Hai că a dat un telefon Trump și a făcut pace! Din aia durabilă, nu glumă.
Doar rușii mai au voie să tragă… Ucrainenii, nu! Dacă trag, i-a luat mama naibii! Agresori de doi bani. Și fără cărți bune în mână.
Oricum, sunt încercuiți de ruși. Trebuie să se predea urgent. Nu au nicio șansă în fața măreței Armate Roșii.
Pace! Pace! Pace! Putin!
Slavă eroilor! Slavă Ucrainei! Rușine trădătorilor!
***
Trump a tăiat complet finanțarea pentru Europa Liberă, Vocea Americii, Radio Marti (acoperea Cuba) și Radio Free Asia (acoperea China). În vremea comunismului, singurele informații credibile veneau în România prin Radio Europa Liberă și Vocea Americii (emiteau în limba română). Se ascultau în surdină, cu riscul de a fi turnat de vecini la Securitate. Au fost foarte importante pentru această parte de Europă, pentru noi Au făcut parte din lupta de rezistență contra tiranilor de pe aici, au ajutat călătoria noastră spre libertate.
Același efect îl au astăzi și asupra altor regimuri tiranice și totalitare din lume. Care, de multă vreme, încearcă prin tot felul de tertipuri să le blocheze, să le ascundă de poporul lor. Le acuză, evident, de minciuni, de manipulare. Le subminau puterea tiranilor. Ofereau o adiere de normalitate și de libertate. Ofereau o alternativă pentru care se încăpățânează să lupte, să reziste și să continue să viseze la mai multă libertate. Erau vocea celor care nu acceptă capitularea, ”pacea” cu orice preț.
S-a rezolvat! A rezolvat-o Trump. Prietenul tiranilor. Sub aparenta (dar reala) problemă a costurilor/cheltuielilor publice, a tăiat otova și zelos unde i s-a cerut. A început de unde ”trebuie”. S-a executat. Desigur, MAGA, MCGA, MRGA… Make America Great Again… Make China Great Again… Make Russia Great Again…
I-a făcut și mai măreți pe tiranii lumii. Și mai puternici în fața celor pe care-i asupresc, cărora le refuză libertatea.
E pace acum prin gulaguri. Liniște. A adus-o Trump!
***
Ciracii lui Trump: Dacă Putin îl păcălește pe Trump, va fi vai și-amar de el!
Păi, nu este clar asta? Mai este vreo urmă de îndoială că ăștia îl consideră altceva decâ un papagal pe Trump? Al lor, evident… Îl învârt ca pe un titirez ieftin, în ce direcție vor ei. E suficient să-i susure ce trebuie în urechi. Ce mai dă din coadă de plăcere, mai ceva ca un pudel roșcovan!
Putin & co. îl tratează pe potriva acțiunilor și deciziilor sale. Ca pe prostul satului. Nici ei nu-și explică cum a ajuns acest tolomac să conducă iar Statele. Cât de ușor a fost pentru ei. Primul președinte din istoria SUA care a predat țara dușmanilor ei. Inamicilor. S-a aliniat cu cei mai ticăloși dintre ticăloși. Le dă o mână de ajutor ca ei să-și desăvârșească planurile malefice pe care le au pentru noi. Deșurubă structurile, le șubrezește.
Prostul din curtea școlii îi crede prieteni. Spune că-i ciugulesc din palmă. Realitatea ultimelor săptămâni arată fix opusul. Ei îi cer lucruri lui Trump și el se execută. Nu invers. Agenda lor e pe masa lui și el bifează, să nu cumva să rateze ceva. Nu invers…
Dacă Putin îl păcălește pe Trump, va fi vai și-amar de el! Nu-l păcălește deja?
***
Povestea asta cu pacea în Ucraina nu face decât să demonstreze încă o dată cine este agresorul și cine este victima.
Agresorul, când pornește agresiunea, are un plan. Are niște obiective. Pentru care alocă resurse. Până nu-și atinge obiectivele, nu se lasă. Agresiunea lui nu încetează. Dacă victima ripostează, mai mult decât se așteaptă agresorul său, se complică doar planul. Victimele pot face pace necondiționat în orice moment. Cu revenirea la situația dinaintea agresiunii. Cu garanții din partea agresorului, că dacă este iertat fără condiții, nu mai face.
Agresorul este Rusia. Nu va face pace până când planul său nu este dus până la capăt. Planul său este o Ucraină în genunchi. Satelit al Moscovei. Colonie a sa… gubernie, gulag. Pe modelul sateliților de care este înconjrată Rusia. Cine așteaptă pace de la ei necondiționat se înșală amarnic.
***
Ne dorim pace?
Sigur că ne dorim pace. Nu cred că există cineva care să-și dorească război. Chiar dacă Keynes spunea odată că războiul, prin distrugerile sale și reparațiile de după, crește PIB-ul. Dar distruge averea care generează acel PIB.
Cu intervenționism etatic în spate, războiul este cea mai periculoasă „politică publică”. Expropriază, distruge, omoară.
Sigur că ne dorim pace. Nimeni nu-și dorește războiul. Dar nu trebuie să bagatelizăm ce fel de pace ne dorim. Sau cum se ajunge la pacea asta. Cele două sunt foarte importante pentru durabilitatea păcii. Doar pe o pace durabilă se poate reconstrui cu adevărat. Doar o pace durabilă și reală poate vindeca rănile, poate aduce iertarea.
Asta trebuie să înțelegem atunci când strigăm „Pace!”. Trebuie să știm la cine strigăm. Să înțelegem cine este agresorul. Nu poți interveni „împăciuitor”, altoind pe cel nevinovat, pe principiul „tu ești mai mare, mai înțelegător, mai înțelept, cedează tot!”. Sau pe principiul „pleacă ochii și întinde și celălalt obraz criminalului, că așa este creștinește!”. Sau, alt principiu, „agresorul din casa ta trebuie întâmpinat cu flori și pâine, nu cu bâta, la crimă nu se răspunde cu crimă…”.
Sigur că ne dorim pace. Nimeni nu-și dorește războiul. Dar, validând laș acțiunile agresorilor, le dai și mai multă putere. Le validezi crimele. Te vulnerabilizezi. Îi lași să se apropie mai mult de tine. Vei fi tu următorul. Când vei dori să-ți sară alții în ajutor…
Sigur că ne dorim pace!
