Un evreu cântă la pianul așezat lângă ușile de intrare în aeroportul Larnaca, din Cipru. Vivaldi, „Anotimpurile”.
E 5 dimineața. Călătorii răzleți privesc și ascultă. Unii filmează cu telefoanele. E o pată de culoare pentru urechi și ochi.
Evreul pianist pare ieșit de-a dreptul din serialul Shtisel. Are cămașă albă, palton negru, chipă și zulufi. Ochelarii îi dau aerul unui studios de școală rabinică.
De pe o bancă, cineva se ridică și merge spre pian. În cea mai curată limbă română, îi spune evreului să se oprească. „Gata, dom’le! Să mai doarmă lumea!”.
Descumpănit, pianistul se oprește. Rămâne cu degetele pe claviatură. Nu pricepe o iotă. Poate doar grimasele celuilalt să-i fi dat de înțeles că nu-s toate bune.
Oprirea bruscă a muzicii atrage atenția unei polițiste. Agitată, femeia se apropie. Asta i-ar lipsi, o agresiune antisemită pe tura ei. Ar scrie ziarele.
Întreabă, în engleză, ce se întâmplă. Evreul spune că nu știe. Domnul vrea ceva, dar nu e clar ce. Românul repetă că nu poate să doarmă din cauza pianului. Tot în limba vechilor cazanii.
Polițista se prinde. Agitația îi devine compasiune. Calm, explică prezența pianului acolo. E pentru oricine dorește să-l folosească. Aeroportul Larnaca încurajează astfel de manifestări culturale.
Înfrânt, omul revoltat se retrage. Își linge rănile pe aceeași bancă, lângă valize. Polițista pleacă. Evreul își reia muzica.
Pe panoul „Plecări”, cursele de Haifa și Tel Aviv apar ca anulate. Agențiile de știri anunță zeci de răniți la Tel Aviv. Peste noapte, Iranul a atacat iar Israelul.




