Tot ce a reușit Trump a fost să întindă covorul roșu pentru un criminal de război, pe care l-a scos din izolarea la care lumea democratică l-a obligat. În schimb, Putin nu i-a dat nimic. Zero.
Nu doar că Putin nu a fost arestat imediat ce a pășit pe pământ american, dar a primit cele mai înalte onoruri de stat posibile. Bombardierul B2 care a survolat primirea lui Putin e un gest care onorează cei mai de seamă oaspeți. Bucuria nemimată și aplauzele lui Trump la vederea lui Putin sunt gesturi care șochează un elementar simț al moralei și reconfirmă admirația sinceră pe care Trump i-o poartă dictatorului de la Moscova.
Când președintele SUA tratează pe picior de egalitate un criminal genocidar, știi că lumea, așa cum era, a murit. SUA, ca națiune, nu mai e vârful de lance al Lumii Libere și nici partenerul de neclintit pe care Europa se poate bizui.
Tot ce au clădit președinții SUA în ultimii 80 de ani, Trump a distrus în șase luni. Europa e pe cont propriu în fața agresiunii Rusiei. Sarcina liderilor europeni e una dublă ca dificultate: sprijinirea militară a Ucrainei, dar și înarmarea propriilor țări. Un coșmar logistic și financiar. Fără SUA, Europa s-a trezit în pielea goală, surprinsă de iarna rusească.
Întâlnirea din Alaska confirmă că Trump de acum e același Trump care l-a umilit pe Zelenski, la Casa Albă, pe 28 februarie. Același admirator al criminalilor dictatori, același grandoman smintit, același pericol existențial pentru lumea liberă.
Trump se ascunde în spatele argumentului că tot ce face e în numele unui acord cu Putin. Doar că există acorduri și acorduri. Hitler a încheiat un acord cu Stalin ca să rupă Polonia în două. Tot un acord și ăsta.
Orice concesie făcută de Trump în fața unui criminal ca Putin e percepută de Rusia ca o slăbiciune a SUA. Nu duce la un acord, ci la mai multă crimă și impunitate. Rezultatul nu e pacea, ci intensificarea războiului.
Când America întinde mâna unui criminal de război, în mâna aia e tot sângele ucrainenilor uciși și toată suferința unui popor ce-și apără dreptul de a exista.
Cand vad in jurul meu atata jale,
Fara sa vreau, si sufletul ma doare.
As vrea sa iau toata durerea lumii,
S-o duc pe partea nevazuta a Lunii,
Dar sunt prea mic, nevolnic si infim
Ca sa-mi asum asemenea destin!
Si ma intreb, fara s-astept raspuns,
Potentii lumii n-au nimic de spus?
vezi te rog afirmatiile Papei Leon al XIV, de vineri si de azi!
foarte frumoase versurile alese si se potrivesc perfect cu afirmatia de final a autorul ,,Când America întinde mâna unui criminal de război, în mâna aia e tot sângele ucrainenilor uciși și toată suferința unui popor ce-și apără dreptul de a exista.,,
Bravo Mutulică, mă bucur că îți faci „mea culpa” si nu mai visezi cai verzi pe pereți!
Hai, Babacu, zi-i lui Guru sa porneasca el „flasneta”
Si-mpreuna cu Cristela sa ne salvati, voi, planeta!
Semiom, Anomalia si Sosoaca, gura sparta,
Vor fi cerberi la intrarea intro noua lume… moarta!