După plecarea lui Vasile Bănescu din funcția de purtător de cuvânt al Patriarhiei – probabil, singurul specialist în comunicare și cu adevărat teolog care a ocupat această funcție după 1989 –, Biserica Ortodoxă Română a încetat, din păcate, să mai răspundă la aberațiile naționalismului filetist și la alte erezii prin care impostori și trădători ca George Simion și Călin Georgescu au otrăvit sufletele a milioane de români creștini ortodocși.
În hoarda de „suveraniști”, George Simion a renunțat treptat să se mai rătăcească pe la gardul teologiei și s-a limitat la aberațiile ereziei naționalismului de grotă.
Locul lui a fost însă rapid ocupat de șarlatanul Călin Georgescu. Despre acesta, un adevăr este limpede și trebuie mărturisit: Georgescu este un eretic și de facto, acest individ se află în afara Bisericii lui Hristos!
Vă propun să analizăm, din perspectiva credinței noastre creștine ortodoxe, fără pretenția de a suține o lecție de teologie, câteva din ereziile deversate în mintea românilor de Călin Georgescu, actualul inculpat pentru șase infracțiuni, printre care instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale.
Ereticul Georgescu lovește în adevărurile de credință ale Bisericii Ortodoxe despre Învierea Mântuitorului
Există o listă foarte mare a ereziilor scuipate pe un ton ritos de acest individ și înghițite pe nemestecate de unii așa-ziși creștini și clerici ortodocși. Cea mai gravă erezie este aceea la adresa Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
După mintea rătăcită în erezie a lui Georgescu, românii sunt ispitiți să creadă că „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii”.
Nu există nicăieri în Sfânta Scriptură, în Dogmele Bisericii Ortodoxe ori în Scrierile Sfinților Părinți vreun argument care să susțină această aberație spusă de Călin Georgescu.
În câteva cuvinte de folos duhovnicesc, Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române spunea despre Învierea lui Hristos:
„Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este, în același timp, biruinţă asupra păcatului neascultării lui Adam, asupra morţii şi asupra iadului. Prin Răstignirea şi Învierea lui Hristos se dezleagă blestemul care lega sau robea întreg neamul omenesc ca urmare a păcatului neascultării protopărinţilor Adam şi Eva.
Învierea tuturor oamenilor este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă fericirea sau nefericirea fiecărui om după învierea universală şi după judecata finală depinde de credinţa, pocăința şi faptele bune sau rele săvârșite de om în timpul vieţii sale pe pământ. Suntem în fața lui Dumnezeu cel veșnic lumânări sau făclii de înviere. Învierea lui Hristos privește pe toți oamenii din toate timpurile și din toate locurile”.
Tot Patriarhul BOR, PF Daniel, învață despre universalitatea Învierii: „În Evanghelia după Matei, chiar la sfârşit se spune: «Mergând, învăţaţi toate neamurile, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată, eu sunt cu voi, până la sfârşitul veacurilor». Prin aceasta vedem că Hristos nu a înviat numai pentru poporul evreu, ci pentru toate popoarele şi că Învierea de Obşte în Ziua de Apoi sau Învierea Universală este un dar al lui Dumnezeu pentru toate popoarele, indiferent de etnie, de credinţă, de cultură, toţi vor învia; după cum toţi mor în Adam, toţi vor învia în Hristos. Aici e marea taină a misiunii ucenicilor către toate neamurile. Vedem că iubirea lui Hristos este universală. Ea cuprinde întreg Universul, adică întreaga Umanitate, şi vizează şi schimbarea Universului actual într-un Cer nou şi un Pământ nou”. (Sursa: Agerpres)
În consecință, afirmația prin care șarlatanul Călin Georgescu forțează o legătură inexistentă între Învierea Mântuitorului și o așa-zisă misiune istorică a poporului român ca „far al lumii” reprezintă o erezie.
Delirul despre „apa – energie subtilă”
Ereticul Călin Georgescu folosește noțiuni rupte din ideologia eretică a mișcării „New Age” și încearcă să confecționeze o aberantă „dogmă a apei” prin afirmații precum:
- „Apa are memorie, iar prin poluare îi distrugem sufletul”;
- „Apa este energia subtilă care leagă spiritul de materie”;
- „Fiecare picătură de apă este o oglindă a sufletului uman”.
Trebuie spus răspicat: apa nu are suflet!
Suflet are doar ființa umană. Creștinii cunosc fragmentul de la Facerea II, 7: „luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie”.
În Sfânta Scriptură și în Învățătura Bisericii Ortodoxe nu există vreo afirmație care să afirme/confirme că „apa leagă spiritul de materie”. Pur și simplu, Georgescu aberează!
Alte aberații despre apă spuse de Georgescu:
- „Apa sacră din Carpaţi este un dar cosmic pentru cei care o folosesc cu respect”;
- „Apa din izvoarele sacre poate vindeca nu doar trupul, ci şi mintea şi sufletul”.
Biserica Ortodoxă nu a proclamat niciodată, în istoria existenței sale în teritoriile locuite de români, că în Munții Carpați ar exista „apă sacră” sau „izvoare sacre”. Doar credințele păgâne, specifice Lumii Antice, vorbeau despre „apă sacră”, „spiritele apelor” etc.
În Biserica Ortodoxă sunt consacrate slujbe de sfințire a apei, iar rânduiala și mai ales înțelesul teologic al acestora sunt foarte clar definite. Astfel, „cea mai de seamă dintre ierurgiile (slujbele) privitoare la lucruri şi, totodată, cea mai frecventă în activitatea liturgică a preotului este aghiasma sau sfinţirea apei. Ea se săvârşeşte cel mai des, deoarece apa a fost considerată totdeauna ca una dintre cele patru stihii sau elemente constitutive primordiale ale cosmosului (apa, pământul, aerul şi focul) şi este, totodată, elementul natural cel mai util şi cel mai folosit în viaţa casnică şi gospodărească a omului. Cuvântul grecesc aghiasmă însemnă sfinţire. La noi, prin acest termen se înţeleg atât apa sfinţită, cât şi slujba sfinţirii. Aghiasma mică se mai numeşte şi sfeştanie (cuvânt slavon), care înseamnă luminare sau slujba luminării. Aghiasma mică se săvârşeşte în Biserică şi prin case, iar uneori chiar la râuri şi fântâni (izvoare), în grădini, ţarine sau în orice loc curat şi cuviincios, la cererea şi trebuinţa credincioşilor”. (Sursa: Doxologia)
O a doua slujbă dedicată de Biserica Ortodoxă sfințirii apei este „Aghiasma Mare, care se săvârşeşte la Bobotează, în amintirea Botezului Domnului de către Ioan în Iordan. Ea se săvârşeşte atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele, cât şi în însăşi ziua Bobotezei, când se sfinţeşte aghiasma pe care credincioşii o iau pe la casele lor, pentru tot anul. Această slujbă poartă denumirea de Aghiasmă Mare pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o dublă epicleză, iar sfinţirea are loc în însăşi ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfinţit apele, prin Botezul Său în apa Iordanului. De aceea, şi slujba Aghiasmei Mari este mai dezvoltată şi mai solemnă decât cea a Aghiasmei mici, iar cântările şi rugăciunile din cursul ei pomenesc şi proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului”. (Sursa: Doxologia)
În Biserica Ortodoxă, apa este sfințită și în Sfânta Taină a Botezului. Astfel, „momentul din slujba Botezului prin care apa din cristelniță devine «baia Botezului» este însoțit de rugăciuni ce arată pregătirea naturii elementare pentru curățirea și sfințirea stăpânului ei – omul. Aceeași apă care a asigurat creșterea vieții pe pământ, care l-a curățat apoi, prin potop, de nelegiuiri, căreia i s-a dat putere sfințitoare prin atingerea ei de trupul Mântuitorului la Bobotează, aceeași apă care spală și necurăția trupească este și simbol al curăției sufletești. (…) Legătura strânsă pe care rugăciunile Bisericii o fac între sfințirea apei la botez și sfințirea integrală a elementului apă prin botezarea Mântuitorului aduc în gândirea teologică presupunerea că acel moment din viața lui Iisus cel istoric a constituit și așezarea Tainei Botezului în viața omenirii”. (Sursa: Doxologia)
Prin urmare, afirmațiile lui Călin Georgescu despre „apa sacră” nu au absolut nicio legătură cu creștinismul și sunt pur și simplu niște prostii, niște erezii.
Erezii despre rugăciune și rătăciri „new age”
Ereticul Georgescu a făcut afirmații bizare, cu miros de „new age”, și despre rugăciune. Astfel, în rătăcirea lui eretică, actualul inculpat penal Călin Georgescu a aruncat aberații precum:
- „Rugăciunea colectivă a românilor poate salva lumea de distrugerea spirituală”;
- „Fiecare rugăciune făcută în România hrăneşte energiile universale ale luminii”;
- „Rugăciunile din Carpaţi sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer”.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne învață despre rugăciune: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei VI, 6). Aceasta înseamnă că rugăciunea este un dialog intim, tainic, personal între fiecare dintre noi și Dumnezeu. Rugăciunea este, înainte de toate, particulară, personală.
Totodată, prin rugăciune „ne odihnim sufletele și le oferim hrana duhovnicească necesară pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu, așa cum ne învață Sfântul Ioan Scărarul: «Rugăciunea este, după însușirea ei, însoțirea și unirea omului cu Dumnezeu, iar după lucrare, susținătoarea lumii». Comuniunea cu Dumnezeu este posibilă, așadar, prin rugăciunea însoțită de post și fapte bună. Numai atunci rugăciunea devine o convorbire a sufletului cu Dumnezeu, și nu un simplu și trist monolog. Omul care doar se roagă, dar nu postește și nu împlinește faptele milei sufletești și trupești față de aproapele său înalță monologuri pe care Dumnezeu nu le primește. Ascultarea rugăciunilor noastre de către Dumnezeu, atunci când cerem – cum spunea Sfântul Ioan Damaschin – «bunurile-cuvenite», este legată de dialogul și comuniunea duhovnicească cu semenii noștri”. (Sursa: Doxologia)
În Biserica Ortodoxă, o importanță deosebită o are rugăciunea în obște, rostită în biserică. Aceasta nu este însă „colectivă”, ci este o rugăciune a fiecăruia dintre noi, rostită în comuniune cu semenii noștri cu care împreună participăm la Sfânta Liturghie și la alte slujbe în biserică.
„Despre rugăciunea în biserică, să ştiţi că ea este mai presus decât rugăciunea săvârşită acasă, căci este înălţată de o adunare întreagă de oameni, în cadrul căreia, poate, există multe rugăciuni foarte curate, aduse din inimi smerite către Dumnezeu, pe care El le primeşte ca pe o tămâie binemirositoare şi alături de care sunt primite şi ale noastre, măcar că sunt neputincioase şi neînsemnate.
Este importantă rugăciunea bisericească: cele mai frumoase gânduri şi sentimente tocmai în biserică vin, este adevărat, şi vrăjmaşul atacă mai tare în biserică, dar prin semnul crucii şi prin rugăciunea lui Iisus îl alungaţi. Este bine să stai în biserică într-un colţ întunecat şi să te rogi lui Dumnezeu. «Sus să avem inimile!» – glăsuieşte preotul, iar mintea noastră deseori umblă pe pământ, cugetând la lucruri nefolositoare. Luptaţi-vă cu acest lucru!
În timpul rugăciunii nu ne este de folos să năzuim către simţiri înalte. Trebuie numai să pătrundem sensul cuvintelor rostite, să ne rugăm cu atenţie şi atunci, cu timpul, Domnul ne va da şi vederea duhovnicească, şi înduioşarea inimii”. (Sursa: Doxologia)
Prin urmare, rugăciunea este un dialog între om și Dumnezeu, dialog duhovnicesc asumat cu smerenie de către om, indiferent de apartenența lui la vreo etnie sau neam. Singura apartenență care contează este aceea la Biserica lui Hristos, al cărui membru omul devine prin Botez și astfel îi este deschisă calea spre acest dialog cu Dumnezeu – rugăciunea.
Despre erezia că „rugăciunile din Carpați” care ar fi „cele mai puternice” pentru că sunt „aproape de cer” spunem că probabil ereticul Georgescu crede că pentru dialogul duhovnicesc cu Dumnezeu ar fi importantă înălțimea fizică a unui munte! Ereticul naționalist se află într-o mare eroare, pentru că nu înălțimea fizică este importantă în rugăciune, ci înălțimea duhovnicească ce se obține, paradoxal, prin coborârea cât mai adâncă în smerenie. Dacă ar fi cum zice ereticul Georgescu, atunci cele mai ascultate rugăciuni ar fi cele rostite de pe vârful Everest, din lanțul muntos Himalaya.
Din mintea încurcată a lui Călin Georgescu – sau poate perversă, deversând un „narativ” dictat de undeva, din adâncurile Rusiei lui Putin – au răsărit și alte aberații „new age”, care amestecă absurd concepte spirituale bizare, cu evidente sforțări de a-i seduce pe români, făcându-i să creadă că ei ar fi chemați la un „destin cosmic, divin” etc.
Dintre aberațiile „new age” picurate de Georgescu în sufletele românilor slabi de înger, amintim:
- „România este locul unde Dumnezeu şi-a pus degetul pe Pământ”;
- „România este templul renaşterii spirituale a umanităţii”;
- „Fiecare român este un mesager divin care trebuie să protejeze pământul strămoşesc”;
- „România este centrul energetic al planetei, iar Carpaţii sunt sursa acestei energii”;
- „România este un sanctuar cosmic, iar Carpaţii sunt inima acestui sanctuar”;
- Românii sunt păstrătorii unei înţelepciuni străvechi care poate salva umanitatea”;
- „România este o poartă între dimensiuni, conectând lumea materială cu cea spirituală”;
- „România este o sursă de energie cosmică care hrăneşte întreaga umanitate”.
Nu, dragi români, nu sunteți „mesageri divini” și nici „păstrătorii unei înțelepciuni străvechi”! Sunteți oameni creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum au fost creați toți oamenii acestei planete, indiferent de rasa, credința, genul lor etc. Aveți în voi același ADN pe care-l are un african, un asiatic, un european, un australian etc. Nu sunteți nici inferiori și nici superiori altor neamuri.
Câteva gânduri pentru românii ispitiți de ereticul Călin Georgescu
Voi, dragi români ai mei, sunteți ce alegeți să fiți! Și veți fi bine în această viață și mântuiți în veșnicie dacă veți folosi cu luciditate libertatea și credința, astfel încât să prosperați fără să-i sărăciți pe alții și să fiți fericiți fără să-i faceți pe alții nefericiți.
Voi, românii mei care ați ales să vă lăsați otrăviți de ereziile și aberațiile lui Georgescu, sunteți victimele lui și puțin a fost să nu-i luați după voi pe toți românii și întreaga țară, în prăpastia spre care v-a mânat acest șarlatan.
Dacă voi, românii mei, ziceți că sunteți creștini ortodocși, dar v-ați lăsat seduși de un șarlatan precum acest Călin Georgescu și de un impostor ca extremistul George Simion (care participă la proteste anti-imigranți în UK, acolo unde avem peste un milion de imigranți români!), atunci trebuie să vă asumați adevărul dureros că nu vă cunoașteți credința și sunteți foarte departe de Hristos!
Dacă sunteți creștini și vreți să fiți importanți, eroi ai unei cauze nobile și folositoare pentru voi și familia voastră, să vă jertfiți pentru Dumnezeu și Neam, atunci căutați să fiți cu adevărat creștini în viața de zi cu zi, în modestie, cinste și adevăr.
Când Dumnezeu vă va judeca, nu veți fi întrebați dacă sunteți români, ci veți fi întrebați dacă ați urmat poruncile lui Hristos. În discursurile isterice ale naționaliștilor despre „gloria strămoșilor”, „România sfântă”, „lupta cu Olculta” etc., acest adevăr nu v-a fost spus niciodată, nici de Călin Georgescu, nici de George Simion. De ce? Pentru că ei nu sunt creștini, ci doar niște eretici care se folosesc de voi pentru a ajunge la conducerea țării – tot așa cum s-au folosit de voi fel de fel de politruci netrebnici, atunci când v-au cumpărat voturile cu promisiuni goale.
Vreți să știți cum veți fi judecați de Dumnezeu și cât de puțin va mai conta faptul că în viața de aici ați fost români? Răspunsul e simplu, iată-l, trebuie doar să vi-l asumați…!
„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii! Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă – întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui! Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă – întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” (Matei XXV, 31-46)
Sursa pentru lista ereziilor lui Călin Georgescu: Bursa.ro.
