Cărţi pe care ar trebui să le citim măcar o dată în viaţă

Toată lumea vorbește despre nevoia de a citi capodoperele literaturii clasice. Și este adevărat, cine nu a fost captivat încă de lectura unor volume fabuloase precum „Divina Comedie”, „Don Quijote de la Mancha”, „Hamlet” sau „Război şi Pace” trebuie să accepte că a renunţat la o parte fundamentală din istoria literaturii. Sunt cărți care vor fi mereu, acolo, în așteptare, gata să descopere lumi şi perspective noi pentru cititor.

Dar în afara acestui filon al clasicilor, există și o duzină bună de cărți ale literaturii moderne, pe care toată lumea ar trebui să le citească măcar o dată în viață.

Platforma Librotea, dedicată selecţiei creaţiilor literare de calitate şi succes deopotrivă, a realizat un fel de ghid de volume pentru cei care vor să „devoreze” literatură cu titluri esențiale, lucrări care promit ore întregi de savoare, spirit şi cultură fără egal. Nu toate sunt traduse în limba română, dar versiunile originale în engleză sau spaniolă merită toţi banii.

„Prea multă fericire”, de Alice Munro, este una dintre acele cărți care transformă cititorul. Scriitoarea canadiană, una dintre marile povestitoare vii ale zilelor noastre, are de partea sa şi recunoaşterea dată de câştigarea premiului Nobel pentru literatură.

O distincţie pe care a obţinut-o şi Patrick Modiano, marele portretist al Parisului, autorul unui veritabil univers literar care apare concentrat în paginile din „Cafenea tinereții pierdute”, capodopera sa.

Mai cunoscut decât ei este deja faimosul Gabriel García Márquez, care merită „bifat” pe lista obligatorie a consumului literar nu doar pentru celebra „Un veac de singurătate”, ci şi pentru un volum poate mai puţin difuzat, dar magistral: „Colonelului nu are cine să-i scrie”, la care autorul columbian a lucrat între 1956 şi 1957 şi pe care l-a publicat abia patru ani mai târziu.

De asemenea, să nu uităm de Maria Vargas Llosa cu al său „Oraşul şi câinii”, ca lectură obligatorie în viaţă. Apoi, fiecare cititor ar trebui să-și ofere posibilitatea de a se bucura de „Amsterdam”, cartea lui Ian McEwan, și de a se pierde în paginile volumului „Dezonoare”, a lui J. M. Coetzee (alăturat, coperta în engleză).

Mai aveţi şi posibilitatea de a vă lăsa uimiți de „Jurnalele lui Emilio Renzi„, autor Ricardo Piglia, și de a rămâne realmente impresionaţi de proza lui ​​Amelie Nothomb în „Metafizica tuburilor”.

Cea mai bună lectură a actualei societăți americane a fost făcută de Philip Roth în urmă cu câteva decenii, în „Complot împotriva Americii”, care n-a făcut decât să câştige forţă şi actualitate cu trecerea timpului.

„Fierce attachments”, de Vivian Gornick, este o altă astfel de carte care nu încetează să crească pe măsură ce trece timpul de la publicarea sa.

Literatura spaniolă este şi ea prezentă, de asemenea, în această selecție, prin „Nubosidad variable”, de Carmen Martín Gaite, care trebuie neapărat citită. Iar „Balconul în timpul iernii”, de Luis Landero, reflectă amintirea istoriei recente a țării lui Cervantes, şi ea o capodoperă pe care nu trebuie s-o rataţi.

Nu trebuie omise, de asemenea, „Strigătul liniştit”, de Kenzaburo Oé, care a fost comparat cu clasicul Dostoievski pentru această lucrare magistrală, sau „Poveste despre dragoste şi întuneric”, a lui Amos Oz. Iar lista poate fi completată la alegere, căci moştenirea lumii literare este vastă şi fascinantă deopotrivă.

Însă astfel de ghidări de specialitate, departe de a fi selecţia infailibilă, ajută mult cititorul pasionat de autodepăşire culturală. Într-o mare de „fake news” şi inflaţie de „informaţie” digitalizată, cartea de valoare rămâne cel mai bun remediu pentru cei care vor să se purifice de prea mult „like”,”touch” sau orice alt instrument al tehnologiei de tip nou.