Inevitabilul s-a produs! Mișcarea Neolegionară – crescută după 1989 sub aripa ocrotitoare a ierarhilor, preoților și monahilor legionari din BOR și favorizată de lașitatea și indolența Justiției Române – profită fățiș și agresiv de canonizarea unor clerici implicați activ în susținerea ideologică și în activitatea Mișcării Legionare din România interbelică.
Spre rușinea patriarhului Daniel și a colegilor săi ierarhi din Sinodul BOR, împreună responsabili de canonizarea ca sfinți a unor legionari antisemiți și liberticizi, cu ocazia primei prăznuiri a zilei dedicate în Calendarul Ortodox (22 iulie) „cinstirii” legionarului Ilie Lăcătușu, extremiștii neolegionari, suveraniști și naționalist-filetiști au organizat o manifestare cu caracter extremist-legionar la Cimitirul Giulești, locul unde sunt depuse pentru închinare „moaștele” legionarului.
Patriarhul Daniel și ierarhii BOR au știut care sunt pericolele canonizării celor doi preoți legionari și a lui Dumitru Stăniloae, obedientul slujitor de dictaturi
Când Patriarhia Română și-a făcut publică intenția de a-i canoniza pe preoții legionari Ilie Lăcătușu și Ilarion Felea, precum și pe preotul profesor Dumitru Stăniloae (susținător ideologic al dictaturilor care au pervertit România în secolul XX), au apărut reacții ferme și temeinic argumentate.
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) a remis publicității, în data de 17 iulie 2024, un comunicat de presă prin care atenționa asupra existenței unor dovezi clare că cele trei personaje au fost activ implicate în Mișcarea Legionară.
Este suficientă lectura acestui fragment din comunicatul emis de INSHR-EW pentru a pune sub semnul întrebării demersul de canonizare a celor trei.
„Ilarion Felea (1903-1961) a desfășurat activități politice militante în timpul Statului Național Legionar ca membru al Mișcării Legionare și șef al cuibului legionar «Sf. Ioan» din cadrul Academiei Teologice Ortodoxe din Arad. Între 1944 și 1945 a fost internat în Lagărul de la Caracal, prevăzut pentru foștii legionari. În plan publicistic, prin contribuțiile la revista eparhială «Biserica și școala», Felea a făcut apologia Mișcării Legionare și a programului statului etnocratic al lui Nichifor Crainic, pe care-l caracteriza drept «cea mai prețioasă contribuție ce a dat-o spiritul românesc la opera de renaștere a statului român», întrucât viza și «distrugerea parazitismului iudaic» («Biserica și școala», nr. 7, 1940).
Ilie Lăcătușu (1909-1983) a desfășurat activitate legionară în calitate de șef de cuib și ulterior de sector legionar. A luat parte la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 în calitate de lider al unui grup insurecțional. Tot el a alcătuit liste cu adversari ai Mișcării Legionare ce urmau să fie împușcați după ce această grupare fascistă ar fi preluat în totalitate puterea. Între 1942 și 1943 a fost misionar al Bisericii Ortodoxe Române în Transnistria, o regiune aflată sub controlul statului român unde au fost exterminați zeci de mii de evrei în timpul Holocaustului.
Dumitru Stăniloae (1903-1993) a scris în publicațiile de extremă dreaptă «Calendarul» și «Porunca vremii» articole unde a făcut apologia Germaniei naziste și a legăturii dintre ortodoxie și etnocrație. De asemenea, a avut contribuții importante în paginile revistei «Gândirea» unde s-a implicat în dezbaterile extremei drepte, susținând legătura dintre ortodoxie și naționalism. Pe lângă acestea, a făcut apologia legionarismului inclusiv în paginile «Telegrafului român», revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului.
Odată cu venirea legionarilor la putere, Stăniloae susține: «Azi (22 septembrie 1940 – n. red.), neamul nostru prinde din nou în mână sabia Arhanghelului păzitor al creştinătăţii pe care i-o întinde Dumnezeu. Azi ne constituim în stat străbătut de credinţa în Dumnezeu, în cetăţuie avansată ce stă dârză şi inexpugnabilă în faţa haosului păgân. Acesta credem ca e sensul revoluţiei de azi în viaţa statului nostru, sensul transformării în stat naţional-legionar, sub patronajul Arhanghelului Mihail, războinicul lui Dumnezeu împotriva puterilor agresive ale răului. Îl revendică și alte neamuri pe Arhanghelul Mihail ca patron. […] Dar niciun neam n-a împlinit şi nu împlineşte atât de desăvârşit lucrarea Arhanghelului Mihail pe planul văzut al istoriei, ca neamul nostru». («Telegraful român», nr. 39, 1940). Tot pentru Stăniloae, instalarea Statului Național Legionar marchează înlăturarea acelor miniștri «care nu puteau vorbi decât citind din doctrina antireligioasă a evreului Durkheim».”
Patriarhia Română a ales să răspundă cu aroganță la acest comunicat (cu o țâfnoșeală de țață, comentam la acel moment), mimând că BOR ar fi fost lovită în „dreptul de a analiza și a se pronunța, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce privește canonizarea unor persoane din Patriarhia Română”. În realitate, nimeni nu chestionase acest drept…
În dezbaterea publică declanșată de intenția BOR de a canoniza niște legionari, Mihai Demetriade (cercetător și consilier superior la CNSAS) afirma:
„Este canonizarea o afacere integral privată a Bisericii?
Argumentul Institutului Wiesel este unul nu doar fundamental laic, dar unul central democratic: toate afacerile publice ne privesc îndeobște. Nu există extrateritorialitate în afacerile publice. Statul democratic este deasupra cultelor. Constituția este deasupra dreptului canonic.
Aș propune aici o foarte scurtă observație: canonizările își pot permite să fie afaceri private dacă ele nu afectează valorile statului. Or, surpriză: prin canonizarea unor legionari, valorile statului sunt afectate. Pentru că transformarea într-un model nu doar etic, ci mai ales ontologic, a unor oameni care și-au pus energiile în slujba terorismului politic poate însemna, de fapt, o legitimare a legionarismului.
Din păcate, alături de indivizi, le este canonizată și memoria. Memoria fascistă. Asta mai cu seamă pe fondul necondamnării de către Sinod a complicităților structurale ale Bisericii cu fascismul autohton. Avem, așadar, un efect pervers: canonizarea devine o formă de validare, prin nenumire, inexplicită, prin nedenunțare a acestui trecut sumbru.”
Probabil fără voie, Mihai Demetriade s-a dovedit a fi „profet”, pentru că ceea ce s-a întâmplat la mormântul „sfântului” legionar Ilie Lăcătușu este expresia acestui efect pervers: legionarismul a fost validat de BOR prin canonizarea unor legionari dovediți și din a căror biografie lipsesc probele de netăgăduit că s-ar fi dezis public, textual, asumat de ideologia antisemită și liberticidă a Mișcării Legionare, pe care au slujit-o cu obediență.
Într-un interviu oferit publicației Spotmedia, cercetătorul Mihai Demetriade anulează și argumentul că „sfinții” legionari și-ar fi demonstrat aderența la valorile creștine prin împotrivirea lor la instaurarea comunismului, argument folosit intens în cercurile clericale ale BOR.
Mihai Demetriade: „Există anticomunism legitim și anticomunism nelegitim. În cazul de față, este un anticomunism nelegitim. Adică n-are sens să-l promovăm, e și foarte toxic să-l promovăm. De ce? Pentru că motivația anticomunistă a unui legionar nu era o motivație care ținea de fapt de caracterul totalitar al ideologiei comuniste. Nu era un anticomunism care ținea de negarea drepturilor fundamentale în interiorul ideologiei comuniste. Pentru că asta făceau și ei de fapt, și aceleași idealuri sau aceleași valori le împărtășeau și legionarii. Nu era un anticomunism care condamna, de pildă, eradicarea unor întregi structuri socio-profesionale pe criterii de clasă, în această mare luptă a clasei muncitoare împotriva tuturor celorlalte clase sociale. Multe din ingredientele totalitare ale fascismului românesc, evident, se regăsesc și în partea cealaltă”.
Redacția noastră a acordat spații largi publicării (și va continua publicarea) unui documentar despre canonizarea celor trei personaje controversate, considerând că Sinodul BOR a comis o cumplită eroare (vezi P.1 – P.2 – P.3)
Din zona societății civile au existat numeroase reacții prin care s-a cerut Sinodului BOR să renunțe la canonizarea celor trei clerici legionari. Patriarhia a rămas surdă și mută, iar Sinodul a continuat demersul și a finalizat canonizarea acestora.
Manifestația legionară de la mormântul „sfântului” legionar Ilie Lăcătușul – începutul unei noi epoci legionare (glorioase?) în BOR
Manifestația legionară de la „moaștele” legionarului Ilie Lăcătușu deschide o nouă epocă pentru prezența ideologiei legionare în corpul clerical, monahal și mirean al BOR. De acum înainte, extremiștii neolegionari vor afla în cei trei „sfinți” legionari argumentul suprem că ideologia legionară a fost validată de BOR, că este conformă cu învățătura creștină.
Extremiștii nu cunosc nuanțele (de altfel, chinuit aflate de Patriarhie) de discurs teologic pretențios conform cărora, deși au fost antisemiți, anti-democrație, liberticizi, cei trei clerici extremiști ar merita canonizarea pentru o presupusă, dar defel dovedită, „căință la sfârșitul vieții”.
Exremiștii neolegionari, suveraniști, naționaliști știu un lucru limpede: în Calendarul Ortodox al BOR se află, de acum înainte, trei camarazi legionari de-ai lor, care sunt cinstiți ca sfinți. Implicit, pentru extremiști, asta înseamnă o puternică validare a ideologiei lor.
Consecințele ideologice, dar și teologice ale acestei realități sunt cumplite.
Antisemitismul deversat în epocă de Lăcătușu, Felea, Stăniloae (antisemitism de care niciunul dintre cei trei nu s-a dezis vreodată, textual, public) este validat ca fiind compatibil cu sfințenia. De asemenea, ideologia liberticidă asumată de cei trei „sfinți” legionari este validată ca fiind compatibilă cu sfințenia.
Totodată, comportamentul antidemocratic, naționalist și de sprijin absolut pentru regimul de dictatură este promovat ca model de comportament al membrilor BOR față de problemele societății și statului. Nu în ultimul rând, filetismul în care au bântuit cei trei „sfinți” legionari (Stăniloae fiind inclusiv unul dintre ideologii naționalism-filetismului românesc!) își pierde caracterul de erezie, câtă vreme cei trei canonizați ca sfinți nu s-au dezis vreodată, public și textual, de această erezie.
Nu reluăm toate argumentele noastre prin care demonstrăm că Sinodul BOR a comis o eroare sinistră prin canonizarea lui Lăcătușu, Felea, Stăniloae. Reiterăm doar concluziile exprimate în primul episod al documentarului dedicat acestei grozăvii.
Prin impunerea pe lista de canonizare a unor personaje controversate, a căror viață este îmbibată de extremism legionar, naționalist, antisemit și filetist, dar și de compromisuri grave și incompatibile cu morala creștină (în cazul lui Stăniloae), Sinodul BOR le arată de fapt românilor care este modelul de societate spre care aspiră cei 58 de episcopi care-l compun. O societate închisă, controlată de „simfonia bizantină” (a se citi „complicitatea”) dintre un stat naționalist-autoritarist și BOR, proclamată ca unic și atotputernic cult religios. O societate populată de „românul verde”, posesor al unei purități genetice, obligatoriu și exclusiv credincios ortodox, organizat într-o familie patriarhală și supusă așa-ziselor virtuți țărănești strămoșești, protejat de un stat care exclude sau cel puțin marginalizează orice altă opțiune religioasă sau civică, proclamând „Ortodoxia și Românismul” (obsesia lui Stăniloae) ca ultime, singure și absolute realități.
În contextul în care România este asediată de propaganda putinistă – în cadrul căreia promovarea naționalismului are un rol foarte important –, iar pe scena politică românească se afirmă tot mai puternic extremismul naționalist de inspirație legionară (al cărui portdrapel este AUR, partid extremist mângâiat cu blândețe pe creștet inclusiv de ierarhi ortodocși!), Sinodul BOR aruncă benzină peste focul extremismului, care amenință să incendieze statul de drept în România.
CITIȚI ȘI:
* „Specialii” ne fac „campionii lenei” în UE: românii – cea mai scurtă viață profesională
„Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) a remis publicității, în data de 17 iulie 2024, un comunicat de presă prin care atenționa asupra existenței unor dovezi clare că cele trei personaje au fost activ implicate în Mișcarea Legionară.”
Da de cind trebuie noi sa stam smirna in fata stalinistilor de la „Elie Wiesel”?
… cind injuri un român si il faci troacă de porci nimeni nu zice nimic.
Cind injuri un evreu… e sfârsitul lumii!
Ia mai cărati-vă voi si găsiti-vă o meserie cinstită! Ce faceti voi se numeste vânătoare de vrăjitoare!
Just! Dar nici sa stam smirna stalinistilor de la rasarit!
Cu punctul doi sunt, pana la jumatate, de acord!
Mutulica, te felicit pentru jumatatea de curaj, dar vezi sa n-o patesti fie si numai pentru atat. Trebuie sa fim romani prudenti, trecem printr-o perioada foarte agitata, cand anti-legionarii cei infierbantati incep sa se poarte precum legionarii.
Chiar si Nicusor Dan o s-o pateasca, prea vrea el sa despice firul si sa fie totul exact, ca la matematica.
SUNT POPI CARE CARE NU FAC PROPAGANDA PRO-PUTIN DAR FAC PROPAGANDA ANTIAMAERICANA.
KAGHEBIL SEFUL BISERICII „ortodoxe” ruse N-A VENIT DEGEABA IN romania !
Ca sa fii roman, britanic,…. orotodox, catolic, evreu, musulman, … in primul rand trebuie sa fii om. Nu am auzit un catel care sa zica ca e bulgar, de exemplu.
Regimurile opresive nu sunt conduse si sprijinite de oameni. Un psihic colectiv abuzator conduce.
In celula societatii, familia, incepe abuzul. Cand se manifesta, extremismul este indicatorul abuzului cronic acutizat.
Sete nestapanita de a domina, supune, obsesia de a simplifica si alinia: ca la “cantarea Romaniei” de pe vremea impuscatului stalinist.
Nu stiu daca este mereu adevarat dar extremismul are ca lideri indivizi din zona militarizata. Ordinea excesiva, mai ales pe fundalul dezordinii publice, calmeaza pe cel obsedat de o ordine destul de nenaturala.
Un fost militar, un individ destul de tanar: vocabularul lui statea dovada, asijderea spiritul in care gandea. Odata militarizat un spirit, nu mai exista alta cale de a ordona lucrurile si gandurile, nu mai exista alta cale de a naviga prin debandada lumii civile, nici vorba de a o tolera. Poate ca asta e si motivull pentru care Arhanghelii apar strans legati de ultimul episod, cel razboinic, apocaliptic. Vremurile de dezordine exaspereaza aceste spirite puternic aliniate si le determina sa se rasuceasca sincron in formatie, dreapta ori stanga(Che), cu scopul de a-i alinia cu forta si pe ceilalti.
Poate ca si calugaria la unii nu e departe de o militarizare a spiritului, catre arhangheli. Asa trebuie sa fie? Asta e spiritul?
Insa este evident ca extremismul este o stare de spirit colectiva.
In crestinism exista iertare si chiar sfintenie pentru un pacatos. Numai ca in cazurile mentionate nu sunt indeplinite nici macar conditiile iertarii. Primul pas e sa constientizezi si sa regreti ce ai facut. Insa nu e suficient. Trebuie sa repari ce ai facut rau daca e posibil. Nu merge sa furi vaca vecinului si sa spui iarta-ma vecine si atit. Trebuie sa-i dai vaca inapoi si compensatii pentru cit timp l-ai lipsit de vaca. Poate in timpul asta copii vecinului sarac au facut foamea in lipsa laptelui si poate chiar s-au inbolnavit de malnutritie.
Abia dupa obtinerea iertarii de la victimele tale poti incepe ascensiunea spre sfintenie. Si poate nu o sa o obtii niciodata. Nimeni nu stie cu adevarat. Oamenii in general nu sunt capabili sa recuoasca sfintenia. Nu pot asta nici pacatosii sefi ai BOR imbracati in haine aurite, circulind in Mercedesuri scumpe, impopotonati cu titluri de inginfare gen preasfintit sau inaltpreasfintit, carora li se pupa mina uneori de oameni cu 20 de ani mai in virsta – toate semne de distantare de sfintenie.
Sefii BOR nu cred ca au dreptul sa declare pe cineva sfint. Pot doar sa declare „oameni pe care-i cinstim” pentru motivele 1,2,3. Numai Dumnezeu poate decide cine e sfint.
„Sfinții” bor au căpătat acest statut prin decizia unor ariviști cu uniforme aurite. Nici „sfinții ” nici cei ce i-au pus în icoane nu au nici o legătură cu Dumnezeu și cu Isus Hristos. Ei sunt membri ai unei cooperative comerciale cinice și ipocrite, care folosesc spaimele oamenilor pentru a-i manipula în interes propriu. Legionarismul afișat de ei este doar o mască care ascunde adevăratul lor idol: comunismul criminal. Nu pot fi creștini și cu atât mai mult sfinți prin cei ce au făcut din ura împotriva fraților lor un. Dacă românii au nevoie de sfinți, ei trebuie să știe că aceștia există dar și-au dobăndit sfințenia prin suferință și prin moarte pentru credintă. Sfinții noștrii si-au găsit sfărsitul lumesc in puscăriile comuniste. Sighetul este un loc sfânt ignorat intenționat de agresivitatea, intoleranța și calomniile bor.
Razboaiele sunt evenimentele pe care le clasificam ca fiind cele mai mari nenorociri in evolutia si existenta umanitatii .Religiile sunt principalele motive ,asi spune chiar singurele ,care declanseaza initierea si desfasurarea razboaielor . Si asta de mii de ani .Ganditi-va ca ,de exemplu , cruciadele sunt primele razboaie pornite in numele religiei crestine . Iar religiile crestine sunt unele din zecile de religii existente pe ceea ce se numeste planeta Pamant .
Până la convingerile anticrestine și istorice este cale lungă. Incepe cu exprimarea corectă dpdv gramatical și aprofundarea semanticii. Se realizează la timpul potrivit; dacă ratezi devii doar un Piedone de Dâmbovița.
„cruciadele sunt primele razboaie pornite in numele religiei crestine”
Nici pomeneala. Daca ar fi sa ne referim doar la razboaiele islamo-crestine, toata zona unde azi e islam a fost inainte crestina. Apoi a fost islamizata cu sabia.
Alt exemplu nu ai găsit? În ce parte a lumii trăiești? Războiul din Ucraina este religios? Războaiele se declansează dintr-unul din următoarele motive: jaf, consolidarea puterii și orgolii nebunești. Veșnica și unica lozincă referitoare la agresivitatea creștinismului cruciat, identificată că fiind principală cauză a războaielor, este o moștenire a educației precare și tendențioase din timpul comunismului.