Georgescu reprezintă efectul plenar și previzibil al „democrației originale”, al „capitalismului sălbatic” de rit securistoido-fesenist, care în 35 de ani de exersare a democraturii, îmbibată în corupție generalizată și sfidare copioasă a cetățeanului și a statului de drept, a produs finalmente un atare specimen. O ultimă încununare a ceaușismului remanent, ranforsat sulfuros, din mintea și sufletul unei părți deloc nesemnificative a populației țării.
În ciuda achiesării formale la spațiul euroatlantic și în ciuda investițiilor aferente occidentale, România a rămas parțial prizoniera unei cohorte cvasi-subterane de aparatnici. Aceștia au devastat economia țării, au arestat ceea ce a mai rămas valabil după jaful de partid și de stat din anii ’90 – când au privatizat inept sau organizat infracțional o bună parte a economiei.
Evident, această legiune comunistoidă și-a însușit astfel o bună parte a corpului economiei de piață. Din această postură privilegiată a intrat, inevitabil, în conflict direct cu capitalul străin. Cum să aibă concurență la împărțirea prăzii?!
Păunescu, Funar, Vadim, Șoșoacă, Simion, Târziu, Terhes și finalmente Georgescu au fost și au rămas doar vârfurile acestui conclav pestilențial, ale acestei colcăieli sinistre, devenită extrem de potentă financiar, dar cu nostalgii autoritariste, inspirate de formula cleptocrației asasine putiniste. Toți aceștia – mereu flancați de foști securiști și de foști militari și de foști nomenclaturiști și de odraslele lor și de uzufructarii devastării sau ai preluării rămășițelor industriei ceaușiste.
Iar în cazul ultimului mesager derapat cognitiv al acestei viermuieli, instrumentalizarea sino-rusa din social media a amplificat și potențat copios ieșirea la suprafață și a revoltei celor, deloc puțini, care încă mai așteaptă și mai tânjesc să fie asistați de un stat omniprezent, omnipotent și omniscient.
Asistăm astfel la delirul electoralist, manipulat de acest establishment criptocomunist, al celor care votează de ani de zile, cu entuziasm și evlavie, tot felul de hoți, de corupți notorii, de pușcăriași, de pușcăriabili, de foști securiști și politruci comuniști, după care tot ei ies în stradă și se revoltă împotriva celor pe care i-au votat și aplaudat.
Iar acestor români, în atari condiții, tot un ceaușist nostalgic li se pare că este soluția salvatoare!
Dacă nu ar fi tragic, ar putea fi chiar comic…
salvatoare este Nicușor Dan. Nimeni altcineva dintre asa zisii candidati nu a dovedit simt civic adevarat in ultimii ani. Bineînteles ca isi joaca sansele inteligent. Dar toti ceilalti sunt guristi mincinosi cu tupeu si cu goluri mari in cv, gen Antonescu si Funeriu.
Indemn pentru Noul An
-pamflet-
Nu risipiti voturi in van: votati cu Nicusor Dan!
Ca e singurul in stare sa ne scoata din haznale.
Lasconi, desi se zbate, mai mult de-atata nu poate
Ca n-o duce „trasurica” decat pana… la Saftica!
Lui Calin i s-a stins BEC-ul de cand „s-a ars” cu Tiktok-ul,
Si cat s-ar zbatea… Botin, nu mai vede alt scrutin!
Pe Simion, nici atat, ca asta-i dator vandut
Si, sa-si stinga datoria… vinde Basarabia!!!
Cacarau, trezit din somn, nu mai are staif de Domn
Ca, de cand cu someria, si-a cam tocat visteria.
Ponta, nici el, nu-i mai breaz, chiar daca se da viteaz
Si, cat se crede de smecher, nu-l convinge nici pe Schnecker!
Puric trancane intruna, de cu zori pana da luna,
Cand incepe sa lozeasca, uita se se mai opreasca.
De ceilalti, nu scot o vorba, ca-s picati ca musca-n… ciorba.
Fiti destepti, in Noul An, si votati… Nicusor Dan!
PS:
Chiar dac-o supar pe Lia, eu imi asum poezia!
De Kati, putin imi pasa, ca si ea e… belicoasa,
Iar Alena, prea tradata, ar vrea pe Danut sa-l bata!!!
Si cum sa votezi femeia, cand ea produce… scanteia?!
O “solutie salvatoare” bantuie prin lume.
In contextul mai vechi si mai nou al unor popoare extrem de slabe la nivel de individ, cativa indivizi se cocoata in capul a miliarde de neputinciosi.
Incercand sa-mi explic de unde ies atatia nostalgici, ostalgici si cum de atatea sute de milioane tremura in fata a cativa dulai, singura explicatie la care tot ajung este ca indivizii sunt slabi.
Autoritatea este o constanta, poate universala, si daca fiecare individ nu are capacitatea sa o controleze-poti fi o autoritate asupra propriei fiinte prin vointa, hotarare, curaj, poti crede intr-o autoritate mai de sus de oameni- daca nu le faci pe scestea, atunci altcineva vine si culege suma asta de putere ce lipseste de la fiecare individ. Astia sunt dictatorii.
Ince sa cred ca parte din rostul credintei in Dumnezeu este sa te fereasca de credinta oarba in oamenii care strang putetea si lasa individul fara putere. Poate ca traim blestemul negarii unui Dumnezeu.
Cand vremurile sunt grele si oamenii sunt slabiti si slani, puterea este stransa de cativa indivizi.
In logica asta cele mai slabe popoare, cei mai slabi indivizi sunt cei ce se afla condusi de astfel de lideri. Suntem nostalgici, ostalgici, deci suntem slabi. Alegem sa cedam puterea pentru ca suntem slabi.
Asa ca toate marele “imperii” de azi, care si-au ales liderii pe care si i-au ales, sunt compuse din indivizi slabi. Greu de crezut ca urmeaza altceva decat prabusirea.
As spune ca alegerile care vin vor arata cam cat de puternici suntem.