Două apariții publice ale lui Donald Trump, în două zile consecutive – aceeași boală a puterii, aceleași minciuni, șantaje și amenințări, aceeași grandomanie de satrap coborât din Evul Mediu. Șeful tribului MAGA a arătat de ce-i admiră și chiar invidiază pe Putin, Xi sau Kim al III-lea: ar vrea și el să nu i se opună nimeni în interiorul țării sale, să facă tot ce vrea fără a-i sta în cale vreun guvernator sau primar democrat, vreun procuror sau Curtea Supremă, vreo „turmă” de alegători ce refuză să se trezească în conștiință – vorba unui epigon valah din Valhalla.
Joi, Donald Trump a vorbit întregii planete, care era cu ochii pe bișnițăreala politico-diplomatică numită Consiliul Păcii și găzduită de o clădire căreia tocmai i s-a dat numele Trump, pentru că nu s-a găsit altul mai bun. Bine, nici nu există vreun nume, pe planetă sau în galaxie, care să poată fi preferat celor cinci litere cu rezonanță germană – patru consoane și o vocală. Dacă ar pretinde cineva altceva, ar porni El, Supremul, un război nimicitor împotriva nelegiuitului sau măcar i-ar aplica, prin decret, un tarif de 200%.
Vineri, același Trump a ieșit din tranșee pentru a-i lovi cu gloanțe MAGA – d’alea ucigătoare, cu încărcătură de borhot – pe cei șase judecători ai Curții Supreme care au decis că tarifele trumpiste sunt ilegale. Trei judecători „democrați” și trei „republicani”. Bine, furia e mai mare pe „republicani” – John Roberts (președintele Curții), Amy Coney Barrett, Neil Gorsuch –, pentru că în cazul lor nu e vorba de dușmănia subînțeleasă a democraților, ci de o cumplită trădare. Cum să fii numit în funcție de un președinte republican și să nu votezi tot ce-și dorește cel mai extraordinar-perfect-grozav-minunat dintre președinții republicani?!
De fapt, aici e marea problemă a Americii. Aceea că, deși a crezut că votat un președinte-președinte, s-a trezit cu un președinte-jupân, un președinte-stăpân, un președinte-huligan, un președnte-mârlan, un președinte-satrap, un președinte-tiran, un președinte-dictator. S-a trezit cu el cuibărit la Casa Albă, cu toată gașca lui de psihopați libidinoși, și nu știe cum poate scăpa de o așa rușine, de o asemenea pacoste.
Cele două zile, joi-vineri, au spulberat orice spreanță că bolnavul se mai poate vindeca.
Joi, la șușaneaua Board of Peace, a fost mai degrabă descreierat decât dictator. Șefi și șefuleți din lumea largă au asistat, cu admirație, invidie, silă sau teamă (de la caz la caz), la o polologhie incoerentă, în care Melania Trump – doamna descreieratului – a fost pomenită mai des decât Fâșia Gaza, cea pentru care se adunase conclavul pacifist, la chemarea șefului de trib. Astea cu Nicușor – „prim-ministrul României” și Orban – „președintele Turciei” sunt prosteli nevinovate. Adevărata problemă e a Norvegiei, care nu mai scapă de nebunul nuclear rămas fără Premiul Nobel pentru Pace, dar încoronat cu Premiu FIFA pentru Pace…
A existat și joi un puseu de mafiot, când i-a amenințat pe „șmecherașii” – șefi de stat sau de guvern – care au refuzat invitația Marelui Pacificator, ba chiar i-au boicotat șușaneaua magaiotă. Mai ales că nu e mare lucru de capul lor, pentru că „toți liderii importanți sunt aici”, adică la curtea ayatollahului. Toți liderii, adică albanezul, kosovarul, azerul, armeanul, uzbekul, pakistanezul, mongolul, egipteanul, ungurul… și, da, românul… În rest, doar cantități neglijabile în optica MAGA: neamțul, francezul, englezul, spaniolul, polonezul, olandezul, suedezul, australianul, japonezul, sud-coreeanul…
Dar dictatorul din carcasa Trumpului a erupt vineri, după ce Curtea Supremă i-a dat peste degete: pardon, avalanșa de taxe nu e treaba dumitale, ci a Congresului! Așa scrie la Constituție!
Furia Trumpului a venit cu o eclipsă totală de judecată. Iar într-o asemenea beznă a minții, ies la suprafață toate gândurile ascunse, toate dorințele bolnave și ambițiile nesăbuite. Atunci se vede dictatorul, dezbrăcat de straiele conducătorului în matrice democratică.
Ce-am constatat, în conferința de presă a maniacului furios?
1. Trump nu vrea să recunoască decizia Curții Supreme a SUA. Asta înseamnă un atac la Constituția SUA, la statul de drept, la democrație.
2. Trump îi atacă pe cei 6 judecători supremi care au votat pentru invalidarea taxelor adoptate ilegal: aceștia sunt „foarte nepatriotici și foarte neloiali Constituției noastre”. Deci, numai buni de intimidat, de pedepsit și – de ce nu? – de bătut cu pietre în piața publică.
3. Deși nu are studii de Drept și este un monument de imoralitate, Trump se crede judecătorul numărul 1 al țării. El îi împarte pe cei 9 judecători ai Curții Supreme în două categorii: „o rușine”, „lipsiți de curaj” (cei 6 care au votat anti-taxe), respectiv „înțelepți, puternici, iubitori de țară” (cei 3 pro-taxe). Independența justiției? Un moft.
4. „Curtea a fost influențată de interese străine” – iată și vestitele agenturi! Ceaușescu era expert în asta, Putin se luptă cu aceiași inamici externi.
5. La alegerile prezidențiale din noiembrie 2024, „cu toate furturile care au avut loc – și au fost o mulțime –, tot am câștigat covârșitor”. Încă o dată, cea mai mare democrație din lume e prezentată de președintele său ca un fel de Belarus, în care se fură milioane de voturi.
6. „Astăzi voi semna un ordin de impunere a unui tarif global de 10% peste taxele normale pe care le percepem deja”. Îl doare-n târtiță de Curtea Supremă!
7. „Pot să distrug comerțul, pot să distrug o țară, pot să pun embargo, pot să fac orice vreau, dar nu pot să percep un dolar?!” Gândire de interlop, apucături de dictator: poate el să distrugă, să facă, să dreagă… deci să nu-i stea cineva în cale!
În concluzie: Trump crede că o instituție e bună și respectabilă dacă ia decizii pe placul Marelui Șef. Dacă însă cenzurează voința acestuia, atunci instituția trebuie terfelită, decredbilizată, decapitată, eventual desființată, iar membrii ei rebeli – jigniți, calomniați și amenințați.
Unde se mai întâmplă asta? În dictaturi precum Rusia, Belarus, China, Iran, plus cazul extrem Coreea de Nord.
Se îndreaptă SUA spre un regim gen Belarus? Nici vorbă! Democrația americană nu poate fi erodată atât de ușor…
Are Trump apucături de Lukașenko? O, da! Mentalitatea celor doi e similară și se bazează pe același principiu: cine cu e cu mine e împotriva mea.
Pericolul „agenturilor străine” e vânturat de toți dictatorii, fără excepție. Ceaușescu devenise o moară stricată în direcția asta, pe măsură ce se paranoiza și își înfometa poporul. Trump are ceva din Ceaușescu, precum și din Putin, din Lukașenko, din alți „patrioți” care folosesc statul când acesta le e aliat, dar îl dărâmă dacă încearcă să le frâneze excesele autoritare.
În carcasa de yankeu germano-scoțian a lui Trump se ascund și Ceaușescu, și Putin, și Lukașenko, și multe alte tumori ale istoriei. Câte puțin de fiecare, mai mult din propriul aluat tiranic.
