Înregistrările cu Georgescu și Potra și ale convorbirilor lui Sechila cu alți indivizi, ce au ajuns în mass media, au fost pentru cei cu minime cunoștințe în drept dovezi ale pregătirii unei lovituri de stat, în care „creierul” și marele beneficiar era Călin Georgescu. Chiar el afirma într-o discuție cu un pion al sau faptul că există un plan doar de el știut. Or, unicul cunoscător al unui plan de acțiune este chiar făptuitorul, nu vreun complice.
După aproape un an de la decoperirea faptelor, Parchetul îl trimite în judecată pentru complicitate la… Complicitate, când este evident faptul că el este făptuitorul?! Complici ar fi fost cei ce urmau să acționeze din pozițiile în care îi plasase făptuitorul în planul său, necunoscând planul în ansamblu. Dar cum poate fi liderul unei mișcări complice la propria mișcare?
Încadrarea este menită a-i oferi o poartă de scăpare lui Georgescu și a exonera organele judiciare de culpa de a nu-l fi trimis direct în arest preventiv. Dacă acum l-ar fi trimis în judecată pentru inițierea și organizarea unei mișcări ce viza răsturnarea ordinii constituționale, urma ca organele de anchetă să explice de ce l-au lăsat pe Călin Georgescu liber să se manifeste public, chiar sfidător, încă din momentul ieșirii lui de la primele audieri, când a executat salutul legionar.
Cazul Georgescu este unul clasic de „hoțul strigă «hoții!»”. Din momentul anulării alegerilor, Georgescu și ai lui au strigat mereu că tocmai s-a produs o lovitură de stat, dată de… statul român. Această absurditate avea rolul de a acoperi ceea ce făcea însuși Georgescu, împreună cu complicii săi: pregătirea unei lovituri de stat.
Deși elanul i-a fost tăiat, prin începerea urmăririi penale a sa și a complicilor săi, Georgescu a continuat planul loviturii de stat, anunțând fie direct, fie prin Simion, parcurgerea unor noi etape din proiectul „trezirii în conștiință”. De fapt, este vorba de menținerea și adâncirea unei falii în societatea românească prin repetarea în diferite forme a necesității reorganizării turului 2 și a ideii că președintele Nicușor Dan este ilegitim. Prin metoda „plăcii stricate”, georgiștii repetă agramat „Turu doi ânapoi!” și „Georgescu președinte!”, chiar și după luni bune de exercitare a mandatului președintelui legitim al României. Prin menținerea acestei isterii generale, Georgescu își continuă planul loviturii de stat.
Trimiterea în judecată era un moment așteptat de societatea românească, însă cu încadrarea aceasta – complicitate la… – mă îndoiesc că Georgescu va primi condamnarea adecvată. S-a văzut clar că el s-a bucurat de un tratament preferențial prin faptul că a fost cercetat în libertate, deși gravitatea acuzației, chiar în forma aceasta „prietenoasă”, reclama depunerea sa în arest preventiv. Or, el a fost lăsat chiar să-și continue opera de destabilizare. Pentru infracțiuni mărunte, iute se dispune arestarea făptuitorilor; or, pentru o te miri ce tentativă de lovitură de stat nu se impunea o asemenea măsură.
Dacă Georgescu este complice și nu făptuitor, ne spun organele de anchetă cine este făptuitorul? Pentru că statutul de complice se stabilește atunci când știi cine este făptuitorul. O infracțiune nu poate fi comisă doar de complici. Este posibil ca, vrăjiți de discursul lui Georgescu, ce susține că face „lucrarea lui Dumnezeu”, cei ce i-au stabilit culpa complicității să fi ajuns să fie convinși de faptul că făptuitorul este însuși Dumnezeu. Totul este posibil în jurisdicția „grădinii Maicii Domnului”!
Îndoiala cu privire la condamnarea corectă a lui Georgescu îmi este potențată și de recentele isprăvi ale justiției în cazul făptuitorului Voiculescu, în disarul căruia a fost vorba de prejudicii dovedite definitiv și irevocabil. Ce-l așteaptă pe complicele Georgescu, care tocmai a fost transferat în spălătoria din care a ieșit nufărul Voiculescu? Un proces luuuung ca al lui Felix, din care va ieși spălat cu tot cu pantalonii roșii, căci din aceeași mamă se trag: Securitatea ceaușistă rămasă la butoane și care privește cu jind spre despotismul rusesc, pe care-l așteaptă cu flori ascunse în dulapul cu schelete. Unde-i frate lângă frate… le face Savonea parte.
Trimierea în judecată a făptuitorului Georgescu sub acuzația de complicitate pare a fi, deocamdată, o operațiune de marketing. Potra s-a cerut acasă – la ruși! –, iar Georgescu își va continua imperturbabil acțiunile de destabilizare a României ca până acum, fiindcă încadrarea ce i-a fost oferită este una liniștitoare și chiar încurajatoare.
„Unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu”, își repetă Georgescu mantra. Pe unii îi știm: complicii între care a fost încadrat și el. Dar alții? Aceia sunt oamenii făptuitorului, ai lui Dumnezeu, după cum s-a stabilit. Și cum Dumnezeu pe pământ este Leviathanul, în „grădina Maicii Domnului” i se spune „statul român”.
