Filosoful și profesorul universitar Adrian Papahagi a criticat-o dur pe profesoara Mihaela Miroiu, „portdrapelul“ feminismului în România, pe care a acuzat-o de „o imensă ipocrizie“ în scandalul prădătorilor sexuali de la SNSPA. În podcastul lui George Buhnici, Papahagi a arătat că Miroiu e interesată doar de ideologie, de carieră și de notorietate, dar când trebuie să apere cu adevărat niște fete reale, se dă la o parte.
Referința profesorului Papahagi este la episodul relatat de o fostă studentă a Mihaelei Miroiu, care i-a amintit acesteia pe Facebook că, atunci când a venit să-i ceară ajutorul împotriva lui Marius Pieleanu, care o hărțuia sexual, profesoara de la SNSPA i-a spus că nu se bagă și să se ducă să-și rezolve problema singură, față-n față cu agresorul.
Intervenția fostei studente a fost la o postare în care Mihaela Miroiu pretindea că nu a știut despre abuzurile lui Bulai și Pieleanu și că ei, personal, nu i s-a plâns nimeni în tot acest timp. După ce femeia respectivă i-a răspuns, Miroiu și-a șters cu totul postarea.
Adrian Papahagi este un intelectual cu vederi conservatoare declarate și, după cum spune chiar el, pe poziții doctrinare radical opuse Mihaelei Miroiu. El a povestit că în 2020 aceasta l-a reclamat Comisiei de Etică de la Universitatea Babeș-Bolyai pentru o polemică pe care o avuseseră pe Facebook. Pentru un dușman ideologic pe care voia să-l anuleze în stil woke, Miroiu s-a mobilizat, a studiat Codul de Etică al UBB și a făcut plângere oficială, dar pentru a-și salva o studentă din ghearele unui prădător sexual coleg cu ea la SNSPA n-a mișcat un deget, observă Papahagi.
Mai jos, fragmentul în care filosoful o desființează pe „feministă“ și prezintă acest caz ca exemplu despre cum funcționează ipocrizia ideologiei de stânga, care e interesată de fapt doar de chestiuni abstracte și nu de oamenii reali.
Papahagi a extins discuția și la ceilalți profesori din SNSPA: „Toți știau! Și au ales să se prefacă că nu știu! Ce arată asta? Că sunt niște ipocriți! Sunt feministe numai când vine vorba să facă puncte, să-și facă cariera, să se afilieze la o modă intelectuală sau ideologică, dar nu când e vorba să apere o femeie reală”.
Adrian Papahagi: „Sunt foarte multe femei acolo, foarte multe doamne care predică feminismul în spațiul public. Dar e o ipocrizie… Ele sunt feministe când trebuie să închidă gura unui conservator decent, cum sunt eu. În schimb, în cazul unuia care o leza pe o studentă, doamnei Miroiu nu i-a mai păsat!”
„E revoltător. Și aici e vorba de ipocrizie și, poate, chiar mai grav de atât. (…) Acele doamne n-au făcut ceea ce ar fi făcut orice femeie când aude că altă femeie este agresată, adică se solidarizează mai ales dacă au poziție administrativă. Pentru că doamna Miroiu a fost decan, soțul ei a fost decan, toți au avut funcții. Se putea duce imediat la rector, la decan. Mai ales că SNSPA e o școală mică, acolo se știa… E inacceptabil! Sigur, doamna Miroiu se victimizează astăzi, spune că «aaa, se încearcă mutarea atenției de parcă eu sunt principala vinovată». Evident că nu dânsa e principala vinovată. Nu dânsa a făcut ceea ce a făcut Pieleanu sau Bulai. Dar dânsa a tolerat!
Și nu numai ea. Sunt foarte multe femei acolo, foarte multe doamne care predică feminismul în spațiul public. Dar e o ipocrizie. Ele sunt feministe când trebuie să închidă gura unui conservator decent, cum sunt eu. Știți că doamna Miroiu mi-a făcut plângere la Universitatea Babeș-Bolyai fiindcă scriam ceva polemic pe Facebook? Am fost într-o polemică noi doi acum 4 ani. Și cum a crezut dânsa că e potrivit să reacționeze? În loc să îmi dea o replică pe Facebook, unde i-am dat și eu… Sau ca astăzi, pentru că și acum eu sunt polemic față de doamna Miroiu, doctrinar, eu sunt opus pozițiilor ei și voi rămâne toată viața pentru că astea sunt credințele mele! Ea mi-a făcut plângere la Comisia de Etică de la Babeș-Bolyai, că, vezi-Doamne, aș fi polemizat cu ea și aș fi jignit-o. Pentru o postare pe Facebook!
Așadar, împotriva mea s-a sesizat oficial. Mi-a făcut mie, oficial! Pentru câteva cuvinte ale unui opozant doctrinar, că nu vreau să zic ideologic, adică un conservator față de un progresist, ea a făcut un pas administrativ! A scris o scrisoare formală adresată rectorului și Comisiei de Etică din UBB, să-mi bage mie pumnul în gură! Din fericire, nu s-a întâmplat nimic, pentru că eu am spus: «Ce se discută pe Facebook în timpul liber, de un om liber, fie el profesor, intelectual sau orice, e treaba lui! O polemică în spațiul public e o polemică în spațiul public câtă vreme nu încalcă legea! Nu implică universitatea, nu e făcută în timpul serviciului, nu are de ce să se pronunțe universitatea!». Am și spus că, dacă se implică universitatea, dacă ia în calcul această plângere, va fi târâtă într-o zonă de politizare în care orice profesor expus public va putea să fie hărțuit de cei care sunt de altă părere.
Dar ce o costa pe ea (Miroiu – n. red.) să facă, dacă pentru mine a făcut asta pentru o postare publică, adică pentru ceva care o leza pe ea s-a dus până acolo, dar în schimb, în cazul unuia care o leza pe o studentă, nu i-a mai păsat! Când era vorba de onoarea ei nereperată, imediat s-a dus până la chestii de genul ăsta, care sunt un abuz, fără îndoială, o delațiune! E din zona cancel-woke, pui pumnul în gură, elimini conservatorii din universități, dacă se poate. Aproape mă indignez acum și nu vreau să mă enervez… Nu mi-a dat fatala fiindcă, din fericire, colegii mei sunt oameni decenți. (…)
Dar nici nu m-am gândit cât de revoltător e, de fapt! Doamna aia (Miroiu – n. red.), în seara aia, vă dați seama că a petrecut câteva ore citind codul etic al UBB. Ce-ar fi costat-o, când studenta ei i s-a plâns, să consulte codul etic al propriei instituții și să facă, la fel, o întâmpinare oficială în care să spună: «Stimate domnule rector Pricopie, stimate coleg șef al Comisiei de Etică, în ziua de X s-a prezentat la mine studenta Y pe care o coordonez și în licență și în masterat și în doctorat și care mi s-a plâns de comportamentul inadecvat al unui coleg. Conform codului de etică al universității noastre, vă rog să dispuneți o anchetă! Atât! Nu am eu elemente să știu dacă e adevărat sau nu e adevărat, dar dumneavoastră…».
Dar atunci ce a făcut? A trimis-o, i-a spus, cu alte cuvinte, «descurcă-te singură, fetițo! Nu mă privește pe mine! Eu sunt feministă în cărți ideologice, în texte publicate și când e vorba să-l tachinez pe Papahagi! Atunci sunt foarte feministă! Când e vorba să te apăr pe tine, studenta mea care faci cu mine licență, masterat și doctorat, de un prădător sexual din facultatea mea, acolo, brusc, încetează competența mea etică!».
Acum, când stau să mă gândesc, devine revoltător de-a dreptul! (…) Într-un fel, era o Omerta acolo (la SNSPA – n. red.). Toți știau! Și au ales să se prefacă că nu știu! Ce arată asta? Că sunt niște ipocriți! Sunt feministe numai când vine vorba să facă puncte, să-și facă cariera, să se afilieze la o modă intelectuală sau ideologică, dar nu când e vorba să apere o femeie reală, studenta respectivă.
Și vă mai spun ceva. Asta e diferența, totuși, între o perspectivă creștină și una ideologică. Ideologul operează cu idei: feminismul, bărbații, toți ăia sunt abstracți. Dar creștinismul e personalist. Când ai în față omul real – și acolo era fata aceea reală, o fată de 19, 20, 22 de ani, care venea probabil în lacrimi, sau foarte jenată, și fata aia și-a călcat pe onoare… Ea o privea pe acea doamnă (Miroiu – n. red.) ca pe o figură maternă, tutelară sau ca pe un far al feminismului, al tuturor femeilor. Și s-a dus și i s-a destăinuit. I-a spus: „Uitați ce pățesc de la acest om!”. Care era colegul profesoarei, care putea, dacă profesoara era ticăloasă, să-i spună și să o persecute la cursuri, deci fata și-a asumat și niște riscuri! Și-a asumat riscuri, a trecut peste jena psihologică care blochează acest tip de destăinuiri, a crezut că găsește acolo un sprijin. Și a fost lăsată baltă! Asta e diferența între ideologizare și grija față de omul real!
Din păcate, stângismul ăsta ideologic este de o imensă ipocrizie! Vedeți și în America doamna aceea care era șefă a mișcării woke, cu Black Lives Matter. Ce-a făcut? Era o femeie de culoare care era un fel de șefă a mișcării Black Lives Matter. A devenit foarte bogată și celebră cu chestia asta. Care a fost primul lucru pe care l-a făcut? Și-a cumpărat o vilă de câteva milioane de dolari în cartierul alb care era sigur, unde nu erau negri. Deci, ipocrizia absolută! (…) La fel și aceste feministe. Pe ele le interesează femeile ideologice. Dar femeia aia reală, fata aia care a venit la ea în cabinet plângând și i-a spus „uitați ce mi se întâmplă“, aia n-a interesat-o! De ce s-a certat cu mine și și-a luat timpul? Pentru că eu eram un adversar ideologic. Fiindcă eu, într-un fel, expuneam această ipocrizie! Fiindcă lucrul care pe oameni îi deranjează cel mai mult este adevărul!“.