Câteva concluzii după Summitul NATO de la Haga, cu plusuri și minusuri, cu motive de optimism și de pesimism.
1. Înainte să ajungă la summitul NATO, Donald Trump a pus sub semnul întrebării angajamentul Statelor Unite de a-și apăra partenerii de Alianță. El a sugerat că există „numeroase definiții” ale principiului fundamental de apărare reciprocă al Tratatului Atlanticului de Nord, consfințit de Articolul 5.
Așa cum au transmis agențiile Reuters, France Presse și Associated Press, Trump a relativizat conținutul Articolului 5, afirmând: „Sunt dedicat salvării de vieți. Sunt dedicat vieții și siguranței. Și vă voi oferi o definiție exactă (a modului în care el interpretează Art. 5 – n. aut.) atunci când voi ajunge acolo (la summitul NATO – n. aut.).”
2. După ce a ajuns la Haga, însă, Trump a transmis un mesaj complet diferit față de cel anterior, subliniind – fără mai oferi nicio definiție relativizantă – că Statele Unite vor rămâne angajate în promisiunea lor de apărare reciprocă a membrilor alianței. „Susțin acest lucru. De aceea sunt aici”, a spus Trump, atunci când a fost solicitat să-și clarifice, totuși, poziția cu privire la Articolul 5. „Dacă nu aș fi susținut acest lucru, nu aș fi fost aici”, a întărit președintele SUA.
3. Mai mult, după ce țările NATO și-au marcat oficial miercuri „angajamentul de neclintit” de a se ajuta reciproc în caz de atac, în virtutea aceluiași Articol 5, Trump și-a schimbat radical discursul evaziv. „(Europenii – n. aut.) vor să-și protejeze țările și au nevoie de Statele Unite, iar fără Statele Unite nu va fi la fel”, a declarat el reporterilor prezenți la Summitul de la Haga. „Oamenii ăștia (europenii – n. aut.) chiar își iubesc cu adevărat țările. Nu este o înșelătorie. Și suntem aici pentru a-i ajuta să-și protejeze țarile lor”, a subliniat președintele SUA, referitor la faptul că Summitul a stabilit ca nivelul procentului din PIB alocat apărării țărilor aliate să crească la 5% până în 2035.
4. Dacă lucrurile vor continua în acest mod, iar bugetul comun se va consolida stricto sensu, atunci cuvintele președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu pot fi în niciun fel ignorate: „Cred că asistăm la nașterea unui nou NATO, ceea ce înseamnă practic un NATO mai echilibrat și un NATO care-și asumă o responsabilitate europeană mult mai mare”.
Finlanda s-a alăturat recent Alianței, din cauza amenințării militare uriașe venită dinspre Rusia.
Problema rămâne legată, în continuare, de jocul imprevizibil al lui Trump pe relația cu Rusia și de tranzacționismul lui prevalent, bazat pe o formă de narcisism politic și personal extrem de greu de gestionat de către terți, în spațiul diplomatic și geopolitic consacrat.
5. Există și o altă pilulă amară (de fapt, mai multe, dar aceasta mi se pare emblematică), nu și surprinzătoare, având în vedere presiunile făcute de SUA în acest sens. Comunicatul final al Summitului NATO de la Haga nu spune absolut niciun cuvânt despre responsabilitatea Rusiei în declanșarea și continuarea violului militar sângeros săvârșit asupra Ucrainei.
6. Referitor la Rusia, textul final afirmă doar că aliații sunt „uniți în fața unor amenințări și provocări profunde la adresa securității, în special față de amenințarea pe termen lung reprezentată de Rusia la adresa securității euro-atlantice și amenințarea persistentă a terorismului”. În acest cadru apare mențiunea: „Aliații se angajează să investească anual 5% din PIB pentru cerințele de bază în domeniul apărării, precum și pentru cheltuieli legate de apărare și securitate, până în 2035”, pentru a-și îndeplini „obligațiile individuale și colective, în conformitate cu Articolul 3 din Tratatul de la Washington”.
7. Evident, Ucraina nu a primit nicio invitație de aderare la NATO, în cadrul Summitului de la Haga. Nici măcar nu s-a sugerat o atare posibilitate pentru un viitor fie și incert.
În rest, au rămas nerezolvate chestiuni vitale, pe care le reiterez mai jos.
8. Ce fel de construcție de drept internațional se ranforsează pe fondul și după oprirea violului militar al Rusiei împotriva Ucrainei? Una care să instituie logica juridică a acceptării nepedepsite a unei asemenea agresiuni sau, din contră, una care sa aducă în fața Justiției agresorii și să-i trimită după gratii? Ce fel de cadru punitiv legal în materie penală se dorește a fi ranforsat la nivel internațional? De acesta depinde cum va arăta nu numai Europa în viitor, ci și întreaga Ordine Mondială.
9. Nu s-a rezolvat problema conflictului comercial dintre SUA și Uniunea Europeana, conflict care grevează asupra forței economiilor europene și a celei americane. Acest „război comercial”, declanșat de Trump, pune NATO într-o stare de nesiguranță bipartită între Bruxelles și Washington, ceea ce alimentează copios retorica revanșardă și nostalgic sovietică a Moscovei relativ nu numai la Europa, ci și la revenirea la starea de „război rece” dintre Kremlin și Occident.
Ce-și asumă, așadar, Washington-ul în această ecuație? Își mai asumă ceva, cu adevărat? În ce mod și în ce orizont de așteptare?
10. Cele 35 de miliarde promise Ucrainei de către NATO/UE + Canada reprezintă un gest absolut vital pe care Alianța îl face (suma inițială era de numai 20 de miliarde) pentru a ajuta Ucraina să oprească înaintarea trupelor rusești către Vest.
Nu este vorba aici nicidecum despre cine știe ce hatâr făcut Ucrainei, ci reprezintă un gest pragmatic, strategic, de apărare a Alianței prin intermediul eroicei Ucraine!
