Suntem mai departe de zona euro ca niciodată.
Premierul Bolojan a declarat că obiectivul de țară ar trebui să fie să intrăm în zona euro. Un obiectiv foarte bun. Dar cât de departe suntem?
În 2016, România îndeplinea 4 din cele 5 criterii de aderare în zona euro (singurul pe care nu-l îndeplinea era ușor de îndeplinit).
Acum nu mai îndeplinește decât unul și în curând nu-l va mai îndeplini nici pe el.
Să le luăm pe rând.
Criteriul 1: Să nu avem inflația prea mare.
Nu-l îndeplinim. România e campioană europeană la inflație (creșterea prețurilor).
Ar fi trebuit să avem inflație sub 2,2%. Avem 8,6%. Adică de aproape patru ori mai mult de cât ar trebui.
Creșterile de TVA și de accize ale Guvernului Bolojan au crescut și mai mult inflația.
Mai grav, nici Guvernul, nici BNR nu încearcă să îndeplinească acest criteriu. Ținta de inflație a Guvernului pentru anul viitor e de 4% (aproape dublu decât ar trebui). Și ținta BNR a inflației e 2,5% (tot peste cât ar trebui). Deci, zero șanse să îndeplinim acest criteriu.
Criteriul 2: Să nu avem deficitul prea mare.
Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns, dar și aici România e campioană europeană.
Concret, ar trebui ca deficitul să fie sub 3%. Or, România n-a mai avut deficit sub 3% de aproape un deceniu (de 8 ani).
Anul trecut a fost peste triplu decât ar fi trebuit să fie. Iar ținta Guvernului pentru anul 2026 este dublă de câtar trebui să fie ca să îndeplinim criteriul. Deci, iar zero șanse să-l îndeplinim.
Criteriul 3: Să nu varieze prea mult cursul leu–euro.
În teorie, ar trebui să îndeplinim criteriul acesta, dar nu-l îndeplinim, pentru că ar trebui ca România să stea minimum doi ani în ceea ce se numește ERM 2. Un fel de anticameră înainte să intri în zona euro, pentru a vedea dacă tu chiar menții stabilitatea cursului. România nu e încă în ERM 2. Din momentul în care intră, vor mai trebui să treacă doi ani. Deci, criteriul nu e îndeplinit.
Criteriul 4: Să nu fie prea mare dobânda pe termen lung la care se împrumută statul.
Din nou, România e campioană europeană, cu puțin deasupra Ungariei. Dobânzile statului pe termen lung ar trebui să fie de sub 5,3%. În cazul nostru sunt la 6,9% (conform Eurostat). Deci, nici criteriul acesta nu e îndeplinit.
Criteriul 5: Să nu fie statul prea îndatorat.
Concret, ar trebui să fim sub 60% datorie din PIB. Vestea bună este că încă îndeplinim acest criteriu.
Vestea proastă este că-l îndeplinim la limită: 58,9%. Iar după următorul buget pe deficit, vom depăși cu siguranță 60%. Deci, în curând nu-l vom mai îndeplini.
Mai grav este că, după anul acesta, va trebui să avem fie o creștere spectaculoasă a PIB-ului (zero șanse, din cauza creșterilor de taxe), fie câteva bugete pe excedent (adică ce a făcut Javier Milei în Argentina și mai fac deseori și statele europene).
Cuvântul „excedent” pare că nu există în vocabularul clasei politice de la noi. România n-a avut excedent bugetar niciodată de la Revoluție și până acum. Deci, zero șanse.
Așadar, cât de departe suntem de zona euro? Foarte departe. Iar după anul acesta ne vom îndepărta și mai tare.
