Și pentru că „suveraniștii” nu înțeleg deloc care-i treaba cu globalism/sorosism, cuvinte pe care le repetă la nesfârșit, fără să înțeleagă ce spun și crezând că sunt înjurături, am zis să le explicăm în cuvinte simple.
Globalism înseamnă libertatea de a călători sau de a te stabili, de a munci sau studia în orice țară a globului.
De asemenea, se referă la libera circulație a mărfurilor și la posibilitatea de a-ți extinde afacerile dincolo de granițele țării.
În jur de 6 milioane de români sunt globaliști, stabiliți în alte țări. Majoritatea sunt în UE, pentru că suntem în Uniune și avem drepturi egale cu ceilalți cetățeni ai Uniunii. Ne putem stabili, cu domiciliul sau locul de muncă, în oricare dintre țările UE.
Probabil, însă, că nu mai există o insulă în lumea asta unde să nu găsești stabilit un român, deși în afara UE există alte tipuri de legi și reglementări.
De asemenea, globalismul înseamnă dreptul românilor de a face afaceri în alte țări, de a-și deschide firme sau a-și extinde activitatea.
Cam 80% dintre români sunt globaliști, fiindcă folosesc libertatea de a călători și de a-și face vacanțele în orice loc din lume vor mușchii lor.
Sorosist e un termen inventat de dușmanii democrației.
Soros a sponsorizat și finanțat proiecte pentru o societate deschisă, în care oamenii să-și cunoască și să-și exercite drepturile, cu predominanță în țările ieșite din dictaturi sau regimuri autocrate.
Dreptul la viață, libertatea individuală, libertatea de exprimare, dreptul la un proces echitabil, la viața privată, la libertatea de gândire și de religie – toate aceste noțiuni au fost învățate de generații întregi datorită fondurilor și finanțărilor Fundației Soros.
De aceea, miliardarul american e urât cu spume de toți dictatorii (cum e Putin) sau de autocrații wannabe (cum e Orban) sau ca voievodul Georgescu, care se voia dictator într-o țară în care să desființeze partidele politice.
Oamenii care-și cunosc drepturile nu mai acceptă dictatura și vor lupta împotriva ei sau a tentativelor care intenționează să le suprime.
Opusul societății deschise e dictatura, pe care noi am experimentat-o din plin – granițe închise, cu oameni uciși sau întemnițați dacă voiau să emigreze; partid-stat unic; libertatea de exprimare pedepsită cu inchisoarea; zeci de mii de femei ucise, pentru că nu aveau nici macar dreptul asupra propriului corp; democrație anulată prin mijloace represive, prin instituții precum Securitatea.
Putina istorie verifica: Guvernul lui Viktor Orbán (Fidesz) din Ungaria este considerat principalul „inventator” al spaimelor legate de Soros, începând cu 2015–2017. Orban a declanșat o campanie masivă:
– afișe stradale cu mesajul „Să nu-l lăsăm pe Soros să râdă la urmă”,
– propaganda că Soros ar „importa migranți musulmani” în Europa,
– asocierea lui cu Bruxelles-ul, globalismul, LGBT etc.
Această „narațiune Soros” a devenit un instrument politic pentru:
– a distrage atenția de la corupție și probleme interne,
– a justifica măsuri iliberale (împotriva ONG-urilor, presei, universităților),
– a mobiliza electoratul conservator prin frică.
De acolo, campania s-a răspândit în Europa de Est și în SUA, fiind preluată de:
– grupări populiste, naționaliste și conspiraționiste,
– televiziuni și site-uri pro-Kremlin,
– partide care doreau un „dușman comun” imaginar.
În România, tema a fost importată după 2017, în timpul protestelor anti-corupție, când unii lideri PSD (Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu ș.a.) au susținut public că „Soros finanțează protestele” sau „ONG-urile sorosiste”.
De ce a prins in Romania? Pentru că reia teme vechi de propagandă: frica de „străinul care controlează lumea”, antisemitismul subtil (Soros fiind evreu), nostalgia pentru controlul statului, ideea că democrația și ONG-urile sunt manipulări externe.
Faptul ca RomaniaTV si RealitateaTV, doua televiziuni mafiote, cu simpatii pro-Rusia, au facut din Soros un delir mediatic zilnic, arata ca acestea sunt pe fata televiziuni pro-Kremlin. Banii lui Soros au fost buni pentru toate javrele care s-au infruptat din ei, inclusiv pentru Dilimache Georgescu.
Definiții, generalisme și puțină propaganda. O fi în numele celor „în jur de 6 milioane de români globaliști”? Oricum, faze înțelepte. Ca asta „Oamenii care-și cunosc drepturile nu mai acceptă dictatura și vor lupta împotriva ei sau a tentativelor care intenționează să le suprime” Adânc!
Mitul conspiraționist potrivit căruia George Soros ar fi un fel de păpușar global care controlează politicieni, ONG-uri, migrația etc.) nu a apărut spontan, ci a fost creată și răspândită intenționat ca instrument politic și de propagandă.
📜 Origini:
Anii 1990–2000: George Soros a devenit o figură vizibilă în Europa de Est prin Fundațiile pentru o Societate Deschisă (Open Society Foundations), care au finanțat educație, presă independentă și ONG-uri civice după căderea comunismului.
Criticile față de Soros au început inițial în Rusia, unde propaganda pro-Kremlin (sub Vladimir Putin) a început să-l prezinte drept simbolul „ingerinței occidentale” și al „revoluțiilor colorate” (Georgia, Ucraina etc.).
🇭🇺 Consolidarea mitului: guvernul Orbán
În Ungaria, mitul „Soros” a fost ridicat la rang de campanie de stat.
După 2010, premierul Viktor Orbán și partidul Fidesz au transformat imaginea lui Soros într-un dușman național simbolic.
În 2017–2018, guvernul ungar a finanțat o uriașă campanie publică cu afișe și spoturi TV care îl prezentau pe Soros ca responsabil pentru migrație, scăderea natalității europene, pierderea suveranității, etc.
Slogan: „Ne lăsăm conduși de Soros?” — adică „Să nu-l lăsăm pe Soros să râdă la urmă”.
🌍 Extinderea globală
Retorica a fost preluată de mișcări populiste și naționaliste din mai multe țări:
în Polonia, de partidul PiS (Lege și Justiție);
în SUA, de extrema dreaptă (Fox News, Alex Jones, QAnon etc.);
în România, în perioada 2017–2019, în contextul protestelor anti-corupție — când termenul „sorosist” a fost folosit de figuri politice și media pro-guvernamentale (PSD, Antena 3, RTV) ca insultă politică.
🔍 Pe scurt:
Inventatorul propagandei anti-Soros: Kremlinul (ca linie ideologică)
Autorul modern al „sperietorii Soros”: guvernul Viktor Orbán, care a rafinat și exportat modelul în UE
Scopul: delegitimarea opoziției civice, a ONG-urilor și a criticii față de regimuri autoritare.
🇷🇴 Cronologia mitului „Soros” în România
🕰️ 1. Perioada 1990–2000: începuturi neutre
George Soros era cunoscut în România ca filantrop.
A fondat Fundația Soros pentru o Societate Deschisă (1990), care a oferit burse și sprijin pentru presă independentă, educație, cultură civică.
Imaginea sa publică era pozitivă sau neutră — în presă se vorbea despre un „mecena occidental”.
⚙️ 2. 2007–2012: mitul intră în politica românească
Primele atacuri apar după aderarea la UE, în cercuri naționaliste și ortodoxiste.
Site-uri marginale (precum „NapocaNews”, „Incorect Politic”, „ActiveNews”) încep să preia teze conspiraționiste din Rusia și Ungaria, care prezentau ONG-urile civice drept „rețele Soros”.
Termenul „sorosist” apare timid, cu sensul de „agent al globalizării”.
🔥 3. 2015–2017: explozia mediatică
Aceasta e perioada în care „sperietoarea Soros” devine armă politică propriu-zisă.
Context:
Criza refugiaților (2015) → Ungaria lui Orbán blamează „planul Soros” pentru migrație.
În România, PSD și ALDE preiau narativul pentru a contracara protestele anticorupție.
Exemple:
2017: Liviu Dragnea acuză public că protestele #Rezist sunt „plătite de Soros”.
Antena 3, România TV, Evenimentul Zilei și alte media apropiate puterii difuzează constant ideea că:
ONG-urile civice sunt „finanțate de Soros”;
diaspora e „manipulată de Soros”;
Soros vrea „să destabilizeze România”.
Mesajele-cheie copiate din Ungaria:
„Planul Soros pentru migrație”
„Rețeaua Soros controlează justiția și DNA”
„Soros vrea să schimbe valorile tradiționale și familia”
📺 4. 2018–2020: instituționalizarea mitului
PSD și aliații folosesc termenul „sorosist” ca insultă politică.
În mediul online (Facebook, YouTube), se creează mii de pagini anonime care răspândesc conținut anti-Soros, unele coordonate de firme de PR politice locale.
În paralel, se preiau și teorii conspiraționiste internaționale (ex: QAnon, „guvernul mondial”, „resetarea globală”).
🧊 5. După 2021: uzura mitului
După căderea PSD (2019) și diminuarea protestelor, tema „Soros” pierde din intensitate, dar persistă în mediul online.
Este reciclată ocazional de:
partide populiste (ex: AUR);
grupuri antivaccin și conspiraționiste;
anumite canale Telegram și influenceri pseudo-naționaliști.
🔍 Cine a „importat” narațiunea în România
Surse primare: presa și propaganda pro-Orbán din Ungaria (MTVA, Magyar Idők)
Intermediari români:
politicieni (Liviu Dragnea, Călin Popescu-Tăriceanu, Codrin Ștefănescu, Dana Grecu);
televiziuni (Antena 3, RTV);
portaluri „alternativ-conservatoare” online.
Scop: delegitimarea protestelor civice și a instituțiilor independente.
🧠 Concluzie
Mitul „Soros” din România nu este autohton.
Este o campanie de dezinformare importată din Ungaria și Rusia, adaptată la contextul românesc între 2015–2017, și folosită pentru:
a delegitima societatea civilă și presa independentă;
a uni electoratul conservator sub o narațiune de tip „noi contra dușmanului extern”.
Aceleași probleme cu folosirea termenului
Neomarxism.
Curentul suveranist este singurul care are legătură cu marxismul, . mai precis cu Național Socialismul (fascism), una dintre ramurile marxismului.
Cu alte cuvinte suveranistii se înjură singuri.