„Cel mai mare și mai prestigios Consiliu care a fost vreodată reunit, în orice moment și în orice loc”. Aceasta este formula cu care Trump își prezintă noua fantasmă megalomanică ce va avea succes la fel ca înțelegerile cu rușii, din orice moment și în orice loc.
Omenirea nu duce lipsă de comitete și comisii. Este de notorietate faptul că atunci când vrei să blochezi rezolvarea unei probleme, înființezi o comisie.
Ce a lipsit până acum pentru pacea din Ucraina? Un consiliu? Nicidecum. I-a lipsit garantarea integrității teritoriale de către statele ce au dezarmat-o: Rusia, SUA și Marea Britanie. Dacă acestea își respectau angajamentul semnat pe 5 decembrie 1994 la Budepesta, Ucraina nu ar fi fost astăzi agresată și și-ar fi urmat parcursul pe care și-l dorea ca orice țară independentă.
Deși cu greu, SUA și Marea Britanie au început să acorde sprijin Ucrainei: nu atât de puțin încât să capituleze, dar nici suficient pentru a învinge. Între timp, și celelalte puteri europene au realizat faptul că-n Ucraina se joacă soarta Europei. Și s-au mobilizat, Coaliția de Voință fiind dovada acestui lucru.
Ce este acest nou Consiliu pe care și-l dorește Trump? O altă diversiune în favoarea Moscovei. Prima este tema Groenlanda, ce abate atenția statelor membre NATO de la Ucraina. Acolo trebuie să meargă armamentul european, nu în Ucraina, pentru că rușii pe acolo atacă Occidentul, nu prin Ucraina.
Acum, propune acest așa-zis Consiliu de Pace. Nici nu s-a constituit, că a și pornit gâlceava, fiindcă Israelul se opune prezenței Turciei. Așa se naște conflictualul consiliu de pace. Cine urmează să mai facă parte din el? Cine vrea Trump, însă cu o condiție: să pună pe masă cel puțin un miliard de dolari. Partea crupierului! Rubio va tăia biletele la intrare.
De ce să meargă în sprijinul Ucrainei câteva miliarde de dolari când ar putea merge în contul Consiliului lui Trump? Va schimba acest Consiliu poziționarea lui Trump în chestiunea Ucrainei? Nicidecum.
Această nouă emanație trumpistă are trei scopuri.
În primul rând, scoaterea din izolare a narcisistului, pe care nici medalia smulsă de la Machado nu l-a mulțumit, ajungând să repete ca un disc de vinil zgâriat: „Premiul Nobel! Premiul Nobel!”. Mai vrea o tichie de mărgăritar peste comica-i frizură. Acordul Mercosur este o lovitură uriașă pentru cel ce se credea stăpânul emisferei sale. Grea încercare pentru Trump Emisfericul va fi și amânarea votului pentru Acordul UE–SUA. De aceea, trebuia să iasă cu ceva care să-i adune lume în jur.
Al doilea scop este procurarea de către Trump a unei legitimități internaționale pentru viitoarele decizii nesăbuite. Iar emisfera lui singură nu-i poate da așa ceva. Are nevoie de un for al lui, unde să-i umilească pe europeni așa cum a făcut-o cu Zelenski în Biroul Oval. Tocmai a descoperit că lui i s-a repartizat emisfera cea mică, iar a vecinului este mereu mai mare. Și el o vrea.
Al treilea scop este expedierea în irelevanță a Coaliției de Voință. El trebuie să coordoneze sprijinirea Ucrainei, nu europenii de capul lor. Pentru că ăștia, cu Coaliția de Voință, îl vor învinge pe Putin, lucru inacceptabil. E nevoie de prevenirea acestei catastrofe prin crearea unui Consiliu pentru Neputință.
De fapt, acest Consiliu urmează a fi o capcană în care să fie atrași îndeosebi europenii. Dacă distrugerea NATO din interior e o faptă pentru care știe și Tump că nu poate rămâne bine în istorie, își creează o structură cu membri NATO și cu nemembri (a și spus în Strategie că NATO va avea și membri din alte părți ale lumii), în care el poate să taie și să spânzure. Cu această nouă structură, deschide calea spre o mare închidere. Deoarece Coaliția de Voință și NATO nu sunt ale lui, ele trebuie emasculate prin crearea acestei structuri „cum n-a mai fost altă”, în care se intră cu bani și se iese cu un șut în pupa când îl sună Kremlinul.
A vrut Nobel, s-a ales cu o medalie; nu poate supune NATO, inventează o structură care s-o facă irelevantă. Are nevoie de ceva în care să poată bloca ce vrea el și din care să scuipe ca la emisiunea ce l-a făcut celebru: „Fired!”. Simțind că e lăsat pe dinafară în bucata lui de emisferă pe care o alintă „America great”, simte mereu nevoia să dea pe cineva afară.
Grea încercare pentru președintele României! Să accepte sau să refuze invitația? După ce l-au fluierat mulți pentru că nu ar valora nimic în fața lui Trump, acum a primit de la acesta o invitație de n-o poate duce. În locul domniei sale, eu aș recurge la metoda englezească, a urcatului în tren după punerea acestuia în mișcare. Și nu văd de ce calculatul Nicușor Dan s-ar grăbi să prindă loc la geam. În parteneriatul strategic cu SUA nu există această obligație, de a da curs întreprinderii private a vremelnicului locatar al Casei Albe. Trebuie văzut exact care este mersul trenului și dacă e pus în mișcare de combustibilul rusesc.
O dilemă similară vor avea și parlamentarii români. Cei de la AUR își întorc privirea de la Ierusalimul lor de vară de la Moscova spre cel de iarnă de la Mar-a-Lago, unde vor să meargă spre a lua lumină și apoi să treacă prin Parlament o lege pentru „Anul SUA”. Asta, în condițiile în care Trump încalcă toată legislația internațională (despre care a spus că nu are nevoie, căci este suficientă propria moralitate), îl sprijină pe criminalul de la Kremlin în agresiunea împotriva Ucrainei, revendică Groenlanda avariind grav NATO și consideră UE, la fel ca Putin, drept cauză a decadenței Europei.
Poate fi celebrată America lui Trump? Parteneriatul strategic ar fi motivul pentru un vot favorabil; Trump și AUR sunt două motive pentru un vot negativ.
Cred că europenii ar trebui să-i spună lui Trump că deja au o structură în care-și coordonează eforturile pentru Ucraina și să-l invite să-și concentreze eforturile în aceasta. Fără niciun ban. Iar banii ceruți de Trump să-i investească în sprijinirea Ucrainei. Și, eventual, să-i dea lui Trump trofeul „A Treia Emisferă a Păcii”, căci cele două sunt ocupate cu războaiele provocate de oameni ca el, pe care omenirea i-a mai văzut și-n alte locuri, și-n alte vremuri.
