Cum face George Simion jocurile Serbiei și ale Rusiei în problema românilor din Valea Timocului

În cadrul lucrărilor celei de-a XXI-a ediții a așa-zisei Universități de Vară de la Izvoru Mureșului, liderul extremist George Simion îi asigura pe participanți că „prezența AUR, atât în forurile naționale, cât și internaționale, va da naștere unui curent pozitiv pentru susținerea drepturilor românilor de pretutindeni”.

La (foarte) scurt timp de la aceste declarații, în ziua de 26 august 2024, îl găsim pe George Simion, liderul partidului extremist AUR, la o întâlnire organizată de Guvernul sârb, cu participarea prim-ministrului Milos Vučevici și a unei delegații de români/vlahi din Timocul Sârbesc și Vojvodina.

Delegația de vlahi a fost formată din personaje cunoscute comunității românilor din Valea Timocului și Vojvodina, lideri destul de controversați ca Predrag Balașevici, președintele Partidului Neamului Românesc, Zavișa Jurj, președintele Asociației pentru cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”, Daniel Magdu, președintele Consiliului Executiv al Consiliului Național al Minorității Naționale Române și președintele Comunității Românilor din Serbia (CRS), și Stevan Mihajlov, vicepreședintele Consiliului Național al Minorității Naționale Române și vicepreședinte CRS.

În stilul cunoscut, Simion a postat pe contul de Facebook un filmuleț în care se prezintă ca un fel de „Mesia politic”, care face un desant în capitala Serbiei, ca să-i salveze – nu-i așa? – de la prigoană pe vlahii din Timoc.

Liderul extremist român a mai avut o întâlnire cu Milos Vučevići, în primăvara acestui an, când a primit de la prim-ministrul sârb o carte despre Kosovo și Metohjia, o străvezie trimitere la chestiunea Provinciei Autonome Kosovo și Metohjia, teritoriu disputat de Republica Serbia și Kosovo, stat a cărui independență nu a fost încă recunoscută de România.

Știrea despre întâlnirea din august, de la Belgrad, dintre Simion, delegația de românilor/vlahilor și prim-ministrul Serbiei a fost promovată rapid de site-urile din rețeaua de propagandă și intoxicare informativă controlată de AUR. Liderul extremist a fost prezentat ca un mediator al problemelor care există între autoritățile statului sârb și minoritatea românească din Serbia.

Totuși, în mod bizar, despre întâlnirea din 26 august 2024 cu prim-ministrul sârb, întâlnire pe care George Simion s-a scremut s-o prezinte ca fiind determinantă pentru dinamica relațiilor dintre Guvernul Serbiei și comunitățile românești din Serbia, nu găsim absolut nimic pe sursele oficiale sârbești (cel puțin, nu până la ora redactării acestui articol). Site-ul Guvernului Serbiei nu comunică nimic despre întâlnire, în agenda oficială a prim-ministrului – prezentată publicului pe site-ul respectiv – nu se amintește întâlnirea, iar Milos Vučevici, pe care Simion insistă să-l prezinte ca pe un mare și bun prieten al lui, nu oferă absolut nicio informație despre întâlnire, nici pe contul oficial de Facebook, nici în rețeaua X (ex-Twitter).

De unde se poate deduce că vizita lui Simion în Serbia are un caracter mai puțin oficial decât spera liderul naționalist, fiind – așa cum vom demonstra – mai degrabă o capcană în care indolentul și superficialul lider al AUR fie a căzut ca prostul, fie în mod asumat s-a lăsat „capturat”.

Ce câștigă Serbia din băgarea în seamă a lui Georgică cel de AUR pe chestiuni geostrategice?

Guvernul Serbiei – nu e prea clar dacă după mintea prim-ministrului Milos Vučevici și a președintelui Aleksandar Vučici (alt prieten al Rusiei) sau „copy/paste” după vreo strategie elaborată de experții de la Moscova – oferă foarte puține lui Simion și obține foarte multe pentru interesele Serbiei în zonele locuite de minoritatea românească.

Primul efect al vizitei va fi acela că AUR va încetini, dacă nu chiar va stopa acțiunile naționaliste pe care le realizează în comunitatea vlahilor din Valea Timocului, acolo unde a reușit să cointereseze (să cumpere?) câțiva controversați lideri vlahi, prin implicarea pe teren a sindicalistului naționalist Ringo Dămureanu și cu ajutorul manevrelor mai mult sau mai puțin oculte ale lui Eugen Popescu (băgat până peste gât, de ani și ani, în chestiuni cel puțin controversate ale relației statului român cu diferite comunități românești istorice din vecinătatea României).

Acceptând Guvernul Serbiei ca partener de dialog, George Simion se vede obligat să stopeze ofensiva naționalistă pe care a încercat s-o instrumenteze în Timocul sârbesc (inclusiv dorința de a înființa acolo o filială a AUR). Acțiunile AUR vor fi stopate și, astfel, autoritățile sârbești vor scăpa de problemele apărute ca urmare a prezenței deranjante a agitatorilor AUR în Timoc.

Foarte interesantă această radicală schimbare de poziție a Guvernului Serbiei față de reprezentanții AUR, mai ales dacă ne gândim că, în 2021, deputatului Ringo Dămureanu (AUR) „i s-a interzis accesul în Republica Sârbă în timp ce se îndrepta spre Valea Moraviei pentru a sărbători Ziua Românilor de Pretutindeni, alături de comunitatea istorică românească din regiunea Timoc”. Revista „Capital” relata, la acel moment, că „Ringo Dămureanu, demnitar al statului român, a fost umilit, percheziționat și anchetat la punctele de frontieră Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier 2, sub pretextul că trebuie să îndeplinească formalități vamale pentru câteva cărți pe care le avea în portbagajul mașinii”. Pretextul folosit de grănicerii sârbi pentru interzicerea accesului deputatului AUR în Serbia a fost prezența asupra acestuia a unor exemplare dintr-un Atlas Lingvistic al cărui scop era, conform declarațiilor lui Dămureanu, „să desființeze total falsa «limbă vlăhășească» pe care încearcă s-o scornească autoritățile sârbești”.

După trei ani de la incident, șeful lui Dămureanu și liderul AUR, extremistul George Simion, se încolonează cu liderii „vlahi” din comunitatea românească a Timocului Sârbesc și se prezintă la prim-ministrul Serbiei…

Al doilea efect al băgării în seamă a lui Simion de la AUR într-o ciorbă care-i depășește infinit modestele-i capacități intelectuale va fi acela al neutralizării grupului de parlamentari AUR din Parlamentul European pe chestiunea minorității vlahe și românești din Serbia.

Insistând pe ideea că prim-ministrul al Serbiei îi este „mare prieten”, George Simion ucide din fașă orice interpelare pe care europarlamentarii AUR ar putea s-o facă în Parlamentul European pe subiectul drepturilor și libertăților minorității românești din Serbia ori pe chestiuni legate de protecția mediului (având în vedere controversata investiție pe care o face compania chineză Zi Jin în zona orașului Bor, din Timoc, pentru exploatarea unor vaste zăcăminte de aur și cupru).

În 2021, liderul vlah din Timoc, Predrag Balașevici (președintele Partidului Neamului Românesc), a trimis o scrisoare deschisă autorităților de la București și Uniunii Europene, prin care avertiza despre „atitudinea agresivă a Belgradului faţă de minoritatea română din Valea Timocului” și atrăgea atenția asupra „catastrofei ecologice”din Bor şi din împrejurimi provocată de compania chineză „Zi Jin Mining Group”: “Cu această scrisoare depunem un protest vehement câtre instituțiile UE și ale României din cauza comportamentului statului Serbia față de minoritatea română în estul Serbiei. În același timp dorim să informăm cât mai mulți factori relevanți pentru care acest subiect are importanţă”, spunea Balaševici în urmă cu aproximativ trei ani și jumătate.

Europarlamentarul român Marian Jean Marinescu (PNL) s-a adresat Comisiei Europene pe acest subiect și a acționat inclusiv pentru stoparea exproprierilor ilegale care s-au făcut în zona Bor, în beneficiul companiei chineze.

Între timp, se pare că liderii români din Timoc, în frunte cu Balaševici, au venit la sentimente mult mai bune față de Guvernul Serbiei și au acceptat, la instistențele (ordinul?) lui Simion, să se întâlnească cu „prigonitorii” sârbi.

Un al treilea efect al întâlnirii cvasi-oficiale dintre Simion și prim-ministrul sârb ar fi „bifarea” de către Serbia a unui alt gest de curtoazie făcut Rusiei, prin promovarea agentului de influență al lui Putin în România ca „partener” de dialog în delicata chestiune a respectării drepturilor minorității românești din Serbia. Altfel spus, pe fondul indolenței și al lipsei de profesionalism a instituțiilor românești cu atribuții în domeniu, Rusia reușește, cu ajutorul Serbiei, să-și impună agentul ca „mediator” al relației dintre Guvernul Serbiei și comunitățile românești din Timoc și Vojvodina.

Al patrulea efect al ticăloșiei comise de extremistul George Simion prin vizita de „căciulire” la prim-ministrul Serbiei este acela că se oferă Serbiei posibilitatea să eludeze obligațiile care-i revin conform Protocolului celei de-a doua sesiuni a Comisiei Mixte Interguvernamentale între România şi Republica Serbia privind minorităţile naţionale, semnat la 1 martie 2012, la Bruxelles, de către Reprezentanţii Permanenţi ai României şi Serbiei la UE, document obligatoriu pentru Serbia în parcurgerea procesului de aderare la Uniunea Europeană.

Această eludare este realizată de Guvernul sârb prin substituirea partenerului real (statul român) cu persoana liderului extremist al AUR, deși acesta nu are absolut nicio calitate oficială să negocieze, cu putere de lege între părți, vreun drept al românilor din Serbia.

Conform protocolului amintit, „Republica Serbia, în procesul de aderare la UE, se angajează să respecte şi să aplice criteriile politice de la Copenhaga, inclusiv în ce priveşte protecţia minorităţilor aparţinând minorităţilor naţionale, în conformitate cu instrumentele internaţionale regionale şi bilaterale relevante pe care le-a ratificat. Părţile au fost de acord să includă recomandări destinate ameliorării situaţiei minorităţii române de pe tot teritoriul Serbiei, inclusiv recomandări direcţionate, în mod clar, pentru îmbunătăţirea situaţiei persoanelor aparţinând minorităţii române din Timoc (Serbia de Est), cum ar fi necesitatea asigurării posibilităţii de utilizare a limbii române în mod curent în Timoc sau îndreptarea deficienţelor înregistrate în ceea ce priveşte accesul la mijloacele de informare mass-media în limba română în Timoc (Serbia de Est), angajarea în administraţie, problematica proprietăţilor comunităţii române.

O prevedere importantă a Protocolului Comisiei se referă la recomandarea către partea sârbă de a lua măsuri pentru a asigura accesul persoanelor aparţinând minorităţii române din Serbia de Est (Timoc) la serviciul religios în limba maternă. Acest drept este menţionat în Protocol prin raportare directă şi explicită la standardele europene privind drepturile omului, care prevalează asupra cadrului legislativ intern. La fel de important, Protocolul conţine referiri exprese la interzicerea demersurilor de afectare a identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, subliniind importanţa auto-identificării libere, fără nicio interferenţă, şi precizând în mod expres că autorităţile sârbe au obligaţia de a aplica recomandările formulate de Comisia Mixtă, precum şi prevederile Acordului din 2002, asupra întregului teritoriu al Republicii Serbia, aşadar inclusiv în Timoc”.

Nu în ultimul rând, un alt efect al pseudo-desantului comis de Simion la Guvernul Serbiei este acela că se spală imaginea unor controversați lideri ai minorității românești din Serbia, precum Predrag Balașevici (președintele Partidului Neamului Românesc), Zavișa Jurj (președintele Asociației pentru cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”) sau Daniel Magdu (președintele Consiliului Executiv al Consiliului Național al Minorității Naționale Române din Serbia și președintele Comunității Românilor din Serbia – CRS).

Controversata imagine pe care o au unii lideri ai minorității românești din Serbia

Platforma media „Românii Independenți din Serbia”, în articolul „Analiza problemei valahe în Serbia și rolul lui Eugen Popescu”, avertiza încă din 2017 că ceva e putred în comunitatea românilor din Timocul Sârbesc. Cităm:

„Politica perfidă de deznaționalizare şi asimilare a românilor din Serbia este stimulată de guvernele anti-româneşti de la Belgrad, iar actuala clasă politică sârbă continuă să aplice față de organizațiile cu caracter românesc o politică perfidă de deznaționalizare. Statul sârb, prin marionetele sale, separă minoritatea valahă de elementul românesc. Din păcate, toate aceste demersuri valahe sunt puternic sprijinite şi susținute de Eugen Popescu, un personaj controversat, prin care Bucureştiul dirijează distribuirea mijloacelor financiare, schimbă fondul şi contextul, prezentând o realitate umbrită.

Coincidență sau nu, odată cu ascensiunea lui Popescu în anul 2002, în Serbia apar curente anti-româneşti şi organizații de orientare „valahă” în Timoc, astfel că se înființează ARIADNAE FILUM la Bor, preşedinte fiind Slavoljub Gațovici, iar actualmente Zavişa Jurj. Tot în acest răstimp, Predrag Balaşevici, Dragomir Draghici, Duşan Prvulovici şi alții părăsesc tabăra românească, încurajați şi sprijiniți – finanțați şi ghidați – de Eugen Popescu, drept urmare au înființat PARTIA DEMOCRATĂ A RUMÂNILOR DIN SÂRBIE – Bor, în traducere directă din limba sârbă, ne asumăm deplina responsabilitate să traducem corect PARTIDUL DEMOCRAT AL VALAHILOR (la ora actuală se numeşte VLAŠKA NARODNA STRANKA, în traducere originală din limba sârbă: PARTIDUL NEAMULUI VALAH, doar că, la sugestia lui Eugen Popescu este promovat în  România sub denumirea „PARTIDUL NEAMULUI ROMÂNESC”, condus de valahul Predrag Balaşevici), formațiune politică care propagă recunoaşterea minorității valahe, care a dus la crearea unei noi minorități artificiale desprinsă din cadrul poporului român”. (articolul integral AICI)

Despre Daniel Magdu, aflăm într-un articol publicat în ZIUA DE VEST (februarie 2021) că a provocat reacția publică a 12 membri importanți ai Consiliului Național al Minorității Naționale Române din Serbia, ca urmare a unor „jocuri de culise” care ar fi viciat procesul electoral intern prin care a Magdu a evitat, cu greu, demiterea din funcția de președinte al Consiliului. Cităm:

„În vara anului 2020, din cauza neimplicării conducerii Consiliului Național Român, românii își pierd clădirea „Luceafărul” din Vârșeț, un simbol românesc pentru românii din Serbia, care a fost în pripă vândută la licitație. Apoi, la finele anului 2020, prin acțiunile nefaste ale aceluiași Consiliu Național, însăși identitatea națională și drepturile omului au devenit o categorie negustorească.

Votul membrilor Consiliului Național Român, odată exprimat public, a fost rectificat pentru a se obține o majoritate care nu e a celor care în scris au cerut și au votat demiterea președintelui Consiliului, ci este a președintelui, Daniel Magdu, care cu orice preț ține să râmână în funcția de președinte al Consiliului Național Român. Asta înseamnă că dreptul românilor, membri ai Consiliului Național Român, de a vota liber, este subordonat altor interese care nu au nimic comun cu interesele românilor. Dreptul majorității de a hotărî prin vot liber, conform Constituției, destinul comunității românești este pur și simplu anihilat.

În data de 30 decembrie 2020 a fost făcut public Procesul verbal al ședinței electronice a CNMNRS din data de 29 decembrie 2020. În urma lecturării acestuia deducem anumite inadvertențe  printre care o crasă înșelăciune. Anume, prin inversarea rezultatului votului dat inițial și prin „forțarea falsificării” procesului de votare, cu scopul de a se obține un rezultat favorabil rămânerii în funcție a actualului președinte, Daniel Magdu, am devenit martorii unei odioase malversații și fără de voința noastră (dacă nu reacționăm) complici în actul de rea intenție, soldat cu formarea unei alte majorități care a dus la rămânerea în funcția de președinte al CNMNRS a lui Daniel Magdu.

Se știe că 12 membri, majoritari ai CNMNRS (Daniel Petrovici, Anișoara Țăran, Marcel Drăgan, Nicu Ciobanu, Roman Bugar, Alexandra Rancovici, Dragan Demić, Jasminka Ivanković, Magda Ion, Dr. Ion Omoran, Anca Marin, Tihan Matasarević), de bună voie și nesiliți de nimeni, au cerut în scris și au semnat cu toții cererea pentru revocarea președintelui CNMNRS și pentru alegerea în funcția de președinte a domnului Ion Magda în ședința electronică din 29 decembrie 2020 (e discutabilă și legalitatea organizării unei ședințe electronice în condițiile în care nu mai există stare de urgență)”.

Despre Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia, condus de Daniel Magdu, este cunoscut și faptul că manifestă o atitudine de neutralitate binevoitoare față de autoritățile sârbe și, totodată, că ar exista contacte solide de comunicare și colaborare cu Partidul Progresist Sârb al Președintelui Aleksandar Vučici și al prim-ministrului Milos Vučevici.

Crizele interne și jocurile dubioase au afectat și principala formațiune politică a românilor din Timocul Sârbesc – astăzi sub denumirea de Vlaška Narodna Stranka / Partia Neamului Rumânesc, sub conducerea lui Predrag Balașevici. La origini, a existat un partid ceva mai puternic și mai numeros al minorității românești din Timocul Sârbesc, anume Vlaške Demokratske Stranke Srbije / Partia Democrată a Rumânilor din Serbia.

Într-un articol publicat de „Obectiv mehedințean”, cu titlul „SCINDARE: Singurul partid românesc din Serbia, sfâşiat de lupte interne şi acuzaţii de trãdare a intereselor naţionale” (iulie 2013), se aduc acuze grave în legătură cu „jocurile oculte”în care ar fi fost implicat Predrag Balașevici.

Cităm:

„Singurul partid politic românesc din Serbia, activ în zona Vãii Timocului, se scindează, dupã mai mulţi ani în care românii de aici şi-au pus speranţele în el. La vârful Partidei Democrate a Rumânilor din Serbia (VDSS – în limba sârbă) izbucneşte un scandal de amploare, în care colaboratorii lui Predrag Balaşevici vorbesc despre unele abuzuri comise de acesta. Partidul se prăbuşeşte în popularitate de circa doi ani, timp în care a fost măcinat de orgolii şi de un nedrept proces de autodistrugere. Disensiunile s-au amplificat după ce, în anul 2012, PDRS a pierdut ruşinos alegerile locale şi parlamentare din Serbia şi, contrar aşteptãrilor, nu a reuşit sã impunã decât un număr de 12 consilieri locali şi nu a reuşit să obţină niciun post de deputat în Parlamentul Serbiei. La aceste alegeri, liderul PDRS s-a lăsat atras într-o capcană, făcând o bizarã alianţã cu un partid slab şi cvasinecunoscut în localitãţile din Valea Timocului – Mişcarea Muncitorilor şi Ţăranilor.

Alungat din partid, prin jocuri politice parcă împrumutate din viaţa poltică românească (vot exercitat de delegaţi nelegitimi, presiuni şi proceduri nestatutare), fostul vicepreşedinte al PDRS, Dragan Demici, spune că excluderea sa este o consecinţã directă a reproşurilor aduse, reproşuri legate de greşelile de neiertat pe care le-a fãcut (Predrag Balaşevici – n. red.) în anul electoral 2012 şi care au condus la înregistrarea unor rezultate catastrofale. Demici a explicat în conferinţa de presă faptul cã semnele clare ale trădării intereselor naţionale ale minoritãţii româneşti din Timoc au fost comportamentul dictatorial şi alianţele neinspirate cu partide sârbeşti de sorginte securistă.

«Motivele suspiciunii mele faţă de preşedintele PDRS, Predrag Balaşevici, s-au clarificat odată cu intrarea în coaliţia  preelectoralã cu Mişcarea Muncitorilor şi Ţăranilor (MMT), în fruntea căreia stătea Zoran Dragişici, profesor la Facultatea de Securitate din Belgrad. Asta în condiţiile în care PDRS avea şanse sã intre într-o coaliţie mult mai fericitã cu Partidul Liberal Democrat sau cu Partidul Progresist Sârb (SNS – acualul partid de guvernãmânt al preşedintelui Serbiei – Tomislav Nikolici)», spune Demici. De asemenea, preşedintele PDRS – Predrag Balaşevici mai este acuzat şi de o apropiere nefirească de ideologii Consiliului Naţional al Vlahilor, care doresc introducerea în şcoli a unui alfabet al unei limbi artificiale, denumită limba vlahă, dupã modelul limbii moldoveneşti din Republica Moldova.

Demici spune că Balaşevici ar fi refuzat să pledeze pentru introducerea în şcoli a limbii române literare, dorind introducerea unui hibrid căruia îi spune «limba română în grai», adică un amestec de cuvinte româneşti şi sârbeşti ce stă la baza aşa-zisei limbi vlahe. Balaşevici a mai fost acuzat şi de o duplicitate agresivă, el comportându-se în România ca un român şi în Serbia ca un duşman al românilor.

«Balaşevici doreşte ca asimilarea românilor de către sârbi să se realizeze foarte subtil, printr-un fel de individualizare a vlahilor din Serbia de Rãsãrit, deosebiţi de naţiunea românã din România», mai spune fostul vicepreşedinte al PDRS, Dragan Demici.

Bojan Barbucici (preşedintele Inițiativa Românilor din Serbia): «De ani de zile, în Valea Timocului, este favorizat doar un grup de persoane din Partidul Democrat al Vlahilor din Serbia (traducerea fidelă a denumirii sârbe a PDRS – Vlaşka Demokratska Stranka Srbjie) şi din Asociaţia Ariadnae Filum care, în timp ce în România se prezintă ca apărători ai indentitãţii românilor, aici, în Serbia, sunt înscrişi oficial ca membri al minoritãţii naţionale vlahe, adicã ca o naţiune vlahă diferită de cea română».

Vlasta Babici (fost vicepreşedinte PDRS şi preşedinte al filialei Kucevo, exclus din partid): «Îmi cer scuze dacã am sã vorbesc mai greu în româneşte, pentru că noi aici am fost privaţi de dreptul de a învăţa româneşte. Vreau să vă spun că domnul preşedinte Balaşevici s-a comportat întotdeauna dictatorial, pentru el cei care au ridicat glasul şi i-au cerut explicaţii pentru ceea ce face, pentru cum s-au cheltuit banii partidului, au fost daţi afară. Trebuie sã terminăm odată cu acest gen de politică şi să facem un partid românesc adevãrat şi puternic în Serbia»”.

Acești așa-zis lideri ai minorității românești din Serbia sunt „spălați” acum de Guvernul sârb – până mai ieri, cel puțin în aparență, „marele dușman, prigonitor” al românilor din Timocul Sârbesc și Vojvodina – și transformați în „parteneri de dialog” cu aportul lui George Simion, agentul de influență al Rusiei în România.

Ce câștigă George Simion din plimbarea pentru servit cafea și apă minerală în cabinetul prim-ministrului sârb

Cine l-a învățat pe Simion să forțeze implicarea lui în chestiunile complicate privind apărarea drepturilor minorității românești din Serbia, vorba aia, nu l-a învățat rău…

… dar nici bine, completăm noi. Să ne explicăm.

Analiștii Guvernului sârb au ajuns foarte probabil la concluzia că prezența (posibilă, dar destul de puțin probabilă) a lui George Simion în turul 2 al alegerilor prezindețiale din România va fi una fără vreo șansă de victorie. Prin urmare, pentru Serbia nu există un pericol prea mare dacă aruncă o mână de vreascuri (cum este această recentă întâlnire cvasi-oficială) pe focul propagandei naționaliste a AUR. Evident, dacă șansele lui Simion erau serioase, Serbia nu ar fi acceptat să ajute un lider român naționalist extremist (fie el și unul controlat de „fratele mai mare” Rusia, cum e Simion), pentru că ar fi fost limpede că victoria acestuia ar fi adus noi probleme pentru Serbia în chestiunea respectării drepturilor minorității românești.

Pericolul fiind aproape inexistent, Guvernul sârb a considerat că este în interesul Serbiei să se joace un pic cu naționalistul de Simion.

Totuși, George Simion punctează la golaveraj.

În primul rând, liderul extremist a luat prin surprindere autoritățile statului român: Ministerul Afacerilor Externe al României (care minister, apropo, nu a fost notificat de Simion în legătură cu întâlnirea respectivă), Președinția (unde „Ficusul” doarme, atunci când nu e prin vacanțe de lux pe banii noștri) și inclusiv Ambasada României în Serbia. Altfel spus, autoritățile române cu atribuții în chestiunea drepturilor minorității românești din Serbia au fost lăsate în „ofsaid” de extremistul Simion.

În al doilea rând, George Simion primește un surogat al calității mult dorite de el – aceea de a fi mediator între România și statele vecine unde există minorități românești, pe tema drepturilor acestora. În contextul în care autoritățile din Ucraina și Republica Moldova au constatat că există suspiciuni grave de colaborare cu FSB-ul rusesc care planează asupra lui George Simion – urmare fiind faptul că Simion are interdicție de intrare în cele două state –, Guvernul Serbiei îi recunoaște liderului naționalist, deși cam cu o jumătate de gură și cam cvasi-oficial, calitatea de partener de dialog pe subiectul drepturilor minorității românești din Serbia.

Nu în ultimul rând, George Simion se poate lăuda în țară, în gargara naționalistă electorală pe care o deversează în lupta pentru funcția de Președinte al României, că este un apărător al minorităților românești din vecinătatea țării.

Faptul că Simion probabil execută o recomandare (ordin?) de la Moscova se subînțelege, nu detaliem prea mult. Rusia are interese importante în Serbia și, pe fondul prieteniei pe care o arată lui Putin liderii Serbiei – președintele Aleksandar Vučici și prim-ministrul Milos Vučevici –, Rusia încearcă să ajute Serbia „pacificând”, prin implicarea agentului său de influență George Simion, comunitățile minorității românești din Serbia.

Concluzie

Indolența funcționarilor din Ministerul Afacerilor Externe al României, responsabili de relația cu minoritățile românești din afara țării, lipsa de profesionalism a funcționarilor din Departamentul pentru Românii de Pretutindei (mai ales sub aspectul monitorizării eficiente a modului cum sunt folosite finanțările acordate organizațiilor minorităților românești din străinătate), incapacitatea liderilor politici de la București de a negocia eficient și pragmatic interesele României în țările unde există importante comunități românești – toate acestea și probabil multe alte cauze au oferit extremistului George Simion, ajutat de trădătorii din rândul liderilor minorității românești din Serbia, să se bage cu „cizma rusească” în chestiunea delicată și complexă a respectării drepturilor minorității românești din Serbia.

La Moscova, funcționarii responsabili pentru relația Rusiei cu Serbia rânjesc mulțumiți, Guvernul Serbiei răsuflă ușurat, iar George Simion bifează fericit de două ori: a executat cu succes misiunea primită și a mai oferit încă o gogoriță – aia cu „marele apărător al minorității românești de pretutindeni” – electoratului analfabet funcțional care se pregătește să-l voteze pentru funcția de președinte al României…

… care Românie este iarăși trădată!