Dacă ați avut vreodată curajul inconștient de a vă înregistra o firmă în România, probabil ați renunțat sau ați vrut să renunțați la antreprenoriat undeva pe la al treilea drum la notar. Dacă ați trecut efectiv prin proces, aveți deja o cvasi-imunitate la birocrație pentru care ați fi invidiat probabil și în Coreea de Nord.
Ei bine, pe 18 martie 2026, în timp ce în Parlamentul României avea loc spectacolul de circ „Bugetul 2026” (în reluare la cererea publicului), ca de obicei chestiunile europene importante ne scăpau: Comisia Europeană a decis în sfârșit să facă ceva în privința asta, și nu pentru că i-a rugat cineva din București, ci pentru că Europa s-a săturat să-și piardă fondatorii cei mai buni în favoarea Delaware-ului, Dubaiului sau Londrei.
Ideea e la fel de simplă ca și numele: EU Inc. – un singur set de reguli, valabil în toate cele 27 de state membre, cu înregistrare complet digitală în 48 de ore și un cost de maximum 100 de euro. Fără notar, fără Registrul Comerțului, fără „vă mai trebuie o ștampilă” sau „reveniți luni cu dosarul în trei exemplare!”. Ursula von der Leyen a numit-o o reformă menită să facă din Europa „cel mai bun loc pentru inovatori”, reușind performanța impresionantă să facă cea mai entuziasmantă propunere a UE din ultimii ani să sune ca un alt clișeu bruxellez.
Însă cei pătiți în Europa vor înțelege importanța acestei inițiative. Eu, de exemplu, am revenit în Europa nu direct în România, ci via Ungaria, unde am înființat o firmă care ar fi trebuit să deservească potențialii clienți europeni ai companiei de consultanță de branding pentru care am lucrat în Shanghai. Motivul era legat de anumite facilități fiscale (CIT mai mic, de exemplu) teoretice, până când am primit o amendă usturătoare pentru că nu depusesem capitalul social (foarte mare) pentru înființarea firmei. Bineînțeles că-l depusesem din prima zi, dar fără să fiu informat, documentul doveditor nu fusese acceptat pentru că lipsea, ați ghicit, o ștampilă din partea băncii. Ceea ce, coroborat cu multiplele dificultăți birocratice, a dus la decizia de închidere a firmei și chiar la renunțarea la a mai face afaceri în Europa.
Revenind la EU Inc., pe lângă cele 27 de sisteme juridice naționale (fiecare cu logica sa circulară și cu procedurile sale kafkiene), se creează un al 28-lea, opțional, pan-european, construit de la zero. Nu înlocuiește SRL-ul românesc, îți oferă însă o alternativă. Vrei să scalezi un produs software din Brăila în toată Europa? Nu mai trebuie să te înregistrezi separat în fiecare țară, să angajezi avocați locali, să înțelegi 15 legislații diferite privind acțiunile și insolvența. Te înregistrezi ca EU Inc. și operezi sub un singur cadru armonizat.
Propunerea include un registru central european, transferuri digitale de acțiuni, un cadru unitar pentru stock options (vital pentru startup-uri care vor să atragă talent), proceduri simplificate de insolvență și transmiterea automată a datelor către autorități pe principiul „o singură dată”. Ai un sediu, ai o firmă, ai o piață de 450 de milioane de consumatori.
Să fim sinceri: România nu este prima țară la care te gândești când vine vorba de competitivitate regulatorie. Suntem un stat în care deschiderea unui cont bancar de firmă poate dura mai mult decât dezvoltarea produsului pe care vrei să-l vinzi. Un stat în care antreprenorii petrec mai mult timp cu ANAF-ul decât cu clienții. Un stat în care costul de conformare fiscală pentru un IMM reprezintă aproape 30% din taxele plătite.
Fondatorii români vor avea acces la un instrument care le permite să creeze o companie europeană fără să treacă prin moara birocratică locală. Nu mai trebuie să fugi în Estonia cu e-Residency sau să-ți faci holding în Olanda ca să fii luat în serios de un fond de venture capital. EU Inc. democratizează ceea ce până acum era privilegiul celor care-și permiteau avocați scumpi și consultanți de structurare corporativă.
Dacă statul român nu se modernizează, va deveni irelevant din punct de vedere juridic pentru companiile cu cea mai mare valoare adăugată. Nu vorbim de exodul fabricilor, care rămân unde sunt forța de muncă și infrastructura, vorbim de firmele de tech, de SaaS, de consultanță, de orice afacere care nu depinde de un loc fizic. Aceste companii nu vor „pleca din România” ca românii prin Europa de vreo două decenii și jumătate, ci pur și simplu nu vor mai fi românești din punct de vedere legal, ceea ce înseamnă că proprietatea intelectuală, structura de capital și, pe termen lung, o parte din profit vor gravita în altă parte.
Comisia a insistat că EU Inc. nu modifică unde și cum plătești taxe. Impozitul pe profit rămâne legat de locul activității economice efective. Pe hârtie, deci, ANAF-ul nu pierde nimic. Dar pe hârtie, orice birocrație funcționează bine, pentru că ea tipărește hârtia.
Realitatea e că, odată ce structura juridică a unei companii nu mai e ancorată obligatoriu într-o jurisdicție națională, presiunea asupra statelor să ofere un mediu fiscal atractiv și, mai ales, predictibil crește enorm. România are un impozit pe profit de 16%, care este competitiv, dar greu de valorificat când regulile se schimbă la fiecare rectificare bugetară. Companiile nu caută doar taxe mici; caută stabilitate. Iar EU Inc. le oferă, pentru prima dată, o alternativă juridică reală la haosul nostru fiscal.
Separat, tot în 2026, Comisia lucrează la un „Omnibus pe fiscalitate” care vizează reducerea poverii administrative cu 25% pentru companii și 35% pentru IMM-uri. E o mișcare complementară: dacă EU Inc. simplifică dreptul corporativ, omnibusul fiscal simplifică conformarea. Ambele ocolesc, în esență, incapacitatea statelor membre de a se reforma singure.
Sindicatele europene au reacționat imediat, numind propunerea „un cal troian” care amenință drepturile lucrătorilor la informare, consultare și negociere colectivă. Există, într-adevăr, un risc real de companii care aleg EU Inc. tocmai pentru a evita legislația muncii din anumite state, dar soluția nu e să blochezi reforma, ci să te asiguri că noul regim include garanții sociale solide. Competiția între sisteme nu e rea, forțează statele să ofere reguli eficiente, nu doar greoaie. Parafrazând un clasic în viață, ori suntem liberali ori nu mai suntem?!
EU Inc. nu e o amenințare, e un termometru. Dacă antreprenorii români aleg masiv noul regim european în detrimentul SRL-ului clasic, nu e pentru că Bruxelles-ul ne sabotează, ci pentru că noi am refuzat decenii la rând să creăm un mediu de afaceri demn de secolul XXI.
Studiile Parlamentului European estimează că o abordare integrată la nivel UE ar putea adăuga până la 2,6% din PIB până în 2035. România, ca economie în convergență, ar beneficia disproporționat, dar numai dacă își face și ea temele: digitalizare reală (nu doar portaluri frumoase care nu funcționează), predictibilitate fiscală, debirocratizare onestă. Altfel, vom fi spectatorii propriei extincții economice.
Comisia vrea adoptarea propunerii până la sfârșitul lui 2026, cu primele înregistrări de EU Inc. la începutul lui 2027. E un calendar ambițios, iar statele membre vor încerca, cum fac mereu, să dilueze textul. Însă direcția e clară: Europa construiește infrastructura pentru o piață unică reală.
Ar trebui să fim îngrijorați? Poate, dacă birocrația autohtonă (și nu numai) câștigă din nou bătălia cu bunul-simț, cu piața și în general cu realitatea.
Ar trebui să ne bucurăm? Cu siguranță, pentru că Europa nu poate funcționa doar de sus în jos, mutând bani dintr-o parte în alta. Dar mai ales pentru că ne va forța și pe noi, ca de obicei, să prindem din urmă istoria.
Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.
Andrei Colțea este antropolog, istoric, autor, instructor de arte marțiale și cercetător al fenomenelor religioase. A obținut un doctorat în Studii Globale la Universitatea din Shanghai. În prezent este consultant de branding intercultural pentru companii internaționale majore, având experiență profesională și în marketing politic și educație.
