Știrea zilei nu este recesiunea tehnică de la începutul lui 2026. Am scris încă de acum câteva zile că suntem deja acolo și am explicat de ce: două trimestre consecutive de contracție economică înseamnă, tehnic, recesiune. Era clar ca vom avea un consum mai redus.
Știrea reală este alta!
Știrea este că, în mai 2024, Marcel Ciolacu vorbea despre „creștere economică sustenabilă”, despre “rezultate remarcabile”, în timp ce economia României se afla deja în al doilea trimestru de scădere. Datele revizuite arată că România era, de fapt, în recesiune tehnică chiar atunci când discursul public transmitea exact opusul.
Asta ridică o întrebare gravă: a fost vorba despre necunoaștere sau despre cosmetizarea intenționată a realității? Dar e oare prima dată când datele despre inflație și creștere economică sunt “coafate”? Nu! Tot PSD era autorul și la ultima pățanie, până în 2024!
În 2024, an electoral, Guvernul a crescut accelerat cheltuielile și a mărit împrumuturile, într-un context în care dobânzile erau deja ridicate. Tot mai ridicate! Deficitul bugetar s-a adâncit, iar datoria publică a continuat să crească. O parte consistentă a acestor bani a alimentat consumul, nu investițiile structurale care ar fi putut genera creștere pe termen lung, sau a alimentat rețele de partid mascate ca investiții structurale.
Pe termen scurt, această strategie a creat iluzia prosperității: salarii crescute, pensii majorate, bani în piață.
Pe termen mediu însă, nota de plată vine inevitabil: presiune pe buget, costuri mai mari cu dobânzile, risc de retrogradare, tăieri sau taxe suplimentare.
Institutul Național de Statistică nu „descoperă” brusc acum datele din 2024. Problema nu este existența revizuirilor, ci discrepanța dintre mesajul politic de atunci și realitatea economică confirmată ulterior, dar și perioada după care INS face corecția.
Când clasa politică ignoră datele sau le folosește selectiv într-un an electoral, consecințele nu pot rămâne doar date statistice. Ele afectează credibilitatea statului, încrederea investitorilor și, în final, buzunarul fiecărui cetățean.
Recesiunea de azi nu este o surpriză. Este rezultatul unor decizii luate între 2020 și 2025. Dar mai ales al deciziile luate în 2023 și 2024!
Cine credea în 2024 că economia “duduie” era fie PSD-ist, fie prea naiv. Am fost destui cei care am scris și atunci că situația nu e cea prezentată de Ciolacu.
Mai oamenii buni lăsați prostul României în pace. Porniți dosarele ptr dezastrul lăsat de el și mafia rusa psdaur,magistrați. Nordis,copiiii și nepoții lor care fura fără frică
Corect, doar ca in dezastrul lasat se afla si justitia si Predoiu.
In ziua de azi cea mai mare problema a Romaniei este justitia.Nu mai este a nostra, este a lor.
Fara justitie adevarata ,Romania ramane captiva clanurilor – PSD,PNL,AUR, UDMR,minoritati, sindicate,BOR, etc.
Nerușinarea, nesimțirea și netrebnicia acestor indivizi, așa-zis conducatori a fost limpede ca lacrima Christ.
Numai că netrebnicii Ciucă-Câciu și Ciolacu-Boloș, cu tot felul de rocade și comasări carambolești, nu numai că ignoră situația ca niște nesimțiți dar ies, cu tupeu, la atac cu nerușinare. De ce? Pentru că avem instituții formale care nu se ocupă cu obiectul pt care au fost organizate. Instituții ca INS, Consiliul Fiscal, Curtea de Conturi, ANI, Avocatul Poporului execută numai comenzile politrucului. Și când vine scadența dau din colț în colț și își recunosc greșeala. Totdeauna tardiv și degeaba.
Până nu vom învăța să pedepsim furtul cum se cuvine și cum fac statele Europei doar vom lâncezi.
multumit buzauanii pe ritm de manele, l-au facut „bulibase” de Buzau.
Cu 20% din voturi dar ailalti aveau constipatie de nu au mers la vot?
Despre ceilalti, “constipatii”, fiecare pentru el crede ca l’etat c’est moi, fiecare e rege la el in apartament iar dincolo de apartament nu exista nimic; pradoxal, desi n-au trait in interbelic, fiecare crede ca traieste prin el insusi, cu sens gresit, complet nedeterminat de ceilalti “constipati”.
Lucru fals, daca constiinciosii treziti si hipnotizati sa voteze ar fi pus mana pe putere, “constipatii” ar fi avut oportunitatea, facilitata de constiinciosi
sa viziteze locuri precum Canalul sau sa imparta apartamentul sau casa cu prea aproapele, ar fi experimentat starea natiei de prin anii ‘50, secolul trecut. Dar se putea ajunge si mai in trecut, prin vremea austro-ungara si ar fi putut fi deportati ca emigranti.
Pierdeti din sistemul de ecuatii ecuatia geopolitica. Situatia era “minunata” si ar fi fost la fel si dupa turu’ 2 inapoi pentru ca sursa de bani exista. Sistemul financiar mergea catre colaps de la sine. Cu toate acestea, era posibila o economie cu costuri zero, in care toti cetatenii erau castigatori, dar doar pentru faptul ca exista imprumutul din exterior, nu ne puteam sustine din interior dar exista sursa din exterior. Motiv pentru care si populatia vrea turul inapoi, se obisnuise asa. In realitate, cat costau banii aceia? Probabil ca se juca tot. Oricum, si camatarii sunt invidiosi cand aud ce dobanzi platim. In conditiile astea, e un miracol ca suntem unde suntem azi, cu masuri Milei sau etatiste.
Probabil ca pentru cei ce ne mai dau credit azi, politic si in bani, o singura “masura” a contat: masura credibilitatii celor ce iau decizii, bune sau proaste, azi. Lor li se pare ca Bolojan si cei ce il sustin sau critica constructiv au o freza OK. Maine s-ar putea sa nu mai fie aceeasi poveste.