Svetlana, singurul bărbat din Belarus

Svetlana are curajul ce a lipsit unui popor întreg, timp de 25 de ani. Acela de a fi liberă. Ea răscumpără ruşinea generaţiei de sclavi ce o precede. Între milioane de bărbaţi, Svetlana e singurul bărbat din Belarus.

După 25 de ani în fruntea Belarusului, drumul spre nemurire al preşedintelui Aleksandr Lukaşenko părea garantat. Nimeni şi nimic nu mai putea opri sau tăgădui încremenirea veşnică în mit a ultimului dictator absolut din Europa. Tronul său era deja pregătit pentru ascensiunea unuia dintre fii. Cu siguranţă, la auzul veştii că o anume femeie îi vrea locul, Lukaşenko nu a zâmbit măcar, căci mintea zeilor, chiar dacă atotcuprinzătoare, nu poate imagina absurdul. Şi totuşi.

Nu divizii de tancuri, alături de sute de mii de soldaţi. Nu armata americană, expresia lumii capitaliste decăzute, ce mişeleşte vrea înrobirea oamenilor muncii, din ogoare şi fabrici. Nimic din toate astea nu a clătinat jilţul autocratului din Belarus, stăpânul suprem al pământului şi cerului. Ca şi în calea lui Goliat, unde apărea David, în drumul său spre panteonul zeilor, preşedintele Lukaşenko a întâlnit-o pe Svetlana, o femeie casnică, la 37 de ani. Aşa a început sfârşitul.

Svetlana este cel mai negru coşmar al preşedintelui Lukaşenko, ultimul dictator din Europa. Svetlana Tihanovschi luptă pentru libertate în Belarus, ţara în care serviciile secrete şi-au păstrat denumirea de KGB. Nu împotriva „dictaturii medicale”, care te obligă la masca de pânză, e lupta ei, ci a dictaturii reale, care obligă la masca fricii şi laşităţii.

Svetlana are curajul ce a lipsit unui popor întreg timp de 25 de ani. Acela de a fi liberă. De a spune ce gândeşte şi a face ce spune. Ea răscumpără ruşinea generaţiei de sclavi ce o precede. Între milioane de bărbaţi, Svetlana e singurul bărbat din Belarus. Nu are frici, pentru că iubeşte. Soţul, familia, poporul. Toţi încap în inima ei mare, de femeie plăpândă. De fapt, asta a aruncat-o în luptă.

Arestarea soţului, care a îndrăznit să fie liber, nu a speriat-o, ci i-a dat curaj. Ea a spus: „Tot ce fac, fac pentru el, (soţul n.r.) pentru libertatea lui. Îl iubesc, pe el, pe copiii mei, pe toţi bielorușii care vor să fie liberi, să poată vorbi despre orice doresc, fără teamă. O libertate pe care nimeni n-a cunoscut-o.”

Aşa a început sfârşitul lui Lukaşenko. Cu o femeie casnică, ce ştie că trăieşte o singură dată. Acum, Svetlana Tihanovschi este în Lituania. A fugit acolo, având pe urmele sale KGB-ul. Cu siguranţă, se va întoarce, victorioasă. Un popor o aşteaptă, ca pe cea care a dovedit că eşti mic şi fricos doar dacă alegi să fii.