„Perversul de la Târgu Ocna” în formă olimpică

La cel mai scurt meci de box feminin de la actualele Jocuri Olimpice, nu doar Imane Khelif, reprezentând Algeria, i-a aplicat o lovitură năprasnică în nas italiencei Angela Carini, ci ideologia ce susține că genul este opțiunea idividului i-a aplicat o lovitură evidenței dovedită științific.

Meciul Khelif – Carini s-a încheiat în 46 de secunde, prin abandonul Angelei Carini, iar efectele loviturilor vor dispărea în câteva zile; celălalt continuă, efectele sale vor fi pe termen lung și nu știm cine are șanse mai mari de izbândă.

Au făcut carieră mediatică în ultimii ani dezbaterile provocate de ofensiva ideologică împotriva individului, ce încearcă să ne convingă și să impună în legislație faptul că genul ființei umane ține de alegerea acesteia. Sunt de notorietate cazurile din unele școli americane și franceze în care copiilor li se spune că trebuie să se gândească la ce ar vrea să fie – bărbați sau femei. Susținătorii acestui construct ideologic sunt puțini, însă foarte insistenți, activi atât prin organizațiile lor, cât și prin conexiunile pe care au reușit să la aibă în cercurile puterii politice.

De cealaltă parte, majoritatea își vede de treabă, lumea funcționând mai departe în mod natural, cu indivizi ce s-au născut femei și bărbați, acceptând că există și un procent de 0,n % dintre semenii lor ce se percep altceva decât îi dovedesc a fi probele genetice și evidența (chestiune ce ține de domeniul psihologiei). Important este ca aceștia să fie tratați ca oricare individ, să nu fie discriminați (în țările democratice existând legislație în acest sens) și nicidecum nu trebuie ca majoritatea să fie obligată să-și nege datul natural doar pentru ca cei 0,n % să nu se simtă discriminați.

În presă, despre Imane Khelif se spune că este o persoană ce s-a născut femeie, dar cu cromozomi sexuali XY. În acești termeni s-a exprimat și președintele Federației Internaționale de Box (IBA), rusul Umar Kremlev, care a afirmat că „Khelif și alte sportive de sex feminin cu niveluri ridicate de testosteron poartă cromozomi masculini” (conform The Sporting News).

Genetica ne spune clar că între cele 23 de perechi de cromozomi, una este a cromozomilor sexuali: XX pentru femei și XY pentru bărbați. Perechea XY determină masculinitatea cu toate trăsăturile ei, printre care și forța fizică mai mare a bărbaților în comparație cu cea a femeilor. Există și cazurile unor femei cu forță fizică mai mare decât a majorității, la originea lor fiind o dereglare hormonală – excesul de testosteron produs de glandele suprarenale. Deci, persoanele cu cromozomi sexuali XX (adică femeile) cu caracteristici masculine nu sunt astfel din cauze genetice, ci din cauze hormonale. Faptul este dovedit științific și nu decis în vreun workshop organizat de către adepții ideii că genul are la origine opțiunea sau autopercepția, acțiuni ce apar în viața individului mult mai târziu decât nașterea.

Revenind la Imane Khelif, de pe site-ul CNN aflăm că dacă în 2022 a câștigat o medalie de argint la Campionatul mondial organizat de IBA. În 2023, aceeași organizație i-a interzis să boxeze pentru medalia de aur, pe motiv de nivel crescut de testosteron. Federația nu a precizat dacă acest indicator a avut o cauză genetică, adică faptul că este bărbat, sau una hormonală, adică faptul că este o femeie cu tulburări hormonale.

În aceeași situație se află și Lin Yu-Ting din Taiwan: deși a obținut medalia de aur la New Delhi în 2018, a pierdut competiția în 2023 din același motiv – nu a îndeplinit criteriile de eligibilitate de gen.

Vorbim în cele două cazuri de sportivi sau de sportive? Edificatoare este declarația purtătorului de cuvânt al Comitetului Olimpic (CIO), Mark Adams: „Sunt femei în pașapoarte și se spune că așa este, că sunt femei… Ca și în cazul competițiilor anterioare de box olimpic, sexul și vârsta sportivilor se bazează pe pașaportul lor”.

Deci, cele două persoane sunt femei în pașapoarte, nu în natură, adică persoane cu cromozomi XY dar care se percep și se prezintă drept femei – adică, transgenderi.

Și IBA, și CIO evită să se exprime clar asupra identității de gen a celor două persoane, probabil de frica unor procese ce le-ar putea fi intentate de către organizațiile ce apără drepturile acestei categorii de persoane. Totuși, prima le-a descalificat pentru motivul arătat, păstrând însă ambiguitatea cu privire la cauza acestei măsuri.

„Atât Imane Khelif, cât și Lin Yu-Ting nu au îndeplinit criteriile de eligibilitate necesare pentru a concura în categoria feminină a evenimentelor noastre”, se precizează în comunicatul emis de IBA. Criteriul de eligibilitate pentru categoria feminină este nivelul testosteronului, cu care Adams nu este de acord: „Testosteronul nu este un test perfect. Multe femei pot avea testosteron care se află în ceea ce s-ar numi «niveluri masculine» și pot fi în continuare femei și concurează în continuare ca femei”.

Evidența contrângătoare și știința ne arată că „niveluri masculine” dețin doar persoanele ce au cromozomi XY.

În pofida a ceea ce spune Adams, că nu ar fi „o problemă de transgenderi”, chiar asta este: problema transgenderilor și a dreptului lor de a participa la competițiile ce au doar două categorii – feminin și masculin. În acest caz, avem doi bărbați biologici, ce se prezintă ca femei, ce intră în ring cu femei.

Cum de au ajuns ei, ca „femei”, la Jocurile Olimpice de la Paris? Tot de la CNN aflăm că organizației IBA i s-a interzis să se mai implice în ultimele două ediții ale Jocurilor Olimpice, din cauza lipsei de transparență a gestionării și pentru că președintele ei a adus Gazprom ca sponsor principal și a mutat în Rusia multe dintre operațiunile organizației. Mulți membri au părăsit-o și au constituit una nouă, World Boxing, care speră să fie recunoscută de CIO până la Jocurile de la Los Angeles, din 2028. Pentru a organiza competiția de la Paris, CIO a constituit o structură ad-hoc, Unitatea de box Paris, care a adoptat un regulament. În acest document, sunt stabilite și cazurile în care un sportiv poate fi descalificat. Testul de gen nu este menționat.

Deci, pe marginea ringului de la Paris se află în dispută două modele ideologice: unul primește sportivii în competiție doar potrivit datelor din pașaport, iar celălalt verifică și statutul lor biologic. Cel progresist a înregistrat o victorie, CIO anunțând că la această ediție boxul olimpic a atins pentru prima dată paritatea de gen, concurând 124 de femei și 124 de bărbați. Criteriu pur sportiv, nu?

Cum justifică această situație CIO prin purtătorul său de cuvânt? „Aceste sportive au concurat de multe ori până acum, pe durata a mai mulți ani. Nu au apărut subit, au concurat și la Tokyo. Federația trebuie să gândească reguli, să se asigure că există corectitudine, dar în același timp că toată lumea are posibilitatea de a participa dacă-și dorește. Echilibrul este fin”.

Faptul că acești sportivi au fost lăsați tot de CIO la Tokyo fără a îndeplini condițiile de gen nu poate fi invocat ca argument. Și faptul că regulile IBA i-au descalificat pe cei doi nu poate fi interpretat ca încălcare a dreptului de a participa la astfel de competiții, aceștia având posibilitatea să participe, dar la categoria „masculin”. Sunt curios dacă la această categorie ar mai fi spart nasul cuiva.

Iată ce mai spune același Adams: „CIO este întristat de abuzul pe care cele două sportive îl suportă în prezent”. Serios?! Dar de abuzul împotriva Angelei Carini ce spuneți? De crasa nedreptate ce i s-a făcut și de compromiterea ideii de competiție corectă CIO nu este întristat? Dacă tot a fost preocupat de nediscriminare, CIO putea să înființeze competiții pentru a treia categorie, destinată celor ca Imane Khelif și Lin Yu-Ting.

Această paritate de gen, ce pare a fi devenit principala preocupare a CIO, a adus inegalitatea de șanse. Deși minoritățile sexuale sunt prezentate drept categorii vulnerabile, în cazul în discuție vulnerabilă a fost femeia ajunsă în ring să boxeze cu un bărbat. Cum să comiți așa ceva, să trimiți o femeie în ring să se bată cu un bărbat care se prezintă ca femeie?! Feministele ar putea să protesteze față de această situație discriminatorie; sau… nu?

Sportul este o activitate ce are în centru performanțele corpului uman, date de bagajul genetic și de antrenament. Iar pentru că între corpurile umane sunt diferențe naturale (de sex, vârstă și dimensiuni), s-au stabilit categoriile. Așa cum se diluează o categorie, se pot dilua toate. Ce-ar fi să se înscrie un pugilist de categoria pană la un meci cu unul de la categoria grea doar pentru că el se percepe ca un titan? Ce-ar fi ca un junior să se înscrie la seniori doar pentru că se percepe mai matur decât este?

Sigur, veți spune că diluarea categoriilor s-a probat deja, deși nu în competiții de factura Jocurilor Olimpice. În 2022, în Rusia, s-a organizat o luptă între Aleksandra Stepakova, o femeie de 60 kg, și Grigory Chistyakov, un bărbat de 240 kg. Deci, s-au încălcat două criterii: de sex și greutate.

În luna mai 2024, în România, s-a organizat un meci între „Perversul de la Târgu Ocna” și Bettyshor & Roxana Țuțu, cu încălcarea criteriilor de sex, vârstă și greutate. V-a plăcut, nu? Sport, eleganță, egalitate de șanse. Deși pare paradoxal, „Perversul” a fost fair play, fiindcă s-a prezentat în ring ca bărbat. Deh, în spatele lui nu au stat mize financiare și ideologice, situație ce i-a permis să fie fair.

La Eurovision poți să te prezinți cum vrei, dar în sport, unde legile naturii ce guvernează corpul uman sunt fundamentul pe care se construiește, prin antrenament, sportivul, acest lucru nu este posibil. Sau, dacă se produce, ar trebui să fie tratat la fel ca dopajul, fiindcă „femeile cu cromozomi XY”, adică bărbații ce se percep sau se prezintă drept femei (din diverse cauze) sunt dopați de la natură în comparație cu femeile ce au toți cromozomii acasă.

––––––––––-

Sorin BOCANCEA este profesor și prorector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este directorul revistei „Polis” și al Editurii Polis Books și președintele Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea «Petre Andrei» din Iași” (2021). A coordonat 13 volume colective (dintre care 5 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și-n volume colective. Cea mai recentă lucrare este coordonarea volumului „Calea europeană a Republicii Moldova. De la mitologii și indecizii la acțiune” (împreună cu Radu Carp, 2024).