Originea jocurilor de noroc, a diferitelor activități pe care le practică oamenii în speranța de a câștiga – ori pur și simplu pentru distracție – se pierde în istorie. Totuși, urmele unora dintre ele apar ici-colo în cronicile omenirii – ba sub forma unor anecdote sau istorisiri despre capete încoronate, ba în cronici despre viața de zi cu zi a poporului.
De aceea, avem idee despre cum jocurile de noroc au evoluat din forme populare de divinație către serviciile moderne de jocuri de noroc online pe care le oferă Frank ro.
Aruncatul oaselor
Scapulimanția – literalmente „aruncatul omoplatului” – este o formă străveche de divinație. Deși denumirea se referă strict la omoplați, clarvăzătorii foloseau diferite alte tipuri de oase, deseori falange cu tot felul de inscripții – rune și simboluri sau cuvinte magice.
Conform unora, aceste falange cu inscripții au servit drept sursă de inspirație pentru ceea ce au devenit zarurile din ziua de azi.
Cele mai vechi zaruri descoperite până acum au în jur de 4.000 de ani și au fost folosite în Egiptul antic, probabil pentru a juca senet. Zaruri similare cu cele folosite și azi au fost în uz în Roma antică, în India, China și alte regiuni.
Primele cazuri documentate de jocuri de noroc cu zaruri provin din Roma antică, unde erau folosite la jocuri în ciuda interdicțiilor stricte. Zarurile sunt strămoșii unor jocuri precum dominoul sau cărțile de joc.
Cărțile de joc
În cazul cărților de joc, procesul era inversat: la început, au fost folosite pentru jocuri, abia apoi au devenit instrumente pentru ghicit viitorul. Primele cărți de joc din istorie au fost folosite de Prințesa Tongciang din dinastia chineză Tang (secolul IX Î. Chr.), pentru a juca „jocul frunzelor”. Cărțile au ajuns în Europa prin Asia, devenind folosite larg pe tot continentul.
Cărțile de tarot au apărut la mijlocul secolului XV. Inițial, au fost folosite pentru jocuri „inocente” precum tarocchi în Italia sau tarot în Franța. Au primit aproape imediat atributul „cartea cu imagini a diavolului” de la un preot din ordinul dominican, care nu s-a oprit din blestematul cărților de joc în predicile sale. Totuși, ele nu au devenit instrumente pentru deslușirea viitorului timp de sute de ani – primele indicații despre utilizarea cărților de tarot pentru divinație au apărut la sfârșitul secolului XVII.
Principalul responsabil pentru transformarea tarotului în obiect ocult a fost Antoine Court de Gébelin, un cleric francez care a publicat un întreg tratat despre cum tarotul este de fapt un instrument cabalistic de origine egipteană care combină panteonul egiptean – în special zeitățile Osiris, Isis și Typhon – cu valorile de bază a creștinismului – Cumpătarea, Justețea, Puterea și Prudența.
Ulterior, observațiile sale au fost extinse de celebrul Éliphas Lévi, unul dintre cei mai prolifici autori pe teme de magie, alchimie, ocultism și Kabbalah, care a considerat tarotul un fenomen străvechi, apărut înainte de timpul lui Moise, care reprezintă cheia universală pentru descoperirea secretelor hermetice (adică cele referitoare la transmutarea metalelor – crearea de aur) și kabalistice.
Tarotul este folosit și azi, în unele cercuri, pentru a ghici viitorul. Celelalte tipuri de cărți de joc, însă, nu au niciun mister, mai ales pentru cartoforii și jucătorii profesioniști.
