Prin aducerea la vârful echipei sale a unor adepți ai liniei dure precum congresmenii Marco Rubio (favorit la poziția de Secretar de Stat) și Mike Waltz (viitor consilier prezidențial pe probleme de securitate), Donald Trump semnalează că se pregătește pentru „o confruntare existențială“ cu China, scrie Agenția France Presse (AFP) într-o analiză a situației din SUA. Rubio și Waltz sunt văzuți ca niște „șoimi“ ai politicii dure față de Beijing și niște persoane care cred în implicarea SUA la nivel mondial.
Marco Rubio (53 de ani) este senator, Mike Waltz (50 de ani) activează în Camera Reprezentanților, dar amândoi sunt din Florida – statul în care-și are reședința Donald Trump (78 de ani), la Mar-a-Lago.
Rubio a spus deja, într-un discurs ținut anul trecut, că Statele Unite se află într-un conflict global amplu cu China, care „nu doar că vrea să fie cea mai puternică națiune din lume, ci dorește să reorienteze lumea“.
Nu este o noutate această abordare, pentru că și Administrația Biden a descris, de asemenea, China drept principalul adversar pe termen lung al Statelor Unite și a intensificat sancțiunile. În ultima vreme, însă, tensiunile păreau să se aplaneze, după ce secretarul de stat Antony Blinken a spus că trebuie reinițiat dialogul, ca să scadă riscul unui conflict declanșat din greșeală.
Robert Daly, directorul Institutului Kissinger pentru China și Statele Unite din cadrul Wilson Center, spunea că Administrația Biden avea o viziune conform căreia Statele Unite „ar trebui să concureze cu China cât mai eficient posibil pe fiecare problemă într-un mod care să fie în detrimentul Chinei“. Însă „acum vedem oameni care susțin de mult timp ideea că Partidul Comunist Chinez reprezintă o amenințare existențială pentru Statele Unite“.
Beijingul „tinde să vadă aceste numiri (ale lui Trump – n. red.) ca o dovadă a ceea ce ei deja percep: că, indiferent de ce fac — chiar dacă fac un acord comercial —, se confruntă cu o SUA hotărâtă să distrugă Partidul Comunist. Iar acest lucru va schimba natura competiției“.
Deși Trump vorbește des despre negociere și se laudă cu relația pe care o are cu dictatorul chinez Xi Jinping, responsabilitatea de a creiona „schema strategică“ zilnică a SUA le va reveni lui Rubio și Waltz, mai observă Daly.
O altă observație este că atât Rubio, cât și Waltz sunt susținători înfocați ai Israelului. La fel stau lucrurile cu Mike Huckabee, cel nominalizat de Trump pentru postul de ambasador al SUA în Israel.
Matthew Waxman, fost oficial în cadrul Departamentului de Stat sub fostul președinte republican George W. Bush, atrage atenția: „Trump nu alege pe nimeni care nu i-a jurat loialitate. Totuși, Rubio este probabil cea mai bună alegere la care internaționaliștii conservatori ar fi putut spera realist“. De ce? Pentru că Rubio „nu-i lingușește pe autocrați, precum unii din partidul său – cel mai important, președintele ales. Republicanii sunt împărțiți între internaționaliști, care cred în exercitarea leadership-ului american în întreaga lume, și izolaționiști, care doresc să se retragă din acest rol. Rubio este mult mai aproape de primul grup, iar alegerea sa probabil îi va dezamăgi pe cei din al doilea grup, care-l consideră prea belicos“.
Rubio, care de-a lungul timpului a fost un critic foarte dur al lui Putin, numindu-l la un moment dat pe acesta chiar „gangster“, pare să fi făcut un gest preventiv față de Trump, afirmând că Ucraina e în impas și că ar trebui să încheie pace.
E de așteptat ca Trump să fie preocupat de cel puțin două obiective, în goana sa de a lăsa în urmă mai multe rezultate decât Joe Biden. Vrea să obțină recunoașterea Israelului ca stat de către Arabia Saudită și să pună capăt conflictului din Fâșia Gaza. El a vorbit chiar și de o soluție negociată cu Iranul.
Deasupra tuturor pare să se profileze însă un mare conflict pentru supremația globală cu China comunistă.
Sper ca asta e cazul dar ma indoiesc puternic ca asa ceva poate veni de la un curvar, falit official de 6 ori, unul care jigneste in dreapta si in stanga, inclusiv pe rubio, halley, musk, etc, razbunator, mincinos notoriu, violator condamnat de justitie, si.a inselat nevasta in mod repetat, etc, si care, pe deasupra, si.a exprimat deschis si repetat admiratia pentru dictatori, trecuti si prezenti.
Cel mai probabil e ca face numirile in baza unui singur criteriu, anume loialitatea si servilismul fata de el. Cei care l.au mascarit public in trecut, rubio, halley, musk, etc, si care intre timp i.au pupat ghiulul si fundul, si.au pierdut credibilitatea atat pe plan uman cat si profesional.
Trump nu este violator condamnat de justiție. Condamnarea, nedefinitivă, care în cazuri similare din trecut a fost de natură contravențională (diferența este mai puțin netă în dreptul american), este pentru sursa banilor folosiți pentru a obține tăcerea unei persoane cu care a întreținut relații sexuale consimțite.
Loialitatea este un criteriu esențial pentru orice politician și, în general, pentru orice lider. După cum spunea Warren Buffet, dacă ai de ales între a concedia unul dintre trei colaboratori, primul mai puțin competent, al doilea mai puțin muncitor și al treilea mai puțin onest, întotdeauna trebuie să îl alegi pe ultimul, pentru că competența și hărnicia combinate cu trădarea au efecte mai grave decît orice ar putea face ceilalți doi.
În al treilea rînd, între a admira dictatori și a-i flata în cadrul negocierilor, este o diferență uriașă. Sigur, în politică contează mai puțin, pentru că mulți chibiți nu văd de pe marginea diferența și pot ajunge să creeze probleme mai mari decît rezolvă flatarea unor oameni cu autoritate.
În fine, Trump nu este fascist (nici măcar căt FDR) nu este nazist, nu este nici măcar rasist sau misogin. Spre deosebire de Obama care a trimis IRS în in
Putem fi de acord sau nu cu politicile sale, destul de neplăcute și extrem de periculoase pentru români (fiindcă am dat cu piciorul aproape tuturor oportunităților pe care le-am avut în ultimii 35 de ani), dar combaterea agresivității regimului comunist chinez, limitarea imigrației ilegale, repatrierea lanțurilor de producție și de desfacere periclitate în plan internațional de ingerințele economice ale unor actori statali, limitarea acțiunilor militare americane la misiuni scurte și clar definite sînt scopuri legitime care, pentru Trump, cel puțin în mandatul anterior par să fi primat asupra toanelor sale.
Înseamnă că Trump este soluția tuturor problemelor? Nu pentru americani și cu atît mai puțin pentru europeni și pentru români. Sancțiunile vamale împotriva celor care folosesc comerțul internațional ca armă sînt îndreptățite, dar, pe termen lung, protecționismul îi afectează mai mult pe cei care îl promovează (valabil și pentru UE). Refuzul războaielor de uzură este indispensabil stabilității SUA și nu numai, dar tranzacționalismul ca diplomație și limitarea operațiunilor militare riscă să ducă la îndepărtarea de valorile fundamentale ale statului de drept și ale dreptului natural și la un izolaționism periculos pe termen lung.
Ceea ce înseamnă că și americanii, și noi românii am face bine să corectăm orientarea pe termen lung a reprezentanților noștri politici. Dar acum, pe termen scurt, Trump a fost răul mai mic, la fel ca Băsescu la noi. Și, pentru că fiecare dintre noi are concepții și valori diferite de ale oricui altcuiva, răul mai mic este singura alegere rațională într-o democrație.