Organismul are nevoie constantă de proteine pentru a le înlocui pe cele care s-au degradat. Informația pentru sinteza acestor proteine este stocată în ADN. Ribozomii, care sunt fabricile de proteine ale celulei, nu pot citi în mod direct mesajul existent în ADN, motiv pentru care informația genetică din ADN este copiată într-un ARN mesager, printr-un proces numit transcripție.
Ribozomii sunt formați din două subunități care se atașeaza de ARN-ul mesager și îl prind la mijloc ca într-un sandwich. Atașarea nu este întâmplătoare, ci se petrece acolo unde întâlnesc o secvență AUG, numită și codonul START.
Dupa atașare, ribozomii se plimbă pe ARN-ul mesager, citesc informația și sintetizează proteina aminoacid cu aminoacid.
În momentul în care ribozomii întâlnesc codonul STOP, sinteza de proteină încetează, iar cele două subunități ribozomale se desprind de ARN-ul mesager.
ARN-ul mesager este distrus imediat după ce și-a îndeplinit rolul de matriță pentru sinteza proteinei. ARN-ul mesager este doar „scrisoarea” trimisă de către ADN ribozomilor, o “scrisoare” temporară, care este distrusă imediat ce a fost citită.
Frica față de ARN-ul mesager este nejustificată. ARN-ul mesager nu este ceva malefic, nu este ceva inventat de cercetători în ultimile luni. Este un component natural cu o vechime de cateva miliarde de ani, fără de care viața nu ar fi posibilă.
Ca o paranteză, pentru o vreme ribozomii au fost numiți “particulele lui Palade”, în cinstea cercetătorului care le-a descoperit, Emil Palade, un cercetător american de origine română (născut la Iași). Pentru această descoperire, Emil Palade a primit Premiul Nobel în anul 1974.
Doina Atanasiu, PhD, University of Pennsylvania
Costel Atanasiu, PhD, Wistar Institute
Multumim pentru precizare, ar fi fost bine sa explicati si cum reuseste vaccinul anti-covid19 sa intervina…
Voi spune asta intr-un alt articol.
Explicatiile prezentate in material au o oarecare logica, dar sunt partiale, incomplete, nefiind practic suficiente pentru a transmite increderea dorita. Apar o serie de intrebari suplimentare, cum ar fi:
Cine si cum, prin ce metoda, distruge mRNA? Daca mRNA nu participa la reactii si in consecinta nu se modifica in timpul „citirii”, de ce este necesar sa fie distrus? Nu ar fi mai util sa poata fi izolat si refolosit la o potentiala citire ulterioara? Cum de nu interactioneaza acest mRNA cu alte componente, avand in vedere ca in literatura de specialitate se afirma ca este de tip complementar? De ce nu se utilizeaza un alt tip de RNA, cum ar fi de exemplu cel de transport sau de transfer?
Facand abstractie de rezultatele analizelor statistice, cine si pe ce baza poate garanta ca detine cunoasterea absoluta, sau adevarul absolut?
Mentionez ca personal nu sunt contra vaccinului, cunostintele mele in domeniul medical sunt minime, aproape inexistente, dar in haosul creat in slecial de bâlbele autoritatilor dar si de mass media la nivel international in actualul context pandemic, este necesara o altfel de abordare, care sa furnizeze beneficiarilor o incredere bazata pe cat mai multe explicatii logice, simple, usor de inteles, si nu prin exprimarea verbala, orbeasca a unor asa numite certitudini preluate fara a fi intelese, de catre unele persoane chiar din domeniul medical, care prin propria exprimare (verbala, mimica, gestica) denota ca nu pot prezenta suficiente argumente justificative, oricare ar fi acestea, de tip pro sau contra, inducand un subtil sentiment de disperare sau spaima profunda.
Pe de alta parte se face o grava confuzie de termeni, eficiență si eficacitate. Cine ar fi interesat si de ce ar analiza eficiența, in masura in care viata este nepretuita? Ce incredere pot furniza persoanele care doresc sa transmita un anumit mesaj, dar nu cunosc semnificatia termenilor pe cere îi utilizează?
Ar fi util de preluat exemplul distinsului domn doctor / medic din Olanda.