Gărzile revoluționare iraniene, cu popimea lor șiită, ar fi meritat să se scufunde în fundul iadului din secunda când a luat naștere monstruozitatea numită regim teocratic (atenție, române, ce-ți dorești, că o să-ți iasă pe nas!). Dar nu asta e problema.
Problema e că Trump și Netanyahu au început ceva ce nu pot încheia. Nu există timp pentru o încheiere convenabilă.
Trump trebuie să-și retragă cât mai repede mașinăria de război dacă nu vrea să se prăbușească cel dintâi, pe măsură ce americanul de rând va înțelege în ce capcană a fost târâtă America fără să fie provocată.
Trump și-a aplicat o lovitură năucitoare sieși și lumii întregi, care plătește facturile la energie. Iar acum conflictul alimentează cu dolari principalii inamici ai Americii, care sunt Iranul și Rusia, singurii care beneficiază de pe urma prețurilor uriașe la hidrocarburi. Cu alte cuvinte, câștigurile finanțează războiul contra Statelor Unite! Iată formidabila victorie a lui Trump! Amazing, fantastic, amazing!
Netanyahu nu se poate retrage, fiindcă nu există fatalitate mai mare ca geografia, și nu va avea decât să-și continue mai mult sau mai puțin singur furia irațională ce expune poporul israelian unor pericole teribile. A rănit de moarte în jur și a spus că aceasta e singura cale. Tragic!
Într-astea, nimeni nu spune economiei globale unde trimite ea facturile pentru oalele sparte, fiindcă așa ne-a învățat Trump în anii aceștia: cineva trebuie să plătească întotdeauna. Să fie Trump acela? Să fie Netanyahu?
Culmea culmilor e altceva: cine a început războiul trebuie să se retragă din motivele arătate mai sus, chiar dacă gărzile revoluționare se destramă singure inevitabil (există dezertări), chiar dacă armata iraniană regulată se pare că ar întoarce vesta și s-ar ridica împotriva gărzilor și chiar dacă bieții iranieni i-ar linșa pe gardienii regimului, dacă civilii n-ar fi cu mâinile goale.
Fructul stă să se coacă, dar nu mai e cine să zgâlțâie pomul, fiindcă lumea întreagă se prăbușește economic. Și, deci, și politic.
Aici suntem.
