La Davos, Donald Trump a primit un duș rece de la partenerii NATO, începând de la mesajele celor mai importanți lideri din Alianță, continuând cu singurătatea de pe covorul roșu și până la semnarea documentului de constituire a Consiliului Păcii.
Afirmațiile mincinoase și jignitoare emise de către locatarul de la Casa Albă au apărut și mai conturate în atmosfera deja creată până la sosirea sa. Oricum plecase cu stângul spre Europa, cu avionul întors din drum și, mai ales, cu bursa luând-o la vale ca urmare a scoaterii la vânzare a unor titluri de stat americane de către Danemarca.
Cel mai important lucru a fost faptul că anunțatul Consiliu, care urma să-l fixeze pe Trump ca lider istoric, a fost primit cu răceală de către cei mai importanți lideri. Revenit acasă, Trump a trebuit să facă față scandalurilor din jurul crimelor comise de ICE și relansării cazului Epstein. Cam atât i-a mai rămas: blatul de la Caracas.
S-a pregătit J. D. Vance pentru venirea în Europa, la Conferința de la München, însă nu înainte de a participa la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă, unde a fost primit cu strigăte voioase de „huo!”. Ce să mai facă la München? A făcut destul anul trecut, când a început să țină lecții de democrație Europei și să acuze România de practici din vremea URSS. Cineva l-a sfătuit să-și caute de drum și nu a mai mers la Conferința de securitate, unde a mers Marco Rubio, cel mai tăcut membru al camarilei trumpiste.
Faptul că Trump și-a încasat-o la Davos și că Vance a fost huiduit la Milano i-a determinat pe cei de la Casa Albă să-l trimită pe Rubio, cu un discurs de polițist bun. Acesta a încercat să dreagă busuiocul după prestația aberantă a șefului său, spunând că europenii au fost solidari cu americanii, că au murit împreună și că, pentru America, securitatea europeană este importantă.
Însă, în esență, rămâne cum s-a stabilit: ei vor emisfera vestică, iar apărarea costă. Supărarea pe faptul că europenii se vor înarma fără a achiziționa armament de la americani rămâne, Europa e în declin și trebuie reconstruită, nimeni nu vrea să se distrugă, ci să se reconsolideze parteneriatul Nord-Atlantic, deși vremea lui a trecut. Și, pentru ca lucrurile să fie clare, Rubio a anunțat că va merge la Budepesta, pentru a-l sprijini pe Viktor Orban, pe această mârțoagă ce se crede cal troian al lui Putin în UE.
E foarte bine că americanii au ajuns la concluzia că este timpul să schimbe puțin tonul față de Europa. Însă asta nu înseamnă că vor schimba și politica. Rubio nu este vreo mare lumină în Biroul Oval, unde există o singură sursă de lumină, adică Trump. Când vorbim de Rubio, trebuie să-l avem în față pe același din momentul în care Trump s-a purtat ca un mitocan față de Zelenski: mic și tăcut, intrat în fundul fotoliului. El a vorbit la Davos așa pentru că acest rol i-a repartizat de această dată „șeriful”, după cum îi place lui Vance să-i spună stăpânului său.
E foarte bine că a avut loc acest discurs, pentru că este un semn că „ospitalitatea” europenilor de la Davos și Milano nu a fost în zadar. Însă trebuie să-l privim ca pe o prestație de etapă, menită să umple pauza de expresie a polițiștilor răi, aflați într-o scurtă perioadă post-traumatică.
Important este ca Europa sa nu lase garda jos . Chiar daca pare ca magaiotii s-au mai muiat ”naravul din fire n-are lecuire” ,ingamfarea lui Trump nu se poate vindeca la 80 de ani . Si oricum S U A are alte bube in alte zone ale lumii pe care America crede ca numai ea poate fi doctorul cu alifia . De nevoie ,inceputul a fost facut . Proiectul a fost validat .Ar fi nerentabil sa fie abandonat .