Nu l-am întâlnit niciodată pe domnul Dan Pavel și nici nu m-a interesat ce hram poartă. Scrie mult, postări lungi, uneori amuzant, alteori porcos, are stilul lui agreat de un anumit public și e loc destul în online pentru orice stil / orientări politice / texte / discuții pe orice temă.
Am fost friends de lista de Facebook acum ceva ani și mai comentam unul la altul, apoi mi-a dat unfriend la un moment dat și e absolut OK, chestiile astea sunt unilaterale, fix ca pe stradă sau la bar: nu vrei să ai de-a face cu careva, pleci de-acolo, te muți la altă masă și gata, nicio supărare.
Am remarcat când a plecat de pe Facebook, trântind ușa, și a revenit după un timp, fiindcă nicio rețea de socializare nu poate înlocui Meta când vine vorba de followers și de texte lungi care să explice cum e cu pozatul în imparțial, ca tot românul – nici prea-prea, nici foarte-foarte –, și secretele bărbaților de succes, cu sufletu’-n rai și cu buza unsă.
Ce nu pricep eu e când și mai ales de ce am devenit obsesia domnului, că în postarea asta se portretizează ca un băiețel imatur, speriat, care se furișa umil pe wall-urile interneților pentru a primi informație, busolă morală sau direcție în viață.
Iar asta, în condițiile în care se recomandă director de creație, consultant sau ce sfinții comunicării face el în viața reală.
Și, dezamăgit că a fost respins prin ignorare, bietul de el s-a radicalizat și a intrat cu toți trei neuronii în trumpism, suveranism și ce „ismele” mă-sii mai înseamnă dreptul de a-i călca pe alții pe cap, în numele a tot felul de superiorități clamate.
Băi, Dane, nu știu care-i faza și nu știu ce ai în cap, dar sigur nu are legătură cu mine.
Nu mă dau formator de opinie, nu-mi număr like-urile, am primit două beri la Rockstadt de la unii care mi-au mulțumit pentru felul în care am rezonat cu spaimele lor, care erau și ale mele și de-aia le-am gestionat în așa fel încât să le depășim naibii cu toții mai ușor.
Că în rest, de când sunt pe platforma asta, scriu fix ce cred, despre lucrurile în care cred și despre cele de care îmi pasă.
Poate cauți în conștiința aia a ta motivele pentru care simți nevoia să mă pomenești atât de des sau de ce tot încerci să te justifici față de tine și, probabil, față de unii dintre cei care te urmăresc și constată că ai ajuns să scuzi nescuzabilul, apelând la tot felul de artificii penibile pentru populația cu peste doi neuroni.
Iar asta e o treabă pe care e musai s-o lămurești cu tine, nu cu mine, CTP sau USR.
Până la urmă, cred că știu care e problema ta și a celor ca tine, cei care fac echilibristică cu kuru-n două luntre. Publicul ăla suveranist căruia i te adresezi acum, dupa ce te-ai „radicalizat” fiindcă nu te-ai simțit apreciat la justa ta valoare, nu se ridică la pretențiile tale de mare stilist-coafor lingvistic. Și pentru că ți-a rămas, totuși, o urmă din simțul ridicolului, bălăngăneala aia ți se pare și ție penibilă.
Pentru că este.
Platformele astea ofera posibilitatea de a declansa un numar imens de conflicte. La cateva zeci de milioane si stare de conflict doi cate doi, da astronomic de multe conflicte simultane, conectarea fiind instantanee. S-ar putea sa aiba un impact mult mai important decat armele.
Sensibila si la bataia din aripi a unei muste, o lista lunga de friends poate deveni brusc o lista de enemies. Este un unfriend un enemy?
2022
Apar legile modificate ale Securității Naționale (proiect?)
aprilie 2025
Curtea Constituțională a României (CCR) a adoptat, astăzi, o decizie care va stârni, fără îndoială, ample controverse în spațiul public și, mai ales, în rândul sistemului judiciar. Astfel, foștii ofițeri din serviciile de informații române pot ocupa funcții în magistratură.
septembrie 2025
Deputatul liberal Muraru vrea polițiști aleși de șeful SIE pentru a ancheta penal cadre SIE