Când am emigrat în Suedia, la vreo lună după ce mi-am depus actele pentru obținerea numărului personal – echivalentul CNP – am primit invitația de a urma școala de limbă suedeză – Svenska för Invandrare (SFI).
Pentru extracomunitari, școala e obligatorie; pentru migranții din UE e opțională, dar cursurile sunt gratuite, oferite de primării.
Școala suedeză avea mai multe componente și niveluri, în funcție de nivelul de școlarizare al cursanților, și, ulterior, se ramifica pe domenii de activitate. Pentru personalul medical, de exemplu, exista o continuare a studiilor de limbă, specifice muncii în domeniu.
Școala era cuplată la Oficiul Forței de Muncă, pentru ca, pe măsură ce cursanții dovedesc cunoștințe de cunoaștere a limbii, să se poată angaja cât mai repede în câmpul muncii. În paralel cu limba, ni se ofereau informații specifice despre societatea suedeză, legislație, fiscalitate, cutume, obiceiuri ș.a.m.d., toate cu scopul unei integrări cât mai simple și mai rapide.
Nu doar în Suedia, dar cam în toate țările europene există aceste facilități pentru migranți veniți la muncă, pentru că instituționalizarea migrației, cu reguli clare și ajutor la integrare, simplifică tranziția și reduce atât incidentele cauzate la adaptarea la un mediu nou, cât și accesul la piața muncii.
Primăria București a elaborat o Strategie de Incluziune a migranților în București, având în vedere că numărul cetățenilor străini care s-au stabilit în regiunea București-llfov a ajuns la peste 125.000 în ultimii trei ani.
Am citit-o, e foarte bine făcută, după modelul european, vizând obiective similare celor despre care am scris mai sus – învățarea limbii române, adaptarea la specificul societății românești și orientarea în spațiu când vine vorba de acces la servicii publice: sănătate, poliție, administrație, fisc ș.a.m.d.
Nevoia unor măsuri de integrare în zona orașelor mari din România este reală și urgentă.
Mai mult, are în componență și un capitol pentru reintegrarea cetățenilor români care se întorc în țară, referitor la școlarizarea copiilor, recunoașterea diplomelor obținute în străinătate, acces pe piața muncii conform competențelor, adică multe dintre problemele de care se lovesc cei care se repatriază.
Strategia a fost pusă în discuție publică, transparent.
Ce s-a întâmplat apoi e de noaptea minții.
Aceiași indivizi care, probabil, nu înseamnă nici 1% din populația Bucureștiului – Roncea, șeful Activenews, cu fiu-său violator și bătăuș la închisoare; neolegionarii de la Noua Dreaptă; auriști și georgiști – s-au organizat pe Telegram și au năvălit pe site-ul instituției cu urletele obișnuite despre „strămutare de populații” și „invazie legalizată”.
În urma acestor acțiuni, PMB a retras strategia, deocamdată, deși e o nevoie absolut acută ca administrația românească să înceapă să miște lucrurile în această direcție.
Așadar, să nu vă mire postarea și incitările la ură ale lui Tănasă, Simion și vectorii lor de imagine împotriva migranților care muncesc LEGAL în România.
N-au reușit cu mitinguri la care și-au cărat membrii cu autobuze, nu le-a ieșit cu turu’-doi-înapoi și nici cu protestele violente în care au răsturnat mașini și au bătut jurnaliști.
E parte din planul lor de destabilizare și provocarea de incidente publice, având ca subiect o categorie vulnerabilă, devenită acum noua lor țintă.
Amintiri amintiri amintiri. Despre tragedia unei țări cu pest 33% din cetățeni plecați în exil, nimic. Chestiuni personale. Publilcitatea maximă pentru Tănase continuă nestingherită, că a devenit persoană importantă, s-a auzit de el chiar și la… Stockholm.