Niște gardieni ai Constituției s-au șters cu ea la fund. Ce stat de drept, ce egalitate în fața legii pensionării cu pensie de stat? Hârtie igienică. Amănunte, detalii…
Cum să se pensioneze bieții la 65 de ani, ca tot omul de rând?
Cum să li se calculeze pensia ca nouă, ceilalți, plebea?
Cum să-și plătească singuri pensia, să aibă singuri grijă de pensia lor, să pună bani deoparte pentru ea, cum facem noi toți?
De ce să nu plătească fraierii care nu au puterea lor pentru ei – constituțional, evident?
Întrebări seci, care au un singur răspuns: de aia!
Dublu conflict de interese, ca să zic așa.
Pe de o parte, jurații ăștia sunt chemați să decidă pentru ceva care-i afectează direct și nasol. Nu vor aproba niciodată așa ceva. Mereu va fi culoarea fontului, dimensiunea fontului, procedura de scriere folosită, calitatea exprimării… Ceva va fi mereu motivul să nu se întâmple aducerea castei la nivelul plebeilor.
Pe de altă parte, cei care i-au umplut de beneficii și privilegii nu vor fi lăsați în urmă. Mereu mai apare o chichiță constituțională care să mai prescrie niște fapte, să mai salveze niște politicieni de marcă de a da banii înapoi, de a mai sta la „mititica” să învețe să se căiască.
Și atunci, cum să nu numească politicienii exact pe cine trebuie acolo? Nimic nu trebuie lăsat la voia plebei. Nimeni nu trebuie uitat.
Astfel de sisteme nu sfârșesc bine niciodată. Duc spre fundături costisitoare, duc spre revoluții păguboase.
Casta comunistă, din păcate, a rămas la butoane. Cu metehnele ei, cu „valorile” ei, cu „naționalismul” ei, cu populismul ei, cu „suveranismul” ei, cu progeniturile atent selectate și aduse în față pe post de „valori” naționale. Pardon, am vrut să spun vătafi…
De ce ni se întâmplă tocmai nouă năpasta asta? De aia!
Înfiorător dar adevărat.