Minciunile grotești ale lui Trump

Discursul de marți, în fața generalilor americani cărora le-a cerut, practic, să-l aplaude, și ultimele opt luni sunt un exemplu perfect al unei forțe străine care încearcă să saboteze o țară din interior.

Trump este un activ rusesc și, prin urmare, un trădător al Statelor Unite ale Americii. Și al întregii Lumi Vestice.

Nimeni din sală nu l-a aplaudat. Nici măcar papițoiul bețivan numit de el la Apărare (acum Război), Pete Hegseth. Acesta e prost, rasist, misogin și lingău, dar tot și-a dat seama că ar fi aplaudat de unul singur, făcându-l să pară și mai caraghios decât este deja.

***

Deborah Cross:

„Donald Trump a intrat marți în Quantico așteptând un miting. A avut parte de o înmormântare. Generalii au stat într-o tăcere perfectă, cu fețele fixate în acea nemișcare sumbră care vine după ani de zile în care i-au privit pe idioți vorbind și au ales să nu reacționeze.

Trump, desigur, nu a putut suporta asta. «N-am mai intrat niciodată într-o cameră atât de tăcută», a mărturisit el, vocea tremurându-i undeva între mândria rănită și panică.

Apoi a venit momentul decisiv: «Dacă vrei să aplauzi, aplauzi».

Ăsta nu e leadership. E un spectacol eșuat în Las Vegas, unde Big Boss imploră mulțimea să aplaude. Comandantul-șef s-a transformat în Cel-care-bate-din-palme, redus la a-i prezenta pe cei mai importanți oficiali ai națiunii ca un trist spectator de carnaval care și-a uitat replica.

Un miting de campanie în uniformă.

În loc de strategie, Trump și-a prezentat obișnuitul amestec de nemulțumiri: Barack Obama a ruinat totul, Joe Biden a ruinat de două ori mai tare și doar Donald J. Trump, autoproclamat «președinte cu două, poate trei mandate», putea salva America.

A fost mai puțin un briefing militar și mai mult un episod din The Apprentice: Ediția Pentagon. Generalii, antrenați să reziste haosului de pe câmpul de luptă, au stat cu fața în jos în mijlocul barajului de absurdități. Au îndurat focul de artilerie cu mai mult entuziasm.

Intră în scenă Pete Hegseth, Pastorul de Arme al Americii. «Secretarul de Război» al lui Trump a urcat pe podium cu intensitatea unui om care crede că romanele lui Tom Clancy sunt doctrină militară reală. A promis «foc și pucioasă», a cerut epurări ale «generalilor grași» și a anunțat că vrea următorul război… să arate exact ca Războiul din Golf, pentru că se pare că anul e încă 1991 și CNN difuzează aceleași imagini granulate cu tancuri în deșert.

Dar Hegseth nu terminase. I-a condus în rugăciune. Da, rugați-vă! Generalii de rang înalt ai națiunii, chemați de egoul prezidențial, acum adunați într-o chemare forțată la altar ca niște figuranți la o renaștere mega-bisericoasă.

Separarea bisericii de stat? Ștersă. Constituția? Fărâmițată. Isus, se pare, este acum Comandant Suprem. Trump poate fi vice.

Slăbiciune la paradă

Lui Trump îi place să se laude că a concediat generali care «nu sunt războinici». Dar marți, plutonul de execuție adevărat a tăcut. Niciun aplaudat. Niciun fel de urale. Doar zumzetul constant al disprețului vibrand din alamă ca un feedback de la un microfon mort.

Acești bărbați și femei au văzut lupte reale. Au îngropat soldați. Au trăit cu greutatea comenzii reale. Și acum se așteaptă de la ei să aplaude un om care se laudă că mută «un submarin sau două» ca și cum ar fi o jucărie într-o cadă sau care predă despre «două cuvinte cu N» ca și cum strategia nucleară ar fi un spectacol de stand-up. Nu e de mirare că nu au aplaudat.

Președinția de tip «ac cu ac»

Ceea ce s-a întâmplat la Quantico nu a fost doar stânjenitor. A fost un diagnostic. Președinția lui Trump este o cochilie goală susținută de aplauze; iar când aplauzele dispar, dispare și el.

Și Hegseth? El este zelotul-șef, ținând predici despre război și despre Hristos în egală măsură. Un om care confundă Cartea Apocalipsei cu manualul de operațiuni al Pentagonului.

Împreună, formează un duo aparte: unul disperat după aplauze, celălalt disperat după aminuri. Generalii nu le-au dat niciuna. În schimb, au tăcut, cea mai tăioasă judecată dintre toate.”

***

Mi-e silă de rusul ăsta care a fost votat de americani, dar ascultați ce-a mai zis marți: „Acum un an nu aveam arme pentru că dădusem totul Ucrainei. Nu aveam nimic”.

Haideți să analizăm minciuna asta sfruntată.

• SUA a furnizat Ucrainei 31 de tancuri Abrams. Are 2.640 în serviciul activ și 6.000–8.000 de tancuri în rezervă.
• Se pare că a donat 39 de sisteme Himars dintr-un stoc de 410.
• A furnizat 6–8 sisteme Patriot din 80–90.
• A oferit 180 de sisteme de artilerie de 155 mm dintr-un număr total raportat de câteva mii de tunuri de 155 mm.
• Posibil, 5.000 de Humvee – ceea ce cred că este o exagerare masivă –, în condițiile în care au fost produse 281.000.

Aproape tot echipamentul dat Ucrainei era pe cale fie de a fi scos din uz, fie înlocuit cu tehnologie mai nouă și sisteme îmbunătățite.

SUA a susținut că 182,2 miliarde de dolari au fost „donați” Ucrainei ca ajutor militar, dar aproape 70% din aceste 182 de miliarde au fost cheltuite în SUA și în industriile americane.

***

Germania și-a creat propria versiune de HIMARS și, bineînțeles, este incredibilă.

Iată ce o face diferită:

• HIMARS-ul obișnuit are un singur set de module de rachete, cu o capacitate de 6 rachete standard sau 1 ATACMS. GMARS-ul dublează această capacitate, cu două module de rachete, obținând 12 rachete standard sau 2 ATACMS.
• HIMARS obișnuit folosește un șasiu de camion 6×6, în timp ce GMARS folosește un șasiu 8×8, oferindu-i o capacitate off-road mai bună.

Acum și partea cea mai nebunească: GMARS este capabil să lanseze și rachete de croazieră, deși nu este încă potrivit pentru asta, dar este dezvoltat pentru o posibilă adaptare în 2027.

Nimic nu întrece ingineria germană.

***

Companii ucrainene și franceze au semnat un acord de cooperare în domeniul tehnologiilor spațiale, care prevede crearea unei constelații de sateliți.

Caracteristici importante ale acestui proiect:

• posibilitatea de observație de 100 de ori mai deasă decât în ​​cadrul programului Copernicus;
• suveranitatea tehnologică și operațională completă de la senzor la utilizator;
• prezența unei platforme digitale unice pentru consolidarea informațiilor din diverse surse;
• o arhitectură modulară care va permite creșterea treptată a potențialului industrial al Ucrainei.