Ce cred eu despre participarea președintelui României la BoP-ul lui Trump (Board of Peace) și despre alte lucruri, mult mai importante.
1. BoP e un flop. O adunătură de dictatori asiatici în jurul unui lider narcisic, care plictisește lumea cu discursuri dezlânate despre cum a încheiat el 100 de păci, cum nu merg scările rulante la ONU, cum se înghesuie femeile să vadă și de câte 4-5 ori filmul „Melania” și cum n-a primit el Nobelul pentru Pace decât de la FIFA. O adunătură ad-hoc, al cărei șef pe viață e Trump și în care președinți și premieri sunt aranjați în marginea și în spatele unor persoane private ca Witkoff și ginerică Jared Kushner. Să sperăm că măcar va ieși ceva bun din această inițiativă pentru cea mai nefericită limbă de pământ de pe malul superbei noastre Mediterane.
2. Dar SUA e SUA, adică puterea numărul 1 a lumii, iar Trump mai e președintele SUA încă trei ani. Asta e.
3. România e o țară slabă. Slăbită de hoție endemică, slugărnicie levantină, viclenie securistă, educație precară, demografie anemică, geografie ingrată etc. Deci nu putem avea prea multe pretenții. Așa că bietul Nicușor Dan face și el ce poate: merge la Washington ca observator, încearcă să dreagă relația cu Trump, să contracareze veninul instilat în SUA de gașca securist-auristă, stă cu șapca MAGA în mână, se întâlnește cu cine poate pe coridor, le oferă palestinienilor să-i sprijinim cu excelenta noastră expertiză în justiție, stat de drept, salvat mari arși și alte domenii unde, cum se știe, excelăm. Atâta poate statul român oferi, atâta oferă. Dacă ne construiam un stat și o economie ca polonezii, poate ne permiteam mai mult. Dar nu ne permitem.
4. Știu precis că președintele și sfetnicii lui sunt patrioți, inteligenți, serioși și au discernământ (sunt prieten cu toți). Au cântărit și au ales varianta din care au considerat că pot atrage un beneficiu pentru România. Beneficiul e așa: ne-a lăudat Trump ca nație; Administrația Trump a văzut că suntem binevoitori, nu sfidători; președintele României a vorbit la reuniune, deși nu s-a aliniat cu uzbecii, mongolii, kosovarii, pakistanezii, salvadorienii, orbánienii și celelalte mari democrații care au dat miliardul; în țară, aurimea a văzut că președintele adevărat (nu cel „ales”, care recită din filme și desene animate și dă cu subsemnatul la Parchet) are o relație normală cu președintele SUA, fie el și Trump. Pe scurt, Administrația Prezidențială de la București a încercat să obțină „the best of both worlds”. Să menajeze, ba chiar să consolideze relația cu SUA și cu Administrația Trump esențială pentru securitatea militară a României – și să nu se livreze, totuși, trup și suflet unei inițiative la care marile state din UE nu subscriu.
5. Așa arată alegerile diplomatice grele. Ești invitat de SUA să participi la ceva ce UE nu agreează. Securitatea țării, cu război la graniță, populism securist în creștere în țară și situație politico-financiară fragilă, depinde vital și de SUA, și de UE. Ce faci? S-a găsit acest compromis. Compromisul e oricum marca noastră în istorie. Asta e. Am scăldat-o cumva și de data asta. Nicușor Dan, fiind o persoană onorabilă și decentă, a ieșit onorabil și decent din încurcătură. Acum, totul e să informeze cum se cuvine partenerii din UE, ca să nu fim percepuți ca un posibil cal troian de tip Orbán.
6. Cam asta e. Nu e un capăt de lume. Nici începutul a ceva glorios.
7. Iată de ce mi-aș dori ca UE să evolueze spre SUE, adică din confederație să ajungem o federație cu o administrație federală unică reală (Comisia Europeană nu este așa ceva; UE e condusă de un consiliu format din șefi de stat și de guvern). Astfel, am scăpa de dileme și compromisuri. Am fi stat membru ȘI FONDATOR al unei federații uriașe, extrem de bogate și tot mai înarmate. Sigur că România nu va fi California, New York-ul sau Texasul Statelor Unite ale Europei. Vom fi totuși al șaptelea stat ca mărime și vom avea PIB-ul cel mai mare între statele mici, din est. Vor mai exista fricțiuni între nivelul statal și cel federal (cum există și în SUA între California sau Minnesota și DC). Dar măcar nu vom mai risca nimic, fiindcă Rusia nu va îndrăzni să atace un colos nuclear cu 450 de milioane de oameni și cu un PIB de 20 de trilioane. Iar SUA nu ne va mai trata la bucată, ci va trebui să redevină un partener cordial, al doilea plămân (sau braț musculos) al lumii creștine și euro-atlantice.
„2. Dar SUA e SUA, adică puterea numărul 1 a lumii, iar Trump mai e președintele SUA încă trei ani. Asta e.”
Asta e tot ce trebuie retinut (inca 3 ani cu Trump), dintr-o vizita inutila si jenanta in partea care s-a vazut la televizor.
Sa ne privim in oglinda si pe urma sa facem mofturi.
Corect! Cu alte cuvinte, si aplicind, tot asa, principiul neaos, romanesc, care, iar asa, ne defineste, „te faci frate cu dracu’, pina treci puntea”, mergem inainte… Numai ca acest principiu, din pacate, pe termen lung, poate avea efecte negative, uneori, asa cum a avut in cel de-al doilea razboi mondial, cind ne-am infratit cu Germania nazista… Sau cind am cedat Basarabia, asa cum propune acel redus mintal, Cacalin Georgescu (fie-i numele blestemat!).