Ați observat ce des poartă Anca Alexandrescu flori din materiale textile, trandafiri din cârpă agățați pe îmbrăcăminte, ca pe vremea bunicii? Sunt nelipsite pe ținutele sale, oriunde și în orice situație, până și în călătoriile cu Nordis Travel (cele pentru care nu găsește extrasele de cont bancar).
Așa-i ca n-ați priceput de ce?
Iată explicațiile!
Întâi și întâi, pentru că floarea e simbolul gingășiei, al delicateții, al feminității. Împompoțănându-se cu o floare – suficient de mare cât să-ți sară-n ochi –, doamna Alexandrescu vrea să arate că e o gingașă femeie, fină și fragilă. În niciun caz măcelăreasa cu toporul în mână care se lăbărțează seara pe ecranul Realității TV.
Floarea din piept e menită să-i adauge o doză consistentă de feminitate, prin transfer de la obiect la purtător. Anca Alexandrescu o poartă ca o dovadă incontestabilă a uriașei sale sensibilități, afișată ostentativ, ca o pavăză împotriva gujaților care îndrăznesc să-i pună la îndoială delicatețea și eleganța.
Cu floarea salvatoare în piept, doamna Alexandrescu își permite să bârfească fără să fie percepută de fani ca o bârfitoare. Poate să se stropșească în voie împotriva “sistemului sorosist”, de pe marginea șanțului: admiratorii n-o să vadă decât marea sa distincție și clasă.
Cu floarea la rever, până și javrele devin bișoni drăgălași, care mărșăluiesc prin parc, recunoscători pentru șuturile primite.
Dacă ați observat, doamna Alexandrescu se folosește de un color-code, când își pune gingășia în pieptu-i de aramă.
Floarea e roșie? Vai și-amar de adversari, doamna e pusă pe luptă! E semn că se lasă cu sânge în emisiune (bălți de sânge, “până la copitele cailor”), cu “șo pe ei, pe mama lor”, maxilare zdrobite și cu “vă arăt eu vouă, nemernicilor!”.
E albă floarea? Doamna e în mod “porumbiță nevinovată”: n-am făcut eu asta, eu am fost întotdeauna sinceră, nu eu am trădat, ci eu am fost cea trădată, mi-au amenințat copiii, nu mi-e rușine de ce-am făcut, eu am zis să treacă de la mine, ce să faci, ăștia-s oamenii.
Floare neagră? ‘Ai de capu’ nostru! Doamna Alexandrescu își îngroapă vreun dușman. Cânta prohodul cuiva în emisiune. Biata doamnă Raisa, cu toată experiența ei de super-spioană la KGB, Stasi și Mossad, și-a luat-o pentru că n-a văzut că floarea-i neagră-neagră cu sclipici.
Tot prin floare neagră ne zice doamna Alexandrescu că se lasă cu vreun doliu: fie după banii pierduți pe vreo amendă de la CNA, ori pentru vreo listă electorală pe care n-a încăput; doliu că s-a suspendat emisia sau după vreo iluzie deșartă provocată de PSD-iști ingrați.
E firesc să ne întrebăm de unde i-a venit doamnei Alexandrescu ideea florilor în piept. Ori cine a inspirat-o?
Pentru a avea un răspuns, trebuie să deschidem manualul de kremlinologie și să interogăm breasla meșteșugarilor de care aparține doamna Alexandrescu: cea a propagandiștilor de profesie.
Stilul vestimentar de propagandist sovietic e bine definit, are regulile sale stricte, la fel cum meseriile de bancher sau vânzător de automobile cer ținute adecvate.
Sunt obligatorii, prin fișa postului (pentru personalul feminin): rochii peste genunchi (nu cumva să vă arătați lungimea picioarelor, ca madam Macron!) din material lucitor de preferință, cu imprimeuri florale tip perdea, ca pe vremea regretatelor noastre bunici. Ori: pantalon croială masculină, fără sexitudine.
Un stil purtat cu strălucire de colegele doamnei Alexandrescu – Margarita Simonian și Olga Skabeeva de la Rossiya 1, Ria Novosti sau Russia Today.
Doamna Alexandrescu, o profesionistă desăvârșită, respectă cu strictețe exigențele vestimentare ale jobului. Cu un plus prin florile din poliester sau vâscoză, agățate pe straiele sale de producție globalistă Zara, Orsay sau Next.
Însă nu e singura: și Diana Iovanovici-Șoșoacă știe să-și agațe o floare de cârpă în piept când merge la vreo sindrofie la Ambasada Rusiei (acolo nu poartă iia românească, ci doar în Parlamentul European).
Mărturisesc că nu m-am străduit să găsesc originea exactă a florilor textile care-i sunt atât de dragi doamnei Alexandrescu, însă am identificat cu precizie sursa inspirației:
Doamna Anca Alexandrescu și-a luat-o drept model pe Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt al Ministerului rus de Externe, pe care o copiază masiv. Spune-mi cine te inspiră, ca să-ți spun cine ești!
Ș-aide una…
… ș-aide două…
… ș-aide trei să-i dăm bătăi!
Zaharova e cea care zicea că “ocupația românească din 1918-1940 a fost cea care a adus în Basarabia sărăcie, ruină, depopulare şi atacuri în masă”. Că Moscova „i-a iertat României aproape toată datoria sa pentru distrugerile provocate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”.
Multe alte puncte comune au cele două doamne purtătoare de flori în piept. Aproape aceeași vârstă (53 / 49 de ani), aceeași meserie-paravan. Ambele abuzează de limbajul de cișmea și au aceleași ambiții, nu însă și aceeași șansă: biata doamnă Alexandrescu n-a avut norocul să se nască în Rusia. Altfel, ar fi ajuns și ea ambasador extraordinar și plenipotențiar al țării sale ori în topul BBC al celor 100 femei cele mai influente ale planetei.
Doamna Alexandrescu are ghinionul să trăiască în UE, unde cerințele profesionale sunt stricte, unde petele pe CV te compromit pe viață, unde nu însemni nimic dacă “lucrezi” la o televiziune-pubelă.
Însă nu e totul pierdut, mai e speranță. Poate vine Rusia la noi, în vreun fel sau altul, după marea resetare, marea trezire în conștiință a nației. Adică marea ștergere cu buretele a cratițelor murdare.
E deja realitatea instalată în America, unde mârlănimea politică a fost resetată în corp diplomatic, conspiraționiștii cei mai scrântiți au devenit miniștri, iar politicianul cel mai vulgar a devenit președinte.
Să fie resetată și ea, să nu i se mai zică atâta că e țață, ori că nu e jurnalistă, ci youtubeuză de televiziune.
Speră și se roagă, doamna Alexandrescu, chiar dacă i-a fost eliminat georgescul inimii ei, căci speranța moare ultima.
Și, apropo: pentru “speranță” urmăriți floarea mov! Ați văzut-o deja agățată pe vreun sacou, în serile când spera să-i meargă live-ul la emisiune sau să și-o ia Coldea în bot.
Pentru visele renăscute despre o nouă viață cu Georgescu la cârma țării, urmăriți floarea roz!
Iar dacă floarea serii este verde-semafor, înseamnă că doamna Alexandrescu își dă sieși cale liberă spre postul de zaharovă a României.
Foarte interesant, insa nu sunt sigur ca inteleg de ce sa-ti arati intentia afisind o anumita culoare. Se presupune ca parsivele astea isi ascund adevarata intentie. Nu iti anunti inamicul ce vrei sa faci.
Pe orbită… Subiect a-ntâia pentru țoapa ex-sluga lu’ dracneea…
Sincer? Nu le-aș zice flori sau trandafiri. Sunt, doar, niște verze de pânză, mov, roz sau verde-semafor.
Cât despre speranța noastră? Cu politicienii aceștia distruși, speranța ne-a fost furată. Ne-au furat-o ei, neolegionarii și uneletele lor, dar mai ales generalii național-ceaușiști, ăia scoși la pensie la 45 de ani.
Dormi liniștit române! Securitatea a vegheat, veghează și va veghea permanent pentru tine.
Ohohohohoho!
Flori pe piept ți se pun in mai multe situații…
Excepțional material! O ziaristă cum rar întâlnești, cu simțul măsurii, bogată cultură generală, deontologie cât cuprinde, o excelentă limbă română, logică, putere de sinteză și, mai ales, un excelent umor de calitate!
Bravo, fata moșului! După ce că ești deșteaptă, mai ești și frumoasă! Și pe dinafară, și pe dinăuntru!
Felicitari pentru investigatie. Am observat acele flori de neam prost pe care le poarta apuca aia de Alexandrescu, insa nu m-as fi gandit ca este un semn de recunoastere. Cum o imagine face cat o mie de cuvinte, consider ca lucrurile sunt foarte clare de unde isi primeste ordinele mahalagioaia de la iRealitatea. Pacat ca atatia oameni se lasa prostiti in fiecare seara si culmea, din toata porcaria asta tot PSDNL iese bine. O sa ne spuna, vreti pe Dilimache, sa va dea rusilor? Pai nu-i mai bine cu noi? Ce vaicareala ca Nordis, ce daca curvasarie, ce daca borfet la banul public, posturi pe cumetrie de 20.000 euro pe luna. Singurul partid care mai are cat de cat o jena este USR, care in singura lui sedere la Guvern, a incercat in 9 luni sa faca ceva, insa a fost calcat de Iohannis, care si-a dat seama de pericolul pe care l-ar reprezenta „altceva” pentru Romania. POTAURSOS este tot un vehicul al PSD, multi sunt fosti PSD-isti, asa ca oamenii nemultumiti au fost pescuiti tot de ai lor. Simion este om al sistemului, asa cum este si Dilimache, Soshoaica si multi altii.
Asta, Alexandreasca, si cu Firea – doua acrituri, doua gogonele alterate care emana o rautate atat de vizibila ca nu-ti trebuie nu stiu ce studii psihologice ca sa le citesti! Pot sa se inconjoare de toate icoanele si crucile din lume, pot sa umble cu coroana mortuara in piept, tot niste lepre ipocrite sunt, iar Dumnezeu le va da dupa cat merita, nu dupa cat doneaza bani murdari pe la popi!