Știa Dragnea de ce a ales-o: Dăncilă avea PENALUL în casă – era chiar tatăl ei! La 22 de ani, Vasilica a simțit gustul dulce al amnistiei

Recorder.ro face o dezvăluire de senzație: Filimon Nica, tatăl premierului Viorica Dăncilă, s-a numărat printre infractorii de drept comun, condamnați și amnistiați prin decret, în epoca târzie a lui Nicolae Ceaușescu. Un decret din 1986, similar ordonanței de urgență pe care Liviu Dragnea o așteaptă acum de la premierul-marionetă.

În momentul arestării tatălui ei, Viorica Dăncilă avea 22 de ani și era studentă în anul 2 la Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești.

Tatăl Vioricăi Dăncilă, Filimon Nica (78 de ani), bărbatul ajuns, astăzi, să trăiască la o margine mizerabilă a Ploieștiului, a ispășit, în trecut, o condamnare la închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de drept comun.

Condamnare de care însă a scăpat foarte repede, după doar o jumătate de an, datorită unui decret de amnistie și grațiere dat de Ceaușescu.

Plutonierul major a falsificat acte de gestiune

Când a fost arestat, Filimon Nica avea 45 de ani și era cadru activ în Armata Română. Lucra la intendență, la o unitate de radiolocație din comuna Berceni, de lângă Ploiești.

Avea gradul de plutonier major și figura ca „responsabil” la un serviciu care se numea „gospodărie agrozootehnică”.

În 1985, Procuratura l-a prins falsificând niște acte de gestiune prin care încerca să acopere o mică pagubă care îi era imputabilă: contravaloarea a 2,5 tone de nutrețuri, 5.400 de lei în banii de atunci – echivalentul a două-trei salarii.

Totul pornise de la un drum de rutină pe care plutonierul Nica îl făcuse, alături de un soldat, la o fermă din comuna Ciorani, Prahova, ca să aprovizioneze cu hrană pentru animale unitatea de radiolocație la care lucrau.

Cei doi umpluseră o remorcă de tractor cu nutrețuri și se despărțiseră, fără să se mai întoarcă împreună la Berceni. Plutonierul dorise să mai rămână la Ciorani, deși nu avea acest drept, și îl pusese pe soldat să facă de unul singur cale întoarsă. Soldatul, beat fiind, pierduse o jumătate din încărcătura remorcii până la destinație.

Două săptămâni mai târziu, tatăl Vioricăi Dăncilă făcuse un alt drum la ferma de furaje din Ciorani și, după ce stătuse la băutură cu gestionarul de acolo, încărcase în remorcă o cantitate mai mare decât cea trecută în scripte, pentru a compensa minusul de la transportul de dinainte.

Mai apoi, se pusese pe strecurat falsuri în actele gospodăriei agrozootehnice de care era responsabil, ca să ascundă acest artificiu.

25 de zile la țuhaus

Filimon Nica a fost arestat preventiv. Procesul său penal a început pe 18 noiembrie 1985 și s-a încheiat pe 12 decembrie, același an. În timpul audierilor, plutonierul a recunoscut toate faptele de care era acuzat.

A fost găsit vinovat de uz de fals, instigare la fals intelectual, înșelăciune în dauna avutului statului și neglijență în serviciu. Detenția sa, într-o pușcărie din București, a durat tot atât cât a ținut și procesul: 25 de zile.

În cele din urmă, prin sentința nr. 757/1985, Tribunalul Militar Teritorial București l-a condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, iar Filimon Nica a fost eliberat odată cu pronunțarea condamnării.

Judecător a fost „căpitanul de justiție” Doru-Viorel Ursu (foto), cel ce avea să devină ministru de Interne între două mineriade (iunie 1990 – septembrie 1991). Un paradox al destinului: ministrul de Interne din 1990 l-a condamnat pe tatăl prim-ministrului din 2019.

Dosarul de instanță în care a fost judecată cauza, numărul 682/1985, nu mai există. A fost dat la macerat în 1995, după ce își depășise termenul legal de conservare.

„Muncă corecțională” la serele din Bărcănești

Pe lângă pedeapsa de trei ani cu suspendare, hotărârea de condamnare mai conținea și alte mențiuni: îl obliga pe Filimon Nica să acopere paguba de 5.400 de lei („recuperarea prejudiciului” de azi!) și îl trimitea să lucreze la o unitate de producție.

Detașarea în câmpul muncii fusese, de altfel, principalul scop al lăsării lui în libertate. Un decret din 1977 stipula că infractorii neviolenți, condamnați la cel mult cinci ani de închisoare, își vor executa pedeapsa prin muncă, astfel încât să contribuie la împlinirea planurilor economiei socialiste.

Munca aceasta era denumită „muncă corecțională”, iar statul reținea o cotă parte – între 20% și 50% – din salariul pe care îl primea condamnatul.

Deși, formal, era liber, cel trimis la muncă corecțională avea o libertate îngrădită: nu putea să părăsească localitatea în care lucra decât cu aprobarea Miliției.

Tatăl Vioricăi Dăncilă și-a făcut stagiul de muncă corecțională la serele legumicole din Bărcănești, aproape de Ploiești.

Amnistia din 2 iunie 1986

Sentința blândă, de trei ani cu suspendare, nu i-a pătat cazierul lui Filimon Nica decât pentru puțin timp. La o jumătate de an după scurtul stagiu din arest, norocul l-a lovit de la centru: Nicolae Ceaușescu (foto) a dat un decret de amnistie și grațiere, care l-a scăpat pe tatăl Vioricăi Dăncilă de toate complicațiile penale. S-a întâmplat pe 2 iunie 1986.

Amnistia și grațierea s-au referit inclusiv la cei care executau pedepse de muncă corecțională.

Nicolae Ceaușescu a fost un campion al decretelor de amnistie și grațiere. În anii ’80 a dat 6 decrete, iar în toată „Epoca Ceaușescu” (1965-1989) – 17 decrete.

Citiți ancheta integrală pe Recorder.ro.