoritmii represiunii sunt combinații de supraveghere digitală, analiză predictivă a comportamentelor umane și stocare de date prin identificarea biometrică, toate aceste instrumente fiind folosite la nivel național.
Un important algoritm al represiunii este Supravegherea Predictivă. Autoritățile comuniste chineze folosesc algoritmi specifici pentru a analiza o cantitate imensă de date despre cetățenii Chinei:
- locația geografică a domiciliului, a locului de muncă, a stațiunii de vacanță etc.;
- apelurile telefonice (care sunt înregistrate și stocate 24h/24h);
- comportamentul online (postările în rețelele de socializare, comenzile comerciale online, istoricul navigării pe Internet cu accent pe accesarea unor site-uri din străinătate etc.);
- participarea frecventă la slujbe religioase.
Cei mai vizați sunt chinezii creștini catolici și neoprotestanți.
Folosind aceste informații, se aplică un set de algoritmi care „prezic” care sunt cetățenii chinezi ce pot să devină periculoși pentru regimul comunist. Persoanele care sunt identificate de algoritmii represiunii ca fiind un pericol potențial pentru dictatura comunistă sunt „marcate” și trecute într-un Index folosit ulterior de serviciile de securitate ale Chinei comuniste pentru implementarea unor acțiuni de supraveghere informativă și descurajare.
În multe situații, cetățenii chinezi care au fost „indexați” sunt reținuți câteva zile pentru interogatorii. Uneori sunt trimiși în „centre de reeduare”, chiar dacă împotriva lor nu s-a emis nicio hotărâre judecătorească prin care să se constate comiterea unei fapte ilegale.
Un alt instrument folosit de guvernul comunist chinez pentru controlul populației este Recunoașterea Biometrică și Facială.
În marile centre urbane ale Chinei, în localitățile locuite de minorități etnice și religioase – sistemul fiind permanent în extindere pentru finalizarea controlului asupra tuturor comunităților urbane și rurale – sunt instalate și gestionate milioane de camere video inteligente, controlate prin algoritmi care au capacitatea să detecteze fețele, vocile și stilul de mers al cetățenilor chinezi.
Această tehnologie are capacitatea să identifice inclusiv apartenența la o minoritate etnică, folosind trăsăturile faciale ale unei persoane.
Informațiile furnizate non-stop de sistem sunt stocate și analizate de serviciile de securitate ale Chinei comuniste. Prin coroborare cu alte informații primite de la alți „algoritmi ai represiunii”, sunt folosite pentru implementarea unor măsuri represive împotriva cetățenilor chinezi considerați un pericol pentru guvernul comunist.
Algoritmii represiunii sunt utilizați și pentru Cenzura Automată, pe bază de algoritmi, a rețelelor sociale din China (WeChat, Weibo), controlate de guvernul comunist. Rețelele de socializare occidentale (Facebook și X-Twitter) sunt interzise din iulie 2009, accesul la aceste rețele fiind imposibil pentru cetățenii chinezi.
Algoritmii de represiune scanează non-stop rețelele de socializare chineze și șterg în câteva secunde orice cuvânt, imagine, clip video care sunt considerate a fi sensibile sau sunt interzise (de exemplu, protestele din Piața Tienanmen, lupta pentru democrație din Hong Kong, activitatea religioasă a lui Dalai Lama etc.), conform unui Index stabilit de guvernul comunist chinez.
Utilizatorii care au postat respectivele informații sunt trecuți automat în Indexul de cetățeni „potențial pericol”, monitorizați de serviciile de securitate și pot fi sancționați cu amenzi ori chiar arestați.
Un algoritm al represiunii mai complex, utilizat de dictatura comunistă din China, este așa-numitul Sistem Unificat de Credit Social. Acest sistem are ca scop oficial „îmbunătățirea încrederii și reglementării afacerilor economice”. În realitate, sistemul încearcă să integreze toți algoritmii represiunii într-un supra-algoritm care să ofere în timp real o imagine completă a comportamentului social, economic, cultural, politic etc. al cetățenilor chinezi, al organizațiilor neguvernamentale și religioase, precum și al companiilor de stat și private din China comunistă.
Altfel spus, Sistemul Unificat de Credit Social este expresia visului tuturor dictatorilor din istorie: să controleze în timp real viața oricăruia dintre cetățenii imperiului lor.
Sistemul Unificat de Credit Social monitorizează și evaluează în timp real activitățile zilnice ale cetățenilor și entităților din China comunistă pentru a identifica nivelul de încredere în regimul comunist în rândul populației, folosind aproape toate informațiile generate de un individ/entitate pe parcursul unei zile, inclusiv cele de natură financiară (tranzacții comerciale, situația rezervei financiare din contul bancar, cumpărăturile efectuate, de la cumpărarea unui suc până la achiziționarea unui autoturism, impobil etc.).
În baza unor algoritmi de o mare complexitate, Sistemul Unificat de Credit Social calculează un punctaj care reprezintă Creditul Social pe care-l deține persoana/entitatea respectivă. Acest scor (evaluare) stabilește nivelul de loialitate față de regimul comunist, rezultat din „comportamentul civic” al persoanei/entității monitorizate.
Comportamentul pozitiv, adică un Credit Social mare (disciplină financiară prin plata la timp a facturilor, a taxelor și impozitelor, respectarea obligațiilor legale față de angajator și față de statul comunist, postări și comentarii favorabile regimului comunist, participarea la activități politice organizate de Partidul Comunist etc.) este recompensat cu un scor mare, cu impact puternic în găsirea unui loc de muncă mai bun, în aprobarea unor credite bancare, în avansarea profesională ori în cariera publică, inclusiv cea politică.
Comportamentul negativ, deci un Credit Social mic (ignorarea obligațiilor financiare, postări și comentarii critice la adresa autorităților comuniste chineze, independența de gândire contrară pozițiilor oficiale ale Partidului Comunist, participarea la acțiuni civice considerate periculoase de guvernul comunist etc.) este sancționat prin hărțuire din partea superiorilor ierarhici de la locul de muncă, inclusiv pierderea locului de muncă, prin amenzi, arestări preventive și chiar condamnarea la „reeducare” într-un centru de detenție specializat.
Abuzurile și crimele politice comise de Xi Jinping
Xi Jinping este fiul lui Xi Zhongxun, unul dintre comuniștii chinezi care au lansat mișcarea de gherilă comunistă din provincia Shaanxi, în nordul Chinei. Tatăl lui Xi Jinping a fost și vice-prim-ministru al Chinei maoiste, dar a fost „epurat” în timpul Revoluției Culturale și trimis „la munca de jos” într-o fabrică, iar ulterior a fost arestat și condamnat la detenție de foștii lui „tovarăși”.
Dictatorul Chinei comuniste de astăzi este un exemplu tipic de activist care a parvenit în structurile de partid, fără prea multă carte (nici acum nu este clar dacă Xi a finalizat studiile de liceu, deși este absolvent de facultate, și nici dacă a finalizat studiile de masterat, deși este posesor al unui doctorat!), dar loial Partidului, chiar dacă Partidul i-a băgat propriul tatăl în pușcărie.
Xi Jinping s-a înscris în Uniunea Tineretului Comunist Chinez în anul 1971. A devenit membru al Partidului Comunist Chinez în 1974, iar după aproximativ 8 ani a început să urce în ierarhia Partidului. A fost numit secretar de partid în districtul administrativ Zhengding din regiunea Hebei și ulterior a lucrat ca activist de partid în alte patru provincii ale Chinei comuniste: Shaanxi, Hebei, Fujian și Zhejiang.
În 1990, Xi a fost numit rector al Școlii de Partid din Fuzhou, promovat viceguvernator al provinciei Fujian, iar în 1991 a devenit guvernator al provinciei.
Conștient că economia centralizată de tip comunist este falimentară, Xi a făcut eforturi ca provincia pe care o guverna să atragă investiții din Taiwanul capitalist și a încurajat dezvoltarea economiei de piață locale.
La începutul anilor 2000, Xi Jinping a fost convocat în fața Comitetului Politic Executiv să dea explicații referitoare la Scandalul Yuanhua, care a izbucnit în provincia Fujian. Acesta a fost primul mare scandal de corupție din istoria Chinei comuniste care a avut loc chiar sub nasul lui Xi Jinping, la acel moment guvernator al provinciei.
Degradat pe scara ierarhică a Partidului, Xi a fost numit în 2002 în diferite „munci de răspundere” în provincia Zhejiang, devenind ulterior secretarul de partid al provinciei. În activitatea politică din provincia Zhejiang, Xi s-a manifestat ca un vehement și intransigent luptător împotriva corupției din administrația locală și de partid.
Iertat de Partid, Xi a devenit membru supleant și apoi membru plin în cel de-al XVI-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez. Din acel moment, pentru Xi s-a deschis calea spre dobândirea puterii supreme în China comunistă.
În 2007 a fost ales printre cei 9 membri ai Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Chinez, la cel de-al XVII-lea Congres, iar în martie 2008, cu ocazia celui de-al XI-lea Congres Național Popular, Xi Jinping era ales vicepreședinte al Republicii Populare Chineze.
Totodată, Xi a preluat controlul educației ideologice în Partid, fiind numit rector al Școlii Centrale de Partid, principala instituție de îndoctrinare ideologică a PCC.
Xi Jiping a ocupat treptat toate funcțiile politice care-i asigură controlul asupra statului comunist chinez: președinte al Comisiei Militare Centrale (din 2012), secretar general al Partidului Comunist Chinez (din 2012) și președinte al Republicii Populare Chineze (din 14 martie 2013).
Ca lider al Chinei comuniste, Xi a lansat o agresivă ofensivă de întărire a disciplinei de partid și de combatere a corupției în rândul oficialilor partidului și ai administrației.
Lui Xi îi era cunoscută starea de sărăcie generalizată din China – marile aglomerări urbane și prospere fiind excepția, și nu regula. Prin urmare, a implementat ample măsuri pentru eradicarea sărăciei.
Totuși, „prospertatea comună” declamată de Xi nu a anulat sistemul represiv specific dictaturii comuniste. Dimpotrivă, sistemul de control al populației a atins un nivel la care probabil niciun dictator din istorie nu a sperat vreodată.
Xi Jinping știe că dictatura comunistă chineză, care face mari și permanente eforturi să controleze peste 1,4 miliarde de oameni, se poate prăbuși sângeros dacă guvernul nu reușește:
1. să reducă sărăcia, răspândită în majoritatea provinciilor Chinei;
2. să anihileze corupția endemică din Partidul Comunist Chinez și din administrația de stat.
Nu în ultimul rând, Xi Jinping este obligat să exercite un control ferm asupra „aristocrației comuniste”, formată din oameni de afaceri mai mult sau mai puțin controlați de Partid, din membri ai elitei politice a Partidului, Armatei și serviciilor de securitate care au folosit eficient deschiderea Chinei spre economia de piață.
Xi Jinping nu este un democrat și nici măcar un despot luminat. Xi Jinping este doar un dictator comunist în costume elegante și cu aparențe de „businessman”.
Ca orice dictator care se respectă, Xi Jinping se află în prezent la al treilea mandat de președinte al Chinei comuniste: primul mandat a fost exercitat între 2013 și 2018, al doilea în prioada 2018–2023, iar al treilea a început în 2023 și durează până în 2028.
XI Jiping a modificat Constituția Chinei în 2018 și a eliminat limita de două mandate prezidențiale. În consecință, Xi are la dispoziție un număr nelimitat de mandate de Președinte sau, altfel spus, de facto este ales pe viață în această funcție.
Dictatorul Chinei comuniste are pe conștiință numeroase abuzuri și crime politice care s-au comis cu implicarea lui directă ori cu aprobarea sa.
Să reamintim câteva.
Reprimarea avocaților pentru drepturile omului. În iulie 2015, peste 300 de avocați, asistenți juridici și activiști pentru Drepturile Omului au fost arestați, deținuți în locații secrete, torturați și obligați să semneze declarații de autoincriminare. Prigoana împotriva avocaților care reprezintă în instanțe activiștii pentru Drepturile Omului s-a intensificat. În acest moment, guvernul comunist implementează măsuri dure precum controlul ideologic al organizațiilor profesionale de avocatură, revocarea licențelor de practică pentru avocații considerați periculoși pentru regimul comunist, monitorizare prin serviciile de securitate etc.
Xi Jinping a decis investiții majore în Sistemul Unificat de Credit Social, însă a încercat să ofere o aparență prietenoasă acestui sistem de monitorizare, reducând de exemplu utilizarea lui pe chestiuni politice. Totuși, Sistemul Unificat de Credit Social a fost integrat cu alte sisteme de supraveghere și control al populației și își menține rolul determinant în apărarea și menținerea regimului comunist chinez.
Sub conducerea lui Xi Jinping au continuat acțiunile de suprimare a uigurilor și a altor minorități etnice și religioase din China. În prezent, aproximativ un milion de etnici uiguri și minoritari musulmani sunt deținuți în „centre de reeducare”, fiind supuși muncii forțate și reeducării ideologice.
Un aport important l-a avut Xi Jinping în accelerarea distrugerii autonomiei Hong Kong-ului. În 2024 a fost modificată Legea Securității Naționale prin stabilirea de pedepse severe (până la închisoarea pe viață) pentru acțiuni precum trădarea, așa cum sunt considerate protestele militanților civici pro-democrație din Hong Kong. În temeiul modificărilor făcute asupra acestei legi, forțele represive chineze comuniste din Hong Kong au posibilitatea să rețină protestatarii timp de 16 zile, fără să le permită dreptul de a apela la un avocat. Xi Jinping a făcut un obiectiv major al politicilor sale din transformarea Hong Kong-ului în oraș controlat total de China comunistă.
Xi Jinping a implementat măsuri de manipulare și control asupra societății civile din China comunistă și de folosire a acesteia pentru apărarea intereselor regimului comunist chinez pe plan internațional. Astfel, la nivelul ONU, China comunistă a acreditat zeci de ONG-uri chinezești controlate de Partidul Comunist pentru a bloca și sabota inițiativele internaționale de anchetare și condamnare a abuzurilor comise de regimul comunist asupra drepturilor omului în diferite regiuni ale Chinei (Xinjiang, Tibet, Hong Kong). Totodată, astfel de ONG-uri perturbă și încearcă să anihileze orice acțiune civică din interiorul Chinei îndreptată împotriva regimului comunist chinez.
Obsesia lui Xi Jinping pentru disciplină în Partid și în societatea chineză comunistă este cunoscută. La inițiativa lui au fost implementate și dezvoltate mecanismele de disciplină internă cunoscute sub denumirile de Shuanggui și Liuzhi.
Shuanggui a fost inițial un sistem disciplinar intern al Partidului Comunist Chinez (PCC) și se aplica exclusiv membrilor de partid. În practică, Shuanggui înseamnă „a te prezenta la un loc indicat, la o oră stabilită pentru anchetare”. Membri de partid suspectați de corupție sau de „neloialitate politică” erau reținuți de Comisia Centrală pentru Inspecția Disciplinei. Aceștia erau trimiși în detenții secrete, în centre speciale, fără avocat și fără contact cu familia, care nu era informată de dispariția lor. Suspecții erau supuși torturii, privării de somn și bătăilor pentru a se obține semnarea unor declarații autoincriminatorii. Sistemul Shuanggui datează din anii ’90 ai secolului XX și a fost preluat și perfecționat de regimul comunist condus de Xi Jinping.
În 2018, odată cu implicarea lui XI Jinping, conducerea Partidului Comunist Chinez a decis generalizarea utilizării acestui sistem la nivelul întregii administrații publice a Chinei comuniste, sub denumirea de Liuzhi, ca urmare a adoptării Legii Naționale de Supraveghere. Liuzhi se aplică atât membrilor Partidului, cât și tuturor funcționarilor publici și angajaților instituțiilor publice finanțate de statul comunist chinez (spitale publice, universități, școli, companii de stat etc.).
Implementarea sistemului de disciplină Liuzhi permite arestarea suspecților și detenția lor până la o jumătate de an într-o locație secretă, sub controlul Comisiei Naționale de Supravegere. Suspecții nu au acces la avocat și la contactul cu familia și nu este necesară o dispoziție a instanței de judecată pentru reținerea în arest a suspecților.
În ciuda asigurărilor oficiale făcute de guvernul comunist, sistemul Liuzhi folosește în continuare tortura și bătăile în desfășurarea anchetelor și a procedurilor de „reeducare”.
Admiratorii Chinei comuniste de pe plaiurile mioritice, majoritatea lor fiind niște creștini ortodocși ratați, trebuie să știe că Xi Jiping este unul dintre cei mai agresivi dușmani ai libertății religioase din lume.
Politica oficială a dictaturii comuniste din China în domeniul religiei poartă denumirea generică de Sinicizarea Religiei și a fost lansată de Xi Jinping în anii 2015-2016.
Scopul acestei politici este alinierea tuturor credințelor religioase la ideologia Partidului Comunist Chinez (PCC). Altfel spus, toate religiile acceptate de regimul comunist trebuie să pună Partidul Comunist Chinez și pe liderul acestuia, Xi Jinping, mai presus de orice doctrină religioasă, iar practicile religioase trebuie să fie modelate conform cu „valorile socialismului chinez”. În fapt, este vorba de un fel de „filetism” comunist chinez, care proclamă întâietatea Comunismului față de orice doctrină religioasă.
Sinicizarea Religiei a atacat comunitatea islamică, mai ales pe minoritarii etnici uiguri. În Xinjiang au fost trimiși în „centre de reeducare” aproximativ un milion de uiguri musulmani. Pe lângă arestarea credincioșilor musulmani, guvernul comunist a dispus demolarea unor moschei sau transformarea lor în centre comerciale, interzicerea sau restricționarea celebrării rugăciunilor publice, a postului de Ramadan. Membri comunității musulmane din China, alături de practicanții altor religii (creștinism, budism, Falun Gong, daoism), sunt permanent monitorizați de Sistemul Unificat de Credit Social și de alte sisteme de supraveghere ale guvernului comunist chinez.
O altă țintă a politicii de Sinicizare a religiei este comunitatea creștină, formată în principal din catolici și protestanți. Regimul comunist recunoaște doar Biserici „oficiale” controlate strict de statul chinez comunist – Patriotic Catholic Association și Three-Self Patriotic Movement. Celelalte entități religioase creștine sunt considerate Biserici „neînregistrate” și sunt persecutate permanent prin demolarea locurilor de cult și a crucilor, confiscarea cărților de slujbă și a exemplarelor Bibliei, arestarea preoților și trimiterea lor în „centre de reeducare”.
Budismul tibetan este o altă credință religioasă prigonită de Xi Jinping. În Tibet, numeroase mânăstiri tibetane au fost fie închise, fie puse sub controlul strict al dictaturii comuniste chineze. Căugării sunt obligați să urmeze cursuri de „învățământ ideologic comunist” și să-și manifeste public loialitatea față de președintele Xi Jinping. În comunitățile tibetane din China comunistă, imaginea liderului tibetan Dalai Lama este strict interzisă.
Mișcarea spirituală și de arte marțiale Falun Gong a fost interzisă de regimul comunist chinez în anul 1999, ca urmare a eșecului încercărilor de integrare a mișcării în politica oficială a Partidului Comunist. Adepții Falun Gong sunt permanent monitorizați și arestați la primul semn că pot să devină un pericol potențial pentru dictatura comunistă. Au existat anchete internaționale care au avertizat că unii membri ai Falun Gong au fost supuși prelevării forțate de organe pentru piața internă și internațională de transplant de organe.
Regimul comunist chinez, condus de dictatorul Xi Jinping, a lansat cea mai amplă, agresivă și sângeroasă represiune religioasă cunoscută de China după epoca dictatorului comunist Mao Zedong. Spre deosebire de dictaturile comuniste europene, unde s-a urmărit controlul instituțional al entităților religioase, China comunistă condusă de Xi Jinping urmărește ideologizarea cultelor religioase și transformarea lor în instrumente de propagandă comunistă și de control asupra populației, în beneficiul dictaturii, eliminându-se orice concurență a lui Dumnezeu în fața Partidului și a Conducătorului Xi.
Xi Jinping este protejat de o eventuală urmărire penală internațională pentru crimele pe care le comite. China nu este parte a Curții Penale Internaționale, iar ca stat membru în Consiliul de Securitate al ONU, China blochează permanent, folosindu-se de dreptul de veto, toate anchetele internaționale care o vizează ori care pun în pericol interesele dictaturii comuniste chineze și ale aliaților săi.
Xi Jiping pentru noi / E Volodea Putin 2!
În România, după 1989, China comunistă a reușit să influențeze, să cointereseze și să corupă numeroși politicieni. Doar apartenența la Uniunea Europeană și la NATO a oprit transformarea României în „poarta spre Europa” pentru China comunistă.
Recenta participare a două epave morale din politicihia românească – fostul pușcăriaș Adrian Năstase și inepta Viorica Dăncilă, fosta slugă din guvern a fostului pușcăriaș Liviu Dragnea – la festivitățile organizate de dictatura comunistă din China reprezintă o reconfirmare a faptului că această dictatură are încă aliați în România, chiar dacă, deocamdată, aceștia nu se mai află în poziții de putere în statul român.
Xi Jiping nu este un „iluminat” și nici un „reformator”. Xi reprezintă doar o altă secreție prelinsă din Partidul Comunist Chinez care nu va accepta vreodată să renunțe la puterea imensă pe care i-o conferă controlul asupra unui stat cu peste 1,4 miliarde de locuitori. Altfel spus, China este condamnată, pentru multă vreme, să rămână o dictatură comunistă.
Xi Jiping are totuși o calitate: știe foarte bine că sistemul comunist, oricât de mult ar fi alimentat artificial cu implementarea forțată a unor mecanisme din economia de piață, este permanent în pericol de a fi aruncat în criză de mișcări sociale și revolte violente. Foarte probabil că Xi intuiește, ca vechi activist de partid, că la nivelul Istoriei, comunismul pe care-l slujește este deja condamnat.
De aceea, Xi Jiping face eforturi extraordinare pentru a moderniza sistemul de control al populației și de a împărți ceva firimituri către cei peste un miliard de săraci ai țării din bogățiile imense adunate de elita Partidului, Armatei și Sistemului de securitate din China comunistă.
Xi Jiping este cu atât mai periculos și mai toxic pentru Lumea Liberă, tocmai pentru că este conștient de falimentul final al dictaturii și ideologiei pe care le slujește. Ca orice comunist fanatic, Xi va lupta până la final pentru salvarea dictaturii, inclusiv asumându-și să arunce lumea într-un nou și devastator război mondial.
Din aceste motive și din multe altele pe care nu am avut timpul și spațiul să le prezint, Xi Jiping și China comunistă reprezintă dușmani ai Lumii Libere și, implicit, ai României.
Apelul la negocieri, la colaborare, la dialog cu dictaturi precum China lui Xi sau Rusia lui Putin reprezintă fie capcane întinse de aceste dictaturi prin mercenarii pe care i-au arvunit printre noi, fie dejecțiile unor idioți utili care s-au lăsat fascinați de achizițiile ieftine și proaste de pe Temu.
Lumea Liberă a grești în relația cu China comunistă, cum a greșit și în relația cu Rusia lui Putin. Sub pretextul colaborării, dar mânați de lăcomie, liderii Lumii Libere au acceptat să investează masiv resurse financiare și mai ales tehnologie și cunoaștere științifică în aceste dictaturi. Profitul financiar făcut este plătit acum de zeci de ori prin eforturile pe care Lumea Liberă trebuie să le finanțeze pentru a opri aceste dictaturi în marșul lor spre cotropirea întregii planete.
Nu știu dacă nu este cumva prea târziu, dar știu că trebuie să ne apărăm Libertatea în fața acestor demoni veniți din iad și care vor să ne coboare în iadul unde ei sunt stăpâni.
(VA URMA)
