În prima mea intervenție în grupul de lucru de la Cotroceni am spus că suntem acolo pentru a ne asigura că se vor face reforme, nu doar că se vor crește taxe. Și că dacă, la finalul acestui exercițiu și al unei posibile viitoare guvernări, nu se va schimba nimic în statul român și doar vor crește taxele, atunci va fi un eșec colosal, iar valul suveranist ne va mătura pe toți.
După trei săptămâni de negocieri, am devenit mult mai sceptic decât în prima zi că există voința politică pentru schimbare. De fapt, cei care au dus bugetul în gard ar fi făcut deja un guvern și ar fi mărit deja taxele dacă nu eram noi la masă. Am asistat la ode ale taxării: e un lucru bun în sine să creștem taxele, suntem OK cu cheltuielile, problema e că avem taxele prea mici. De unde nervii pe noi și mai ales pe mine că am zis că discutăm despre taxe după ce vom fi parafat în scris toate detaliile legate de redus cheltuieli, reforme administrative și umblat la investiții nenecesare.
În paranteză fie spus, era o miză pentru unii să fiu scos de la masă – de unde „stenograme” fictive date la presă și întrebări insistente – „Ce caut acolo?”. Explicația e simplă: cu mine în cameră nu funcționează bullshit-ul cu PNRR.
Acest deranjament mental se manifestă cam așa: spunem un rahat pansat care ne trece prin cap și-l declarăm ca fiind din PNRR, moment în care ceilalți de la masă zic: da, domn’e, e din PNRR, trebuie făcut! Se vântură fără rușine, chiar și cu mine de față, chestii care se presupun a fi în PNRR, deși nu sunt. Evident că le stric jucăria, demonstrez că nu sunt în PNRR sau că nu sunt cum vor ei și asta îi scoate din minți.
Sindromul „e în PNRR” s-a manifestat cel mai pregnant cu „reforma fiscală”. „Reforma fiscală” este o sintagmă care, în capul unora, este sinonimă cu creșterea de taxe. Dar nu zicem „creștere de taxe”, că ne ia poporul cu pietre, așa că băgăm noua limbă de lemn: reformă fiscală. Când am făcut PNRR, am avut mari presiuni de la Comisia Europeană să creștem taxe pentru a ne reveni din deficitul bugetar (cel provocat de pandemie, altul decât ăsta făcut de Nicu&Marcel, care au fost mai toxici pentru economie chiar decât Covid).
Am refuzat să mărim taxele atunci, așa că „reforma fiscală” din PNRR se reduce la eliminarea unor portițe de a fenta taxele. Conform PNRR, în acest an deficitul trebuia să revină la 3%, iar în 2026, anul de finalizare a PNRR, ar fi trebuit să continue responsabil cu 3%. Adică exact cât e target-ul european. Deci, ca să fie clar: „reforma fiscală” din PNRR nu înseamnă creșteri de taxe, ci exclude creșteri de taxe!
Conform PNRR, reduceam deficitul treptat și vedeam ce nevoi mai aveam acum – acesta era rostul analizei de nevoi propus alături de Banca Mondială. Și dacă am fi avut deficitul 4% în 2024, când trebuia să fie implementată și reforma fiscală, cum am negociat în PNRR, ce motiv mai avea Comisia Europeană să ceară acum creșteri de taxe? Ia zi, Sherlock!?
Ne explică oameni din PSD, la masa negocierilor, că trebuie să creștem taxele în 2025 (când trebuia să fim cu deficitul la 3%), că „așa scrie în PNRR”. Le spun politicos că mănâncă rahat și asta îi scoate din minți, motiv de linșaj la trompetele TV.
De altfel, e interesant cum pentru PSD devine sfânt cuvântul Comisiei Europene când este vorba de crescut taxe.
Când Comisia a zis: nu jefuiți companiile de stat!, listați la bursă măcar pachete minoritare!, PSD a zis: Hai sictir!
Când Comisia a zis: aveți o problemă cu pensiile speciale, PSD a dat o lege la mișto, care nu a tăiat nicio pensie specială.
Când Comisia a zis: nu creșteți pensiile mai mult decât vă permiteți!, PSD a făcut campanie TV că nu-i lasă Ghinea să crească pensiile.
Când Comisia a zis că trebuie oprit jaful de la Romsilva, PSD a zis că vrea Ghinea să vândă pădurile la străini.
Azi avem audit de la Curtea de Conturi care arată sporuri fără număr, fără număr la Romsilva. Aș putea continua pe câteva pagini despre cum PSD a ignorat ce am scris în PNRR și ce zicea Comisia Europeană, dar brusc acum PSD își rupe cămașa să crească taxele, pentru că… așa zice Comisia Europeană, mă-nțelegi?
Cam asta am zis la negocieri și PSD a scos o „stenogramă” imaginară de unde rezultă că sunt ușor cretin, pare că vreau să renegociez cu Comisia Europeană niște creșteri de taxe pe care tot eu le-aș fi negociat cu Comisia (adică fix invers decât adevărul, mai ceva ca în Orwell).
Mai mult, statul român s-a angajat la creșteri de taxe anul trecut prin pactul fiscal trimis de Ciolacu la Bruxelles. Nu scrie negru pe alb, dar Ciolacu a trimis la Comisie un document unde, în România, cresc brusc veniturile din încasat TVA ca și cum… l-ai crește cu 2%. Ca să vezi a naibii coincidență: anul trecut înainte de alegeri, PSD promitea la Comisie că vor crește încasările din TVA fix ca și cum ar mări TVA cu 2%. Și acum încearcă să se așeze pe ariciul TVA cu fundul USR, cum zice simpaticul primar de la Buzău (iată un PSD-ist simpatic!).
Deci, astea nu erau în PNRR, nu au legătură cu PNRR, e un proces cu totul separat între România și Comisie, iar Ciolacu a suprascris orice era negociat în 2021 pe subiectul taxe.
Zice Comisia acum de creșteri de taxe? Da, zice. După ce coaliția Nicu&Marcel le-a promis scăderi de cheltuieli în fiecare dintre ultimii trei ani. Și le-au crescut.
E simpatic cum aruncă PSD vina pe Comisie, ba chiar insistă că e obligație impusă de Comisie de a crește taxe. Am putea renegocia, adică exact ce am făcut în 2021.
Cumva își merită Comisia ce se întâmplă, că prea a închis ochii în ultimii ani la multe porcării marca Nicu&Marcel. Dar vom plăti toți situația, pentru că retorica PSD va da apă la moară euroscepticismului.
Care e faza cu listarea companiilor de stat?
De notat că, negocierile nefiind finalizate (la ora publicării acestui text), respect în continuare promisiunea de a nu dezvălui detalii de acolo. Acest articol conține elemente de context care se cunosc public. Și încerc să explic o propunere care ne aparține. Să auzi de trei săptămâni la TV-urile plătite de PSD că USR crește taxele este cam mult tupeu.
De la bun început, misiunea grupului tehnic a fost să identifice spațiu fiscal de 39 de miliarde de lei în 2025 și de 60 de miliarde în 2026. De ce atâta? Pentru că doar așa putem reveni la un deficit de 7,5% în acest an (tot cel mai mare din UE) și o scădere anul viitor, astfel încât să nu scape lucrurile de sub control. Adică scăpat de sub control = nu mai găsești bani de împrumut. Nu mai ai bani de pensii, salarii și servicii.
Pentru că din 3 lei cheltuiți de stat în România, 1 leu este luat împrumut (doar gândiți-vă la cifra asta: o treime din bugetul statului vine din datorie – asta înseamnă deficitul bugetar de 9,3% din PIB).
Și când zic „spațiu fiscal” de 39 de miliarde de lei, ăsta este limbaj de lemn pentru: fie adus 39 + 60 de miliarde de lei la buget, fie tăiat 39 + 60 de miliarde de lei de la buget. Astea sunt cifrele și asta a fost misiunea grupului tehnic de lucru.
Firul încrederii minimale necesare pentru lucrul în comun s-a rupt atunci când PSD a simțit nevoia să umple presa cu știrea că USR crește TVA-ul.
Adică, mă-nțelegi, monșer, totul era bine în România, coaliția Nicu&Marcel ne-a guvernat frumos, dar vin unii de la USR, treziți cu fața la cearceaf, și se apucă să crească TVA. A fost momentul în care am realizat cu tristețe că PSD este ca scorpionul ăla pe care-l ajuți să treacă râul și nu se poate abține să bage veninul în tine. Pentru că așa e natura sa, nu știe altfel.
De unde „spațiul fiscal”? Sunt trei pedale posibil de apăsat:
1. reduceri de cheltuieli și reforme;
2. creșterea taxelor;
3. luat la puricat investițiile și redus, amânat sau anulat unele dintre ele.
Nu vreau să comentez acum despre 1 și 2, deși aceste teme au ocupat evident cea mai mare parte din discuții. E timp pentru asta.
Hai să vorbim despre investiții. PSD tot spune că deficitul bugetar vine din creșterea investițiilor. Asta e în imaginația lor, deficitul bugetar e deficit, nu există portofele separate. Creditorii nu-ți dau bani pentru investiții sau pentru salariile de la ASF sau pentru întreținere vile RAAPS; un leu împrumutat merge la deficit și punct. Asta e o formă de bullshit: poate am făcut noi deficit, dar măcar am investit. Nu, Sherlock!
Adevărul este că avem investiții record în UE. Asta poate suna spectaculos, dar e stupid în context. Investițiile publice sunt în toată lumea un instrument care scapă ușor de sub control, sunt multe state care s-au pârlit de la așa ceva. Politicienii nu iubesc nimic mai mult decât să spargă bani de la buget pe fantezii cu investiții. Noi, ca liberali, avem datoria și minima inteligență de a ști că investițiile publice trebuie cântărite bine, ca și cele private de le faci din buzunarul tău, nu tratate ca un scop în sine.
Când ai record de fonduri europene alocate (clasice + PNRR), este irațional să duci și nivelul de investiții din bugetul tău la nivel record.
Deci nu mergeți după fenta cu „noi am investit și de asta avem scuză să dăm bugetul în gard”! Vă amintiți cum a căzut coaliția PNL–USR că am zis că n-au bani de „Anghel Saligny”? Uite că nu-i aveau, decât pe împrumut. Niște politicieni lăsați de capul lor la butonul cu investiții ajung inevitabil la comportament de junky care nu mai vede fundul portofelului. Poate faci o investiție necesară, dar sigur ajungi să-ți tragi o mașină de fițe pe care nu ți-o permiți și un tatuaj gen „Love Sorina”.
O obsesie a PSD este că dacă statul investește, atunci o bună parte din bani se întorc la stat ca impozite, plus că impulsionezi și creșterea economică. Doar că avem de mai mulți ani record de investiții și creștere economică anemică, semn că mașinăria PSD de aruncat cu bani publici a dat cu nasul de zidul realității. În general, tot ce zice PSD despre investiții publice e bullshit – notați asta ca regula Ghinea! Vă spun eu dacă nu e așa într-un caz punctual, mai vorbim.
Ce ar trebui făcut – și asta am agreat și apoi dezagreat parțial în grupul de lucru: să luăm la mână investițiile statului, că poate le amânăm pe cele mai puțin utile. De aici s-ar face rost de spațiu fiscal (e deja public, așa că nu dezvălui ceva în plus) de 10 miliarde în 2025 și 20 de miliarde anul viitor.
Astfel încât, dacă ajungem la pedala cu creșteri de taxe, să fie nevoie de apăsat mai puțin. Zic că am dez-agreat parțial pentru că, atunci când ne-am mutat la Palatul Victoria, am avut un pelerinaj de miniștri în funcție. Fiecare venea să ne spună ce investiții minunate au demarat și că ar mai fi nevoie de bani în plus (cu excepția remarcabilă a unui ministru PNL care a zis că, dacă e musai, poate renunța la un miliard de lei, pe care-l salut și nu vreau să-l numesc, că poate ia bătaie la partid).
Deci cam atât despre înțelegerea legată de redus investiții. Rămâne să se certe viitorii miniștri între ei la masa Guvernului, care la ce renunță ca să ajungă la 10 miliarde de lei minus în 2025 – succes cu asta!
Acesta este contextul în care noi, cei de la USR, am zis: OK, haideți să ne uităm la ce putem vinde din ce deține statul – și pe care poate oricum nu ar trebui să le dețină. Facem un vehicul bugetar de unde alimentăm unele investiții publice, astfel încât le scoatem de la ministere și nu mai atârnă pe buget. Prima reacție a fost că nu se poate, că nu contează la deficit. Se poate și contează, tocmai am explicat cum: extra-veniturile statului puse într-un fond dedicat, mutat investițiile alese acolo, banii existând realmente, se cuantifică pe toate formele de calculat deficitul în minus.
Bullshit-ul cu strategicele
Haideți să vedem despre ce vorbim! Am mai spus asta (în cartea mea ”Cine a făcut România. Răscrucile noastre”, în capitolul dedicat): companiile de stat au ajuns ultima formă de jaf sistemic, de extras rente de către elita politică. Am avut surpriza să văd la masa de negocieri că există un fetiș cu companiile de stat. Politicieni care au fantezii murdare. Nu doar că nu există ideea că poate reducem cele 2.400 de companii în care statul deține participații (aceasta este cifra reală, se tot vehiculează mai puține), dar există fanteziile astea murdare că se apucă să facă noi companii, sau au tot felul de idei de mici Ceaușescu pe amfetamine.
Gen: eu spun că Administrația Domeniilor Statului (direct sau prin companii de stat) deține 350.000 hectare de teren, de unde aduce venituri la stat de 200 de milioane de lei anual, adică o nimica toată. Și că poate vindem din hectarele alea, că nu mă ajută pe mine, cetățean, să dețină statul teren care nici nu aduce bani la buget. Moment în care ministrul de resort face o criză de nervi și zice că el vrea să mai cumpere teren, să aibă ADS un milion de hectare, că el e patriot și naționalist. Că așa e naționalismul la PSD: să pună națiunea bani ca să cumpere ceaușică teren pe care să-l dea cu redevențe mici la clientelă. Nu-i așa că simțiti cum se umflă spiritul național în dumneavoastră?
Ca să fie clar: companiile de stat sunt un rău în sine, o proastă folosire a resurselor publice. Sunt o anomalie care se cere justificată doar în cazuri punctuale. E aberant că am ajuns să fie considerate un scop în sine. O logică liberală simplă spune că ele trebuie să existe doar în cazuri limitate, pentru motive limitate de eșec al pieței, cu mandate clare, și tot limitate. Avem un dezmăț incredibil în domeniu.
Ah, și totul este „strategic”, evident. Dacă se strigă la masă „strategic”, s-ar presupune că gata, băi, nu mai avem voie să vorbim despre asta. A strigat PSD „strategic”, kanieț film, piua, e strategic, deci gata.
Vrem să listăm compania de stat care produce sare și dezastre ecologice? E strategic. Dude, poate era în Evul Mediu strategică sarea, serios că în 2025 chiar nu mai este, calmează-te!
Și chiar ceea ce pare mai de înțeles că e strategic nu e fix așa cum zice fetișul. Uite, de pildă, americanii nu au companii de stat pentru armament și totuși reușesc cumva să fie cel mai mare producător mondial de armament. Wow, hai să recitim asta: statul care produce și vinde cele mai multe arme din lume nu are producători de stat de armament!
România are 18 fabrici de stat de armament și ne-a prins războiul din Ucraina fără stocuri și arme măcar pentru armata noastră, darămite să ajutăm. Ce mama naibii a fost „strategic” să ținem companiile alea la stat și cât de proști și ne-strategici sunt americanii că nu s-au prins că doar statul poate produce arme?
Notați altă regulă Ghinea: cuvântul „strategic” în orice discuție despre bani de la stat e un semn major că urmează un bullshit.
Companiile de stat reprezintă în sine o proastă folosire a unor resurse publice. Am făcut o analiză pe 83 de companii, în care statul are participație majoritară, sunt deținute de o autoritate la nivel central și îndeplinesc criteriul minimal necesar listării, au capitaluri proprii peste un milion euro – și reiese că, la nivel consolidat, randamentul activelor este negativ (–0,85%) și randamentul capitalului propriu e negativ (–2,3%). Așadar, companiile de stat sunt o formă strategică de proastă folosire a unor active.
Acum, haideți să vedem ce am propus exact în grupul de lucru. Tabelul de mai jos arată posibilități de listare la bursă a unor companii de stat. În diverse scenarii.
Hai să vedem cum îl citim: Hidroelectrica are o valoare de piață de 55 de miliarde de lei. Statul deține 80%, a listat deja 20% pentru că am trecut asta în PNRR. Nicu și Marcel personal au fost în ziua aia la bursă, au sunat gongul, presa fericită a transmis ce mare realizare, wow, Nicu și Marcel au listat 20% din Hidroelectrica.
Dar de ce 20% și nu mai mult? Vă zic eu de ce: pentru că colegii de guvernare din 2021 nu au dorit mai mult, atât am putut să pun în PNRR. De ce nu acum mai mult? Acum, când suntem la fundul sacului. Vrem să ținem statul acționar majoritar la Hidroelectrica? OK, scoatem numai până la 49%. Ne asumăm că inșii numiți de guvern acolo o vor conduce mereu bine și că nu mai ajunge la faliment cum a fost acum 15 ani, caz în care nu doar că nu mai ai ce vinde, dar vii cu bani s-o salvezi. OK, deci să dețină statul 51%.
Dacă listăm încă 29%, am aduce 16 miliarde de lei. Știți câți bani aduce la buget creșterea TVA cu un punct procentual (1pp)? 7 miliarde de lei. Deci dacă am lista 29% din Hidroelectrica, ar fi mai mult decât 2pp creștere la TVA.
Citiți tot tabelul, că am muncit la el! De ce este bine să intre acționari (minoritari) acolo? Cine intră? Fonduri de pensii, bănci. Ăștia își trimit oameni în CA-uri, e nevoie de transparență pentru bursă. Aha, păi cum mai mânăresc ăia numiți de PSD în CA-uri dacă apar și investitori privați? De aia sunt toate „strategice”!
Ce am mai propus? Să vindem activele RAAPPS. Din nou, reacție: hai, dom’le, că nu rezolvi deficitul cu asta! Nu doar cu asta, dar dacă iei la mână tot ce are statul și nu ar trebui să aibă – adică plus-valoare a românilor subfolosită de stat –, se adună enorm. Știți ce valoare au activele RAAPPS? E OK, nici colegii de la masă nu știau, nu și-a pus nimeni problema. Vă zic eu: 9,6 miliarde de lei. Pentru bogăția asta imobiliară, RAAPPS are profit de 7 milioane de lei pe an (1,4 milioane de euro). Da, stai pe 9 miliarde de lei și produci plus-valoare de 7 milioane anual.
Dacă e musai să avem nevoie de vile pentru demnitari și ambasade, ar fi mai ieftin să vindem RAAPPS și să închiriem de pe piață. Evident, mult mai puține. Că nu e nevoie să aibă casă de la stat toată liota. Nu ar mai avea șeful DNA Voineag casă de la RAAPPS, deși face afaceri imobiliare în Ilfov. Și dacă șeful DNA nu mai e fericit că stă la RAAPPS cât face afaceri cu case – cum singur recunoaște tâmp –, atunci poate are timp să constate că zborurile Nordis sunt o formă de folos necuvenit. Acest exemplu mic arată de ce e „strategic” pentru PSD să avem RAAPPS cu active de 9 miliarde de lei și să nu pună ochii USR pe subiect, mă-nțelegi?
De aici, porcăială la TV o săptămână, că Ghinea vrea să vândă Hidroelectrica și Portul Constanța. Adevărul e că Portul Constanța nu era în tabel, dar e o idee bună să-l facem profitabil și să listăm și acolo, că poate niște investitori mari globali și privați s-or pricepe mai bine la afaceri cu porturi decât ăia numiți strategic de PSD la port, nu?
Și, în general, cum mama naibii am ajuns azi, în 2025, să mai fie „nu ne vindem țara” o chestie la modă? Cum de bântuie Văcăroiu atât de crunt spiritul public și partidele vechi?
Vă place să fie Hidroelectrica a Guvernului? Nu a poporului, terminați cu prostia asta, poporul nu e proprietar decât pe datorii când o scoatem din faliment o dată la 15 ani. De ce e bine în sine să fie a Guvernului? Că dă energie mai ieftină unora? Adică cei care au prins contract la Hidroelectrica (respect că sunt pe fază și se mișcă repede) sunt subvenționați de ceilalți care nu au prins? De ce e asta o politică publică smart? Și de ce o Hidroelectrica necontrolată de Guvern nu ar fi făcut oricum asta, că are condiții bune (apa gratis de la Dumnezeu, piața scumpă) să facă oricum dumping pentru a înghiți cotă de piață? Care e fetișul strategic pentru care 20% e bine pe bursă, dar 49% e trădare națională?
Avem de adus bani la buget. Eu am pus pe masă o soluție. 29% din Hidrolectrica = creșterea TVA cu 2% plătit de voi toți. Dacă aveți un fetiș cu Hidroelectrica la Guvern, sau compania de sare sau toate celelalte, atunci ce nu vindem de acolo se adaugă la TVA sau la impozitul (progresiv) pe salariu, cum vrea PSD.
Vreți ca ADS să aibă un milion de hectare și aveți un fetiș pentru pământ mult deținut de Guvern? OK, eu ca liberal sunt tolerant cu fetișurile oamenilor și nu judec pe nimeni, dar fetișul ministrului de la Agricultură cu pământ mult la ADS înseamnă TVA și impozit mai mare la salariu. E chiar atât de simplu. Dacă iubiți RAAPSS ca să aibă Voineag casă mare de la stat, plătiți impozit mai mare. În general, orice bullshit cu companii de stat, ceva strategic, ajutoare de stat și din astea, înseamnă impozite mai mari. Plătiți și rezolvați-vă fetișul!
Misiunea mea, dată de partid, a fost să reduc cât mai mult nevoia de creșteri de taxe și să identific „spațiu fiscal” alternativ. Ceea ce am și făcut. Și abia m-am pornit. Nici nu știți câte din astea mai am… Statul român este un monument de risipă și proastă gestionare.
Apropo, știți ce datorii au companiile de stat? 197 DE MILIARDE DE LEI. Una sută nouă zeci și șapte de miliarde de lei.
Și încă ceva – de data aste e pe bune, că e ceva la temă în PNRR: listarea a încă trei companii de stat. Dar PSD nu se mai dă de ceasul morții cu „e în PNRR”, să facă ce zice Comisia.
P. S. Acest text a fost publicat și pe Comunitatea Liberală.
